4 definiții pentru plictisit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLICTISÍT, -Ă, plictisiți, -te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – V. plictisi.

PLICTISÍT, -Ă, plictisiți, -te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – V. plictisi.

PLICTISÍT, -Ă, plictisiți, -te, adj. Cuprins de plictiseală. Am forțat uși deschise, se gîndi plictisit. VORNIC, P. 189. Căpitanul, plictisit, se plimba singur pe la marginea cîmpului, departe de roata celorlalți ofițeri. SADOVEANU, O. VI 211. ♦ Care exprimă, oglindește plictiseală. Amețea cu nesfîrșitele-i întrebări pe-un domn gras, cu figura plictisită. VLAHUȚĂ, O. A. III 45.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLICTISÍT adj. 1. sătul, săturat, scârbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit. (Om ~.) 2. v. enervat.

PLICTISIT adj. 1. sătul, săturat, scîrbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit. 2. agasat, enervat, iritat, sîcîit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît.

Intrare: plictisit
plictisit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plictisit
  • plictisitul
  • plictisitu‑
  • plictisi
  • plictisita
plural
  • plictisiți
  • plictisiții
  • plictisite
  • plictisitele
genitiv-dativ singular
  • plictisit
  • plictisitului
  • plictisite
  • plictisitei
plural
  • plictisiți
  • plictisiților
  • plictisite
  • plictisitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)