11 definiții pentru supărat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPĂRAT, -Ă, supărați, -te, adj. 1. Necăjit, amărât, mâhnit, trist. 2. Mânios, iritat, înfuriat. ◊ Expr. A fi supărat (foc) pe cineva = a fi foarte nemulțumit de cineva, a simți aversiune față de cineva. A fi supărat cu cineva = a nu mai avea relații (de prietenie) cu cineva, a nu mai sta de vorbă cu cineva. – V. supăra.

SUPĂRAT, -Ă, supărați, -te, adj. 1. Necăjit, amărât, mâhnit, trist. 2. Mânios, iritat, înfuriat. ◊ Expr. A fi supărat (foc) pe cineva = a fi foarte nemulțumit de cineva, a simți aversiune față de cineva. A fi supărat cu cineva = a nu mai avea relații (de prietenie) cu cineva, a nu mai sta de vorbă cu cineva. – V. supăra.

supărat1 sn [At: F (1887), 30 / Pl: ? / E: supăra] (Pop) Supărare (15).

supărat2, [At: LEX. MARS. 247 / Pl: ~ați, ~e / E: supăra] 1 a (Îvr; d. armate dușmane, adversari politici, d. idei etc.) Învins (în luptă). 2 a (D. oameni) Care a fost adus într-o stare de pierdere a bunei dispoziții, a calmului sau a stăpânirii de sine Si: agasat, enervat (2), indispus, iritat, mâniat, necăjit, nervos, plictisit, sâcâit, (liv) tracasat, surescitat, (pop) ardeiat (3), ciudat, (îrg) zădărât, (reg) chihăit, răzghios, zăhăit, (arg) șucărit2. 3 a (Pex) Care a ajuns la o stare de tensiune cu cineva, manifestându-și nemulțumirea, dezaprobarea etc. Si: ciondănit (1), ciorovăit (1) (pfm) burzuluit (2), (reg) bănuit (5) . 4 a (Pex) Care a rupt relațiile bune (de prietenie) cu cineva, devenind rece, distant etc. Si: certat (2), înfuriat, învrăjbit, mâniat, necăjit, (liv) ofuscat, (pop) bălăbănit, ciudit, gâlcevit, sfădit, (reg) bănuit (5), cârcotit (1), cârtit1 (2), (fam) stricat2, zbârlit, zborșit, (arg) șucărit2, înciudat, mânios, (îrg) scârbit2. 5 sm (Îe) A face pe ~ul A lăsa impresia sau a se preface că este iritat, mânios, nemulțumit. 6 a (Îe) A fi ~ foc (pe cineva sau pe ceva). 7 a (Îae) A fi revoltat împotriva cuiva. 8 a (Rar; d. vorbe) Răstit2. 9 a (Rar; d. vorbe) Mustrător. 10 a (D. oameni) Care a suferit o mare neplăcere, lăsându-se pradă durerii, tristeții Si: abătut (2), amărât (2), cătrănit (5), deprimat (2), descurajat (2), indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, mofluz, necăjit, nemulțumit, trist, (îvp) obidit, supărăcios (4), (îrg) scârbit2, supăralnic, supăros (4), (îfm) paraponisit, (înv) dosădit6 (4), ponosit, pricăjit, (reg) supăros (3), tristuit, (fam) pleoștit, plouat2. 11 a (Pan; d. răchită) Cu ramuri lungi, foarte flexibile, lăsate în jos.

SUPĂRAT, -Ă, supărați, -te, adj. 1. Necăjit, mîhnit, trist, amărît. Da ce stai așa pe ginduri, luminate crăișor? zise baba; alungă mîhnirea din inima ta, căci norocul îți rîde din toate părțile și nu ai de ce fi supărat. CREANGĂ, O. A. 223. Rămîi, mîndră, sănătoasă, Ca ș-o viorea frumoasă, Că eu mă duc supărat Ca un trandafir plouat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111. 2. Mînios, iritat, înfuriat. A plecat supărat, înjurînd strașnic pe ciocoi. CARAGIALE, O. II 76. [Spînul] varsă toată apa... Fiul craiului zise atunci supărat: Dar bine, spînule, de ce te apuci? Nu vezi că pe aici e mare lipsă de apă? CREANGĂ, O. A. 229. În zadar mi te gați bine, Mergi la joc, nu te ia nime; Vii acasă supărată Și te iai cu toți la ceartă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 446. ◊ Expr. A fi supărat (foc) pe cineva (sau pe ceva) = a fi (foarte) nemulțumit de cineva (sau de ceva). Nu era supărat nici pe tată-său, nici pe cal. DUMITRIU, N. 147. Era supărată foc pe un oarecare domn, care a dezertat de la o excursiune. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. Șezi colea lîngă mine, să ți le povestesc toate, ca să vezi că nu degeaba sînt supărat pe dumneata. CARAGIALE, P. 151. A fi supărat cu cineva = a nu mai avea relații de prietenie, a nu mai vorbi cu cineva.

supărat, -ă adj. în sint. muzică supărată (arg. tinerilor) Muzică dură, heavy-metal, pentru non-conformiști și anarhiști ◊ „Mihai a sunat la postul de radio și a cerut o melodie supărată.”; v. și crack (1994)

supărát, -ă adj. Plin de supărare, de ciudă. Întristat. A fi supărat cu cineva, a nu maĭ vorbi cu el, a nu maĭ avea relatiunĭ cu el. A fi supărat pe cineva, a fi nemulțămit de el.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPĂRAT adj. 1. (pop. și fam.) burzuluit, (livr. și fam.) ofuscat, (fam.) îmbufnat, mofluz, zborșit, (fam. fig.) șifonat, zbârlit. (A rămas o vreme ~.) 2. v. certat. 3. v. înciudat. 4. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scârbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 5. v. necăjit. 6. agasat, enervat, iritat, plictisit, sâcâit, (livr.) tracasat, (pop.) zădărât. (Om ~.) 7. v. nervos.

SUPĂRAT adj. 1. (pop. și fam.) burzuluit, (livr. și fam.) ofuscat, (fam.) îmbufnat, mofluz, zborșit, (fam. fig.) șifonat, zbîrlit. (A rămas o vreme ~.) 2. certat, învrăjbit. (Familii ~.) 3. înciudat, necăjit. (Om ~.) 4. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mîhnit, necăjit, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 5. necăjit, nemulțumit, (înv., reg. și fam.) paraponisit. (E tare ~ pe sine însuși.) 6. agasat, enervat, iritat, plictisit, sîcîit, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.) 7. enervat, iritat, necăjit, nervos, surescitat, (înv. și reg.) scîrbit. (Era extrem de ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

supărat foc expr. foarte supărat.

Intrare: supărat
supărat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supărat
  • supăratul
  • supăratu‑
  • supăra
  • supărata
plural
  • supărați
  • supărații
  • supărate
  • supăratele
genitiv-dativ singular
  • supărat
  • supăratului
  • supărate
  • supăratei
plural
  • supărați
  • supăraților
  • supărate
  • supăratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supărat, supăraadjectiv

  • 1. Amărât, mâhnit, necăjit, trist. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Da ce stai așa pe ginduri, luminate crăișor? zise baba; alungă mîhnirea din inima ta, căci norocul îți rîde din toate părțile și nu ai de ce fi supărat. CREANGĂ, O. A. 223. DLRLC
    • format_quote Rămîi, mîndră, sănătoasă, Ca ș-o viorea frumoasă, Că eu mă duc supărat Ca un trandafir plouat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111. DLRLC
  • 2. Iritat, mânios, înfuriat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A plecat supărat, înjurînd strașnic pe ciocoi. CARAGIALE, O. II 76. DLRLC
    • format_quote [Spânul] varsă toată apa... Fiul craiului zise atunci supărat: Dar bine, spînule, de ce te apuci? Nu vezi că pe aici e mare lipsă de apă? CREANGĂ, O. A. 229. DLRLC
    • format_quote În zadar mi te gați bine, Mergi la joc, nu te ia nime; Vii acasă supărată Și te iai cu toți la ceartă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 446. DLRLC
    • chat_bubble A fi supărat (foc) pe cineva = a fi foarte nemulțumit de cineva, a simți aversiune față de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu era supărat nici pe tată-său, nici pe cal. DUMITRIU, N. 147. DLRLC
      • format_quote Era supărată foc pe un oarecare domn, care a dezertat de la o excursiune. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. DLRLC
      • format_quote Șezi colea lîngă mine, să ți le povestesc toate, ca să vezi că nu degeaba sînt supărat pe dumneata. CARAGIALE, P. 151. DLRLC
    • chat_bubble A fi supărat cu cineva = a nu mai avea relații (de prietenie) cu cineva, a nu mai sta de vorbă cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi supăra DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.