3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plectisit, ~ă a vz plictisit

PLICTISÍ, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din ngr. éplixa (aor. lui plissó).

PLICTISÍ, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din ngr. éplixa (aor. lui plissó).

PLICTISÍT, -Ă, plictisiți, -te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – V. plictisi.

PLICTISÍT, -Ă, plictisiți, -te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – V. plictisi.

plictisi [At: I. GOLESCU, C. / V: plec~, plih~, (reg) pric~ / Pzi: ~sesc / E: ngr πλήκτω] 1 vr A fi cuprins de plictiseală (1). 2 vr A nu-i mai face plăcere. 3 vr A se sătura de ceva sau de cineva. 4 vt A supăra. 5 vt A crea o stare de enervare, de iritare Si: a agasa, a enerva, a irita. 6 A bate la cap Si: a deranja, a sâcâi. 7 vr (Reg) A obosi.

plictisit, ~ă a [At: CARAGIALE, O. II, 95 / V: (înv) plec~ / Pl: ~iți, ~e / E: plictisi] 1 Care este cuprins de plictiseală (1). 2 Care exprimă plictiseală (1). 3 Care este dezgustat, scârbit, sătul de ceva sau de cineva. 4 Care exprimă dezgust, scârbă, lipsă de plăcere. 5 Care este enervat, agasat. 6 Supărat. 7 Deranjat. 8 (Reg) Obosit.

PLICTISÍ, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi de plictiseală, a fi sătul de un lucru, a nu mai putea suporta o situație. Santinela de sus se plictisea de stat și începea iarăși să umble. DUMITRIU, B. F. 154. Pe podiș umblau șiraguri lungi în toate părțile, răsunau comenzi asurzitoare și ofițerii se plictiseau grozav. SADOVEANU, O. VI 210. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. Neculai, de cîte ori mai vine domnul acesta care a plecat, spui că nu sînt aci. A început să mă plictisească individul. C. PETRESCU, C. V. 135.

PLICTISÍT, -Ă, plictisiți, -te, adj. Cuprins de plictiseală. Am forțat uși deschise, se gîndi plictisit. VORNIC, P. 189. Căpitanul, plictisit, se plimba singur pe la marginea cîmpului, departe de roata celorlalți ofițeri. SADOVEANU, O. VI 211. ♦ Care exprimă, oglindește plictiseală. Amețea cu nesfîrșitele-i întrebări pe-un domn gras, cu figura plictisită. VLAHUȚĂ, O. A. III 45.

A SE PLICTISÍ mă ~ésc intranz. A cădea într-o ușoară depresiune sufletească (cauzată de lipsa de ocupație, de monotonie, de singurătate etc.). /<ngr. pliktisa

A PLICTISÍ ~ésc tranz. 1) A face să se plictisească. 2) A deranja întruna, repetând insistent același lucru; a pisa; a necăji. /<ngr. pliktisa

plictisì v. a cauza plictiseală. [V. plicticos].

plictisésc v. tr. (ngr. plikto [aor. pliktisa], plictisesc, plixis, plictiseală, vgr. plêxis, lovire, plésso, lovesc. V. plagă). Pricinuĭesc plictiseală, satur, dezgust. V. refl. Simt, plictiseală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plictisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plictisésc, imperf. 3 sg. plictiseá; conj. prez. 3 plictiseáscă

plictisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plictisésc, imperf. 3 sg. plictiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. plictiseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLICTISÍ vb. 1. a se sătura, a i se urî, (rar) a se anosti, (Mold. și Bucov.) a se lehămeti, (înv. și fam.) a se sastisi, (înv.) a se stenahorisi, a se supăra, (fig.) a i se acri. (S-a ~ de moarte să stea în casă.) 2. v. enerva. 3. v. cicăli.

PLICTISÍT adj. 1. sătul, săturat, scârbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit. (Om ~.) 2. v. enervat.

PLICTISI vb. 1. a se sătura, a i se urî, (rar) a se anosti, (Mold. și Bucov.) a se lehămeti, (înv. și fam.) a se sastisi, (înv.) a se stenahorisi, a se supăra, (fig.) a i se acri. (S-a ~ de moarte să stea în casă.) 2. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) scociorî. (Îl ~ cu insistențele.) 3. a bodogăni, a cicăli, a dăscăli, a sîcîi, (pop. și fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. și Bucov.) a cincăi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (fam.) a bîrîi, a bîzîi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cîrîi, a pisa, a pisălogi, a toca. (Nu-l mai ~ atîta!)

PLICTISIT adj. 1. sătul, săturat, scîrbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit. 2. agasat, enervat, iritat, sîcîit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît.

arată toate definițiile

Intrare: plectisit
plectisit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plectisit
  • plectisitul
  • plectisi
  • plectisita
plural
  • plectisiți
  • plectisiții
  • plectisite
  • plectisitele
genitiv-dativ singular
  • plectisit
  • plectisitului
  • plectisite
  • plectisitei
plural
  • plectisiți
  • plectisiților
  • plectisite
  • plectisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: plictisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plictisi
  • plictisire
  • plictisit
  • plictisitu‑
  • plictisind
  • plictisindu‑
singular plural
  • plictisește
  • plictisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plictisesc
(să)
  • plictisesc
  • plictiseam
  • plictisii
  • plictisisem
a II-a (tu)
  • plictisești
(să)
  • plictisești
  • plictiseai
  • plictisiși
  • plictisiseși
a III-a (el, ea)
  • plictisește
(să)
  • plictisească
  • plictisea
  • plictisi
  • plictisise
plural I (noi)
  • plictisim
(să)
  • plictisim
  • plictiseam
  • plictisirăm
  • plictisiserăm
  • plictisisem
a II-a (voi)
  • plictisiți
(să)
  • plictisiți
  • plictiseați
  • plictisirăți
  • plictisiserăți
  • plictisiseți
a III-a (ei, ele)
  • plictisesc
(să)
  • plictisească
  • plictiseau
  • plictisi
  • plictisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plectisi
  • plectisire
  • plectisit
  • plectisitu‑
  • plectisind
  • plectisindu‑
singular plural
  • plectisește
  • plectisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plectisesc
(să)
  • plectisesc
  • plectiseam
  • plectisii
  • plectisisem
a II-a (tu)
  • plectisești
(să)
  • plectisești
  • plectiseai
  • plectisiși
  • plectisiseși
a III-a (el, ea)
  • plectisește
(să)
  • plectisească
  • plectisea
  • plectisi
  • plectisise
plural I (noi)
  • plectisim
(să)
  • plectisim
  • plectiseam
  • plectisirăm
  • plectisiserăm
  • plectisisem
a II-a (voi)
  • plectisiți
(să)
  • plectisiți
  • plectiseați
  • plectisirăți
  • plectisiserăți
  • plectisiseți
a III-a (ei, ele)
  • plectisesc
(să)
  • plectisească
  • plectiseau
  • plectisi
  • plectisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plihtisi
  • plihtisire
  • plihtisit
  • plihtisitu‑
  • plihtisind
  • plihtisindu‑
singular plural
  • plihtisește
  • plihtisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plihtisesc
(să)
  • plihtisesc
  • plihtiseam
  • plihtisii
  • plihtisisem
a II-a (tu)
  • plihtisești
(să)
  • plihtisești
  • plihtiseai
  • plihtisiși
  • plihtisiseși
a III-a (el, ea)
  • plihtisește
(să)
  • plihtisească
  • plihtisea
  • plihtisi
  • plihtisise
plural I (noi)
  • plihtisim
(să)
  • plihtisim
  • plihtiseam
  • plihtisirăm
  • plihtisiserăm
  • plihtisisem
a II-a (voi)
  • plihtisiți
(să)
  • plihtisiți
  • plihtiseați
  • plihtisirăți
  • plihtisiserăți
  • plihtisiseți
a III-a (ei, ele)
  • plihtisesc
(să)
  • plihtisească
  • plihtiseau
  • plihtisi
  • plihtisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prictisi
  • prictisire
  • prictisit
  • prictisitu‑
  • prictisind
  • prictisindu‑
singular plural
  • prictisește
  • prictisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prictisesc
(să)
  • prictisesc
  • prictiseam
  • prictisii
  • prictisisem
a II-a (tu)
  • prictisești
(să)
  • prictisești
  • prictiseai
  • prictisiși
  • prictisiseși
a III-a (el, ea)
  • prictisește
(să)
  • prictisească
  • prictisea
  • prictisi
  • prictisise
plural I (noi)
  • prictisim
(să)
  • prictisim
  • prictiseam
  • prictisirăm
  • prictisiserăm
  • prictisisem
a II-a (voi)
  • prictisiți
(să)
  • prictisiți
  • prictiseați
  • prictisirăți
  • prictisiserăți
  • prictisiseți
a III-a (ei, ele)
  • prictisesc
(să)
  • prictisească
  • prictiseau
  • prictisi
  • prictisiseră
Intrare: plictisit
plictisit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plictisit
  • plictisitul
  • plictisitu‑
  • plictisi
  • plictisita
plural
  • plictisiți
  • plictisiții
  • plictisite
  • plictisitele
genitiv-dativ singular
  • plictisit
  • plictisitului
  • plictisite
  • plictisitei
plural
  • plictisiți
  • plictisiților
  • plictisite
  • plictisitelor
vocativ singular
plural
plectisit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plictisi plectisi plihtisi prictisi

etimologie:

plictisit plectisit

  • 1. Care este stăpânit de plictiseală, care exprimă sau manifestă plictiseală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Am forțat uși deschise, se gîndi plictisit. VORNIC, P. 189.
      surse: DLRLC
    • Căpitanul, plictisit, se plimba singur pe la marginea cîmpului, departe de roata celorlalți ofițeri. SADOVEANU, O. VI 211.
      surse: DLRLC
    • Amețea cu nesfîrșitele-i întrebări pe-un domn gras, cu figura plictisită. VLAHUȚĂ, O. A. III 45.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi plictisi
    surse: DEX '98 DEX '09