2 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

plectisit, ~ă a vz plictisit

PLICTISI, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din ngr. éplixa (aor. lui plissó).

PLICTISI, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din ngr. éplixa (aor. lui plissó).

PLICTISIT, -Ă, plictisiți, -te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – V. plictisi.

PLICTISIT, -Ă, plictisiți, -te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – V. plictisi.

plectisi v vz plictisi

plictisi [At: I. GOLESCU, C. / V: plec~, plih~, (reg) pric~ / Pzi: ~sesc / E: ngr πλήκτω] 1 vr A fi cuprins de plictiseală (1). 2 vr A nu-i mai face plăcere. 3 vr A se sătura de ceva sau de cineva. 4 vt A supăra. 5 vt A crea o stare de enervare, de iritare Si: a agasa, a enerva, a irita. 6 A bate la cap Si: a deranja, a sâcâi. 7 vr (Reg) A obosi.

plictisit, ~ă a [At: CARAGIALE, O. II, 95 / V: (înv) plec~ / Pl: ~iți, ~e / E: plictisi] 1 Care este cuprins de plictiseală (1). 2 Care exprimă plictiseală (1). 3 Care este dezgustat, scârbit, sătul de ceva sau de cineva. 4 Care exprimă dezgust, scârbă, lipsă de plăcere. 5 Care este enervat, agasat. 6 Supărat. 7 Deranjat. 8 (Reg) Obosit.

plihtisi v vz plictisi

prictisi v vz plictisi

PLICTISI, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi de plictiseală, a fi sătul de un lucru, a nu mai putea suporta o situație. Santinela de sus se plictisea de stat și începea iarăși să umble. DUMITRIU, B. F. 154. Pe podiș umblau șiraguri lungi în toate părțile, răsunau comenzi asurzitoare și ofițerii se plictiseau grozav. SADOVEANU, O. VI 210. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. Neculai, de cîte ori mai vine domnul acesta care a plecat, spui că nu sînt aci. A început să mă plictisească individul. C. PETRESCU, C. V. 135.

PLICTISIT, -Ă, plictisiți, -te, adj. Cuprins de plictiseală. Am forțat uși deschise, se gîndi plictisit. VORNIC, P. 189. Căpitanul, plictisit, se plimba singur pe la marginea cîmpului, departe de roata celorlalți ofițeri. SADOVEANU, O. VI 211. ♦ Care exprimă, oglindește plictiseală. Amețea cu nesfîrșitele-i întrebări pe-un domn gras, cu figura plictisită. VLAHUȚĂ, O. AL. II 45.

A SE PLICTISI mă ~esc intranz. A cădea într-o ușoară depresiune sufletească (cauzată de lipsa de ocupație, de monotonie, de singurătate etc.). /<ngr. pliktisa

A PLICTISI ~esc tranz. 1) A face să se plictisească. 2) A deranja întruna, repetând insistent același lucru; a pisa; a necăji. /<ngr. pliktisa

plictisì v. a cauza plictiseală. [V. plicticos].

plictisésc v. tr. (ngr. plikto [aor. pliktisa], plictisesc, plixis, plictiseală, vgr. plêxis, lovire, plésso, lovesc. V. plagă). Pricinuĭesc plictiseală, satur, dezgust. V. refl. Simt, plictiseală.

Ortografice DOOM

plictisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plictisesc, 3 sg. plictisește, imperf. 1 plictiseam; conj. prez. 1 sg. să plictisesc, 3 să plictisească

plictisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plictisesc, imperf. 3 sg. plictisea; conj. prez. 3 plictisească

plictisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plictisesc, imperf. 3 sg. plictisea; conj. prez. 3 sg. și pl. plictisească

Enciclopedice

LE SECRET D’ENNUYER EST CELUI DE TOUT DIRE (fr.) secretul de a plictisi este acela de a spune totul – Voltaire, „Discours sur l’homme”, VI, 171.

Argou

a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău.

Sinonime

PLICTISI vb. 1. a se sătura, a i se urî, (rar) a se anosti, (Mold. și Bucov.) a se lehămeti, (înv. și fam.) a se sastisi, (înv.) a se stenahorisi, a se supăra, (fig.) a i se acri. (S-a ~ de moarte să stea în casă.) 2. v. enerva. 3. v. cicăli.

PLICTISIT adj. 1. sătul, săturat, scârbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit. (Om ~.) 2. v. enervat.

PLICTISI vb. 1. a se sătura, a i se urî, (rar) a se anosti, (Mold. și Bucov.) a se lehămeti, (înv. și fam.) a se sastisi, (înv.) a se stenahorisi, a se supăra, (fig.) a i se acri. (S-a ~ de moarte să stea în casă.) 2. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) scociorî. (Îl ~ cu insistențele.) 3. a bodogăni, a cicăli, a dăscăli, a sîcîi, (pop. și fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. și Bucov.) a cincăi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (fam.) a bîrîi, a bîzîi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cîrîi, a pisa, a pisălogi, a toca. (Nu-l mai ~ atîta!)

PLICTISIT adj. 1. sătul, săturat, scîrbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit. 2. agasat, enervat, iritat, sîcîit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît.

Antonime

A se plictisi ≠ a se distra

Intrare: plictisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plictisi
  • plictisire
  • plictisit
  • plictisitu‑
  • plictisind
  • plictisindu‑
singular plural
  • plictisește
  • plictisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plictisesc
(să)
  • plictisesc
  • plictiseam
  • plictisii
  • plictisisem
a II-a (tu)
  • plictisești
(să)
  • plictisești
  • plictiseai
  • plictisiși
  • plictisiseși
a III-a (el, ea)
  • plictisește
(să)
  • plictisească
  • plictisea
  • plictisi
  • plictisise
plural I (noi)
  • plictisim
(să)
  • plictisim
  • plictiseam
  • plictisirăm
  • plictisiserăm
  • plictisisem
a II-a (voi)
  • plictisiți
(să)
  • plictisiți
  • plictiseați
  • plictisirăți
  • plictisiserăți
  • plictisiseți
a III-a (ei, ele)
  • plictisesc
(să)
  • plictisească
  • plictiseau
  • plictisi
  • plictisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plectisi
  • plectisire
  • plectisit
  • plectisitu‑
  • plectisind
  • plectisindu‑
singular plural
  • plectisește
  • plectisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plectisesc
(să)
  • plectisesc
  • plectiseam
  • plectisii
  • plectisisem
a II-a (tu)
  • plectisești
(să)
  • plectisești
  • plectiseai
  • plectisiși
  • plectisiseși
a III-a (el, ea)
  • plectisește
(să)
  • plectisească
  • plectisea
  • plectisi
  • plectisise
plural I (noi)
  • plectisim
(să)
  • plectisim
  • plectiseam
  • plectisirăm
  • plectisiserăm
  • plectisisem
a II-a (voi)
  • plectisiți
(să)
  • plectisiți
  • plectiseați
  • plectisirăți
  • plectisiserăți
  • plectisiseți
a III-a (ei, ele)
  • plectisesc
(să)
  • plectisească
  • plectiseau
  • plectisi
  • plectisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plihtisi
  • plihtisire
  • plihtisit
  • plihtisitu‑
  • plihtisind
  • plihtisindu‑
singular plural
  • plihtisește
  • plihtisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plihtisesc
(să)
  • plihtisesc
  • plihtiseam
  • plihtisii
  • plihtisisem
a II-a (tu)
  • plihtisești
(să)
  • plihtisești
  • plihtiseai
  • plihtisiși
  • plihtisiseși
a III-a (el, ea)
  • plihtisește
(să)
  • plihtisească
  • plihtisea
  • plihtisi
  • plihtisise
plural I (noi)
  • plihtisim
(să)
  • plihtisim
  • plihtiseam
  • plihtisirăm
  • plihtisiserăm
  • plihtisisem
a II-a (voi)
  • plihtisiți
(să)
  • plihtisiți
  • plihtiseați
  • plihtisirăți
  • plihtisiserăți
  • plihtisiseți
a III-a (ei, ele)
  • plihtisesc
(să)
  • plihtisească
  • plihtiseau
  • plihtisi
  • plihtisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prictisi
  • prictisire
  • prictisit
  • prictisitu‑
  • prictisind
  • prictisindu‑
singular plural
  • prictisește
  • prictisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prictisesc
(să)
  • prictisesc
  • prictiseam
  • prictisii
  • prictisisem
a II-a (tu)
  • prictisești
(să)
  • prictisești
  • prictiseai
  • prictisiși
  • prictisiseși
a III-a (el, ea)
  • prictisește
(să)
  • prictisească
  • prictisea
  • prictisi
  • prictisise
plural I (noi)
  • prictisim
(să)
  • prictisim
  • prictiseam
  • prictisirăm
  • prictisiserăm
  • prictisisem
a II-a (voi)
  • prictisiți
(să)
  • prictisiți
  • prictiseați
  • prictisirăți
  • prictisiserăți
  • prictisiseți
a III-a (ei, ele)
  • prictisesc
(să)
  • prictisească
  • prictiseau
  • prictisi
  • prictisiseră
Intrare: plictisit
plictisit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plictisit
  • plictisitul
  • plictisitu‑
  • plictisi
  • plictisita
plural
  • plictisiți
  • plictisiții
  • plictisite
  • plictisitele
genitiv-dativ singular
  • plictisit
  • plictisitului
  • plictisite
  • plictisitei
plural
  • plictisiți
  • plictisiților
  • plictisite
  • plictisitelor
vocativ singular
plural
plectisit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plectisit
  • plectisitul
  • plectisi
  • plectisita
plural
  • plectisiți
  • plectisiții
  • plectisite
  • plectisitele
genitiv-dativ singular
  • plectisit
  • plectisitului
  • plectisite
  • plectisitei
plural
  • plectisiți
  • plectisiților
  • plectisite
  • plectisitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plictisi, plictisescverb

etimologie:

plictisit, plictisiadjectiv

  • 1. Care este stăpânit de plictiseală, care exprimă sau manifestă plictiseală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am forțat uși deschise, se gîndi plictisit. VORNIC, P. 189. DLRLC
    • format_quote Căpitanul, plictisit, se plimba singur pe la marginea cîmpului, departe de roata celorlalți ofițeri. SADOVEANU, O. VI 211. DLRLC
    • format_quote Amețea cu nesfîrșitele-i întrebări pe-un domn gras, cu figura plictisită. VLAHUȚĂ, O. A. III 45. DLRLC
  • 2. Agasat, enervat, supărat. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi plictisi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.