16 definiții pentru acri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acri [At: ISPIRESCU, L. 336 / Pzi: ~resc /E: acru2] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni (mai) acru2. 3 vr A se altera prin acrire. 4-5 vr (Îe) A i se ~ cuiva de (sau cu) ceva A (se sătura sau a) se plictisi de (ori cu) cineva sau ceva.

ACRÍ, acresc, vb. IV Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.

ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. a se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.

ACRÍ, acresc, vb. IV. 1. Tranz. A face să fie (mai) acru. Acresc ciorba. 2. Refl. (Despre alimente) A se face, a deveni (mai) acru (în special ca efect al fermentării); a se înăcri. Castraveții s-au acrii.Expr. A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se sătura, a se plictisi de ceva. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure. ISPIRESCU, L. 336. ◊ A se altera, a se strica. Pîinea s-a acrit. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să fie ursuz, arțăgos, supărăcios. O acriseră suferințele bolii.

ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se plictisi, a se sătura de ceva. – Din acru2.

A ACRÍ ~ésc tranz. A face să se acrească. / Din acru

A SE ACRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietățile pozitive sub influența agenților exteriori; a se strica; a se descompune; a se altera. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. [Sil. a-cri] /Din acru

acrì v. 1. a (se) face acru: 2. fig. a i se urî cuiva: mi s’a acrit cu viața asta.

*acrésc v. tr. (d. acru). Înăcresc, fac acru. Fig. A ți se acri, a ți se urî, a fi grozav de plictisit: mi s’a acrit cu munca asta!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acrí (a ~) (a-cri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acrésc, imperf. 3 sg. acreá; conj. prez. 3 să acreáscă

acrí vb. (sil. -cri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acrésc, imperf. 3 sg. acreá; conj. prez. 3 sg. și pl. acreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACRÍ vb. 1. a (se) înăcri, a (se) oțeti. (Vinul s-a ~.) 2. v. mura. 3. v. altera.

ACRÍ vb. v. dezgusta, îngrețoșa, plictisi, sătura, scârbi, urî.

ACRI vb. 1. a (se) înăcri, a (se) oțeti. (Vinul s-a ~.) 2. a (se) mura. (Varza s-a ~.) 3. a se altera, a se descompune, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.)

acri vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREȚOȘA. PLICTISI. SĂTURA. SCÎRBI. URÎ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se acri cu / de (ceva / cineva) expr. a se plictisi de (ceva / cineva), a se sătura de (ceva / cineva)

Intrare: acri
  • silabație: a-cri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acri
  • acrire
  • acrit
  • acritu‑
  • acrind
  • acrindu‑
singular plural
  • acrește
  • acriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acresc
(să)
  • acresc
  • acream
  • acrii
  • acrisem
a II-a (tu)
  • acrești
(să)
  • acrești
  • acreai
  • acriși
  • acriseși
a III-a (el, ea)
  • acrește
(să)
  • acrească
  • acrea
  • acri
  • acrise
plural I (noi)
  • acrim
(să)
  • acrim
  • acream
  • acrirăm
  • acriserăm
  • acrisem
a II-a (voi)
  • acriți
(să)
  • acriți
  • acreați
  • acrirăți
  • acriserăți
  • acriseți
a III-a (ei, ele)
  • acresc
(să)
  • acrească
  • acreau
  • acri
  • acriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acri

  • 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: oțeti înăcri un exemplu
    exemple
    • Acresc ciorba.Castraveții s-au acrii. ◊ Expr. A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se sătura, a se plictisi de ceva. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure. ISPIRESCU, L. 336. ◊ A se altera, a se strica. Pîinea s-a acrit. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să fie ursuz, arțăgos, supărăcios. O acriseră suferințele bolii.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • O acriseră suferințele bolii.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie reflexiv A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plictisi sătura un exemplu
      exemple
      • Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure. ISPIRESCU, L. 336.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98