2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂTRÚNDERE, pătrunderi, s. f. Acțiunea de a pătrunde și rezultatul ei; penetrație, răzbatere. ♦ Fig. Înduioșare, impresionare; emoție. ♦ Fig. Capacitatea de a înțelege ceva, agerime de minte; pricepere, iscusință; perspicacitate. ♦ Fig. Convingere, încredințare; tărie. – V. pătrunde.

PĂTRÚNDERE, pătrunderi, s. f. Acțiunea de a pătrunde și rezultatul ei; penetrație, răzbatere. ♦ Fig. Înduioșare, impresionare; emoție. ♦ Fig. Capacitatea de a înțelege ceva, agerime de minte; pricepere, iscusință; perspicacitate. ♦ Fig. Convingere, încredințare; tărie. – V. pătrunde.

pătrundere sf [At: (a. 1778) MINEIUL 131r1/25 / Pl: ~ri / E: pătrunde] 1 (Asr) Trecere prin ceva până în partea opusă. 2 Perforare. 3 Propagare a unui sunet prin spațiu până la un anumit punct, facându-se auzit. 4 Privire cu atenție, încercând să vadă clar, în ciuda dificultăților Si: scrutare. 5 Străbatere cu greu undeva. 6 Intrare dificilă în ceva. 7 Infiltrare a unui lichid, răspândindu-se și facându-se simțit undeva. 8 Impresionare puternică Si: emoție, înduioșare. 9 (Fig; șîs ~ cu mintea) Capacitate de a înțelege în profunzime ceva Si: (înv) pătrunzătate. 10-12 (Fig; îas) Perspicacitate (1-3). 13 (Fig; îas) Iscusință. 14 Încredințare de ceva. 15 Fermitate.

PĂTRÚNDERE, pătrunderi, s. f. Acțiunea de a (se) pătrunde și rezultatul ei; penetrație. 1. Intrare; răzbatere. Pătrunderea milioanelor de femei absolut în toate domeniile muncii și a vieții publice a adus o schimbare radicală în situația ei. SAHIA, U.R.S.S. 105. 2. Adîncimea la care a pătruns un corp. 3. Fig. Capacitatea de a înțelege ceva, agerime de minte; pricepere, perspicacitate. Cei doi prietini schimbară o privire de înțelegere, zîmbind de pătrunderea moșneagului. SADOVEANU, O. VII 121. În judecăți să aibă pătrundere-nțeleaptă. NEGRUZZI, S. II 262. Munteanul e sprinten, potrivit în legăturile lui, mai mult mușchi decît carne, vesel din fire, glumeț și plin de pătrundere. RUSSO, O. 101. 4. Fig. Puterea de a înduioșa, de a emoționa. [Căpitanul Manoli] cînta strașnic; avea și glas și pătrundere. CARAGIALE, P. 101. ◊ (Rar) Înduioșare. Despre pătrunderea inimii maica Evlampia n-avea nici o știință. GALACTION, O. I 315.

pătrundere f. 1. acțiunea de a pătrunde; 2. fig. ușurința spiritului de a pătrunde în cunoștința lucrurilor: perspicacitate, sagacitate.

pătrúndere f. Acțiunea de a pătrunde. Fig. Perspicacitate, sagacitate, talentu de a pricepe adînc lucrurile orĭ știința.

PĂTRÚNDE, pătrúnd, vb. III. 1. Intranz. A intra (cu greu) undeva, a străbate, a răzbate. ♦ Tranz. A străpunge, a perfora. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge până la..., a se propaga prin spațiu, a se face auzit. ♦ Tranz. A privi cu atenție; a scruta. 2. Intranz. A izbuti să ajungă, să intre, să străbată undeva; a se infiltra. ♦ Tranz. A umple; a îmbiba. 3. Tranz. A pune stăpânire, a cuprinde, a domina. ♦ Refl. A se lăsa sau a fi cuprins, copleșit, dominat. ♦ Fig. A mișca adânc; a emoționa, a impresiona; a tulbura. 4. Tranz. Fig. A izbuti să cunoască, să afle, să înțeleagă; a afla; a înțelege, a pricepe; a intui. ♦ Refl. A cunoaște, a afla; p. ext. a se convinge. – Lat. pertundere.

pătrunde [At: MOXA, 381/27 / Pzi: ~und și (îvp) pătrunz / E: ml pertundere] 1 vt A trece prin ceva până în partea opusă Si: a penetra, a răzbate, a străbate, a străpunge. 2 vt A perfora. 3 vi (D. sunete) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct și a se face auzit. 4 vt A privi cu atenție, încercând să vadă clar, în ciuda dificultăților Si: a scruta. 5 vt (Îvr) A introduce. 6 vi A izbuti să străbată undeva. 7 vi A intra cu greu. 8 vi A se infiltra, a răzbi undeva, răspândindu-se. 9 vt A pune stăpânire pe cineva sau ceva Si: a copleși, a cuprinde, a domina, (liv) a penetra. 10 vt A umple. 11 vt (Spc) A îmbiba. 12 vr A fi cuprins de ceva, dominat. 13 vt A impresiona puternic Si: a emoționa, a mișca, a tulbura. 14 vt (Fig) A izbuti să cunoască și să înțeleagă ceva Si: a afla, a intui, a pricepe, (liv) a penetra. 15 vr A se încredința de ceva.

PĂTRÚNDE, pătrúnd, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A trece prin..., a străbate, a străpunge, a răzbate, a penetra; a perfora, a găuri. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge până la..., a se propaga prin spațiu, a se face auzit. ♦ Tranz. A privi cu atenție; a scruta. 2. Intranz. A izbuti să ajungă, să intre, să străbată undeva; a se infiltra. ♦ Tranz. A umple; a îmbiba. 3. Tranz. A pune stăpânire, a cuprinde, a domina. ♦ Refl. A se lăsa sau a fi cuprins, copleșit, dominat. ♦ Fig. A mișca adânc; a emoționa, a impresiona; a tulbura. 4. Tranz. Fig. A izbuti să cunoască, să afle, să înțeleagă; a afla; a înțelege, a pricepe; a intui. ♦ Refl. A cunoaște, a afla; p. ext. a se convinge. – Lat. pertundere.

PĂTRÚNDE, pătrúnd, vb. III. 1. Intranz. A străbate, a trece, a răzbi. În chimir nu pătrunsese ploaia. GALACTION, O. I 81. Aburii îndrăzneți au pătruns prin crăpături în toate colțurile. BASSARABESCU, V. 30. Crivățul pătrunde [în codri] scoțînd note-ngrozitoare. ALECSANDRI, O. 183. ◊ Fig. A zilei raze roșii în inimă-mi pătrund. EMINESCU, O. I 98. ◊ Refl. pas. Luminiș de lîngă baltă, Care-n trestia înaltă Legănîndu-se din unde, În adîncu-i se pătrunde Și de lună și de soare Și de păsări călătoare. EMINESCU, O. I 215. ♦ A ajunge undeva (străbătînd o distanță). [Gîndul meu] la sînul tău pătrunde, Ca un flutur ce s-ascunde într-un leagăn înflorit. ALECSANDRI, P. I 143. 2. Intranz. A intra cu oarecare greutate, a ajunge undeva după multe eforturi. Puținii prietini care izbuteau să calce consemnul și să pătrundă în biroul de lucru erau uimiți de goliciunea pereților. C. PETRESCU, C. V. 143. Își croi drum cu coatele și pătrunse înlăuntru. REBREANU, R. II 202. Cobori în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gînd Și viața-mi luminează. EMINESCU, O. I 171. 3. Intranz. A se răspîndi, a se propaga, a se face cunoscut, a ajunge. Ideile leninismului pătrund în cele mai îndepărtate colțuri ale globului pămîntesc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. 4. Tranz. A străpunge; a răzbate. (Fig.) Mitrea și-a simțit inima bătînd că l-a pătruns privirea acelor ochi verzi și adînci. SADOVEANU, M. C. 66. ♦ A privi atent, a cerceta, a scruta cu privirea. Șoimaru căuta să pătrundă depărtarea. SADOVEANU, O. VII 146. Își ivește capul, numai cîte-o clipă, Și pătrunde casa și s-ascunde-n pripă. COȘBUC, P. I 253. ◊ Expr. A pătrunde (pe cineva sau ceva) cu privirea = a privi atent pe cineva sau ceva, cu intenția de a ghici, de a descoperi sau de a transmite un gînd, o dorință etc. 5. Tranz. Fig. A străbate cu mintea; a înțelege, a pricepe. Doamna i-a pătruns cuvîntul, Pînă-n suflet i-a pătruns. COȘBUC, P. I 211. Aflat-ai a lui planuri? Pătrunsu-le-ai? ALECSANDRI, T. II 158. Acest secret mintea omenească nu-l poate încă pătrunde. BĂLCESCU, O. II 10. ◊ Refl. S-a pătruns că graba strică treaba. CARAGIALE, O. III 99. 6. Tranz. Fig. A mișca adînc, a impresiona puternic, a zgudui, a emoționa. Ce glas?... el mă pătrunde. O, da!... e glasul ei!... E Ana! ALECSANDRI, T. II 179. Această întrerumpere a unei vorbe amorezate pătrunse pe biata fată care tăcu lăsînd să scape din sînul ei o oftare. NEGRUZZI, S. I 18. ♦ Refl. A se lăsa cuprins. Pătrunde-te de adevărul pe care îl ai înaintea ochilor. ARGHEZI, P. T. 13. [Schiller în Wilhelm Tell] s-a pătruns de acea mîndrie de vînător. ODOBESCU, S. III 81.- Forme gramaticale: perf. s. pătrunsei, part. pătruns. - Prez. conj. pers. 3 și: să pătrunză (EMINESCU, O. I 134).

A SE PĂTRÚNDE mă pătrúnd intranz. A se lăsa cuprins; a fi copleșit, dominat; a se impregna. ~ de un adevăr. ~ de grijă față de părinți. [Sil. -trun-] /<lat. pertundere

A PĂTRÚNDE pătrúnd 1. intranz. A intra (într-un mediu) avansând cu greu; a penetra; a răzbate; a răzbi. Hoțul a pătruns în apartament. Vântul pătrunde în cameră. 2. tranz. 1) (despre fenomene ale naturii, stări fizice sau morale etc.) A cuprinde pe de-a întregul; a răzbi. Ploaia m-a pătruns până la piele. 2) fig. (esența lucrurilor) A fi în stare să cuprindă cu mintea; a descifra prin raționamente; a înțelege; a pricepe. ◊ ~ cu privirea a străpunge cu ochii. 3) fig. A zgudui sufletește; a impresiona. [Sil. -trun-] /<lat. pertundere

pătrunde v. (activ) 1. a trece dela un capăt la altul: uleiul pătrunde hârtia; 2. a intra adânc, a se strecura: frigul pătrunde oasele; 3. fig. a se răspândi departe: instrucțiunea pătrunde în toate clasele societății; 4. a ajunge să cunoască, a înțelege: a pătrunde un secret; 5. a mișca profund: nenorocirea lui mi-a pătruns inima. ║ (reciproc) 1. a intra unul într’altul: a se pătrunde; 2. fig. a-și umplea mintea, sufletul: a se pătrunde de datoriile sale; 3. a se convinge: s’a pătruns că graba strică treaba CAR. [Lat. PERTUNDERE, a găuri].

pătrúnd (est) și -únz (vest), -uns, a -únde v. tr. (lat. per-túndere, -tusum, a pătrunde, a străpunge. V. con-tuziune). Străbat, străpung, răzbesc, trec dintr’o parte într’alta: cuĭu a pătruns scîndura, uleĭu pătrunde stofele. Fig. Străbat cu mintea, pricep adînc, adîncesc: a pătrunde o știință. Aflu, descoper: a pătrunde un secret. Mișc adînc, emoționez: acest discurs l-a pătruns adînc. V. intr. Străbat, intru, ajung: cuțitu a pătruns în plămînĭ, frigu mĭ-a pătruns în oase, apa a pătruns în temelie, glasu luĭ a pătruns pînă la mine. V. refl. Fig. Mă adîncesc, studiez adînc: învățatu caută să se pătrundă de știință. Îmĭ umplu spiritu: pătrunde-te de datorie! Mă ghicesc reciproc: diplomațiĭ caută să se pătrundă unu pe altu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pătrundere (desp. pă-trun-) s. f., g.-d. art. pătrunderii; pl. pătrunderi

pătrundere (pă-trun-) s. f., g.-d. art. pătrunderii; pl. pătrunderi

pătrúndere s. f. (sil. -trun-), g.-d. art. pătrúnderii; pl. pătrúnderi

pătrunde (a ~) (desp. pă-trun-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătrund, 2 sg. pătrunzi, 3 sg. pătrunde, perf. s. 1 sg. pătrunsei, 1 pl. pătrunserăm, m.m.c.p. 1 pl. pătrunseserăm; conj. prez. 1 sg. să pătrund, 3 să pătrundă; ger. pătrunzând; part. pătruns

pătrunde (a ~) (pă-trun-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătrund, 2 sg. pătrunzi, 1 pl. pătrundem, perf. s. 1 sg. pătrunsei, 1 pl. pătrunserăm; conj. prez. 3 să pătrundă; imper. 2 sg. pătrunde; ger. pătrunzând; part. pătruns

pătrúnde vb. (sil. -trun-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătrúnd, 1 pl. pătrúndem, perf. s. 1 sg. pătrunséi, 1 pl. pătrúnserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pătrúndă; imper. 2 sg. pătrúnde; part. pătrúns

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂTRÚNDERE s. 1. răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere, (livr.) penetranță, penetrare, penetrație. (~ cuiului prin perete.) 2. v. penetranță. 3. infiltrare. 4. intrare, străbatere. (~ luminii prin fereastră.) 5. v. intrare. 6. v. acuitate. 7. v. înțelegere.

PĂTRUNDERE s. 1. răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere, (livr.) penetranță, penetrare, penetrație. (~ cuiului prin perete.) 2. (FIZ.) penetranță, penetrație. (~ unei radiații.) 3. infiltrare, infiltrat, infiltrație, (livr.) insinuare. (~ apei în zidărie.) 4. intrare, străbatere. (~ luminii prin fereastră.) 5. intrare, trecere. (~ cuvîntului în limba literară.) 6. acuitate, agerime, clarviziune, perspicacitate, subtilitate, (livr.) sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuțime. (~ spiritului.) 7. înțelegere, pricepere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.)

PĂTRÚNDE vb. 1. v. intra. 2. a răzbate, a răzbi, a străbate, a străpunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 3. v. înfige. 4. a se infiltra, a se scurge, (reg.) a se stoarce. (Apa de ploaie ~ în pământ.) 5. v. infiltra. 6. a intra, a străbate. (Lumina ~ pe fereastră.) 7. a răzbate, a se strecura. (Frigul ~ în casă.) 8. a intra, a trece. (Acest cuvânt a ~ în limba literară.) 9. v. răspândi.

PĂTRÚNDE vb. v. convinge, emoționa, ghici, impresiona, intui, încredința, înduioșa, întrevedea, întrezări, înțelege, mișca, percepe, prevedea, pricepe, sesiza, tulbura.

pătrunde vb. v. CONVINGE. EMOȚIONA. GHICI. IMPRESIONA. INTUI. ÎNCREDINȚA. ÎNDUIOȘA. ÎNTREVEDEA. ÎNTREZĂRI. ÎNȚELEGE. MIȘCA. PERCEPE. PREVEDEA. PRICEPE. SESIZA. TULBURA.

PĂTRUNDE vb. 1. a intra, a merge. (Au ~ în casă.) 2. a răzbate, a răzbi, a străbate, a străpunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 3. a intra, a se împlînta, a se înfige. (Glonțul i-a ~ adînc în corp.) 4. a se infiltra, a se scurge, (reg.) a se stoarce. (Apa de ploaie ~ în pămînt.) 5. a se infiltra, a se strecura, (livr.) a se insinua. (Apa ~ în zidărie.) 6. a intra, a străbate. (Lumina ~ pe fereastră.) 7. a răzbate, a se strecura. (Frigul ~ în casă.) 8. a intra, a trece. (Acest cuvînt a ~ în limba literară.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pătrúnde (pătrúnd, pătrúns), vb.1. A intra, a se băga. – 2. A străbate, a străpunge. – 3. A găuri, a înțepa. – 4. A-și face loc, a-și croi drum, a se face cunoscut. – 5. A scruta, a descoperi. – 6. A impresiona. – Mr. pitrundu, pitrumșu, pitrundere. Lat. pertundĕre (Pușcariu 1290; Candrea-Dens., 1362; REW 6435), cf. it. pertugio „gaură strîmtă”, logud. pertungere „a găuri” (Wagner 112). După părerea abandonată a lui Diez, Gramm., I, 444, din lat. pertrudĕre, cu n ca în mărunt, cărunt.Der. pătrunzător, adj. (penetrant; perspicace); nepătruns, adj. (impenetrabil).

Intrare: pătrundere
pătrundere substantiv feminin
  • silabație: pă-trun- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătrundere
  • pătrunderea
plural
  • pătrunderi
  • pătrunderile
genitiv-dativ singular
  • pătrunderi
  • pătrunderii
plural
  • pătrunderi
  • pătrunderilor
vocativ singular
plural
Intrare: pătrunde
  • silabație: pă-trun-de info
verb (VT627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pătrunde
  • pătrundere
  • pătruns
  • pătrunsu‑
  • pătrunzând
  • pătrunzându‑
singular plural
  • pătrunde
  • pătrundeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pătrund
  • pătrunz
(să)
  • pătrund
  • pătrunz
  • pătrundeam
  • pătrunsei
  • pătrunsesem
a II-a (tu)
  • pătrunzi
(să)
  • pătrunzi
  • pătrundeai
  • pătrunseși
  • pătrunseseși
a III-a (el, ea)
  • pătrunde
(să)
  • pătrundă
  • pătrunză
  • pătrundea
  • pătrunse
  • pătrunsese
plural I (noi)
  • pătrundem
(să)
  • pătrundem
  • pătrundeam
  • pătrunserăm
  • pătrunseserăm
  • pătrunsesem
a II-a (voi)
  • pătrundeți
(să)
  • pătrundeți
  • pătrundeați
  • pătrunserăți
  • pătrunseserăți
  • pătrunseseți
a III-a (ei, ele)
  • pătrund
(să)
  • pătrundă
  • pătrunză
  • pătrundeau
  • pătrunseră
  • pătrunseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pătrundere, pătrunderisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a pătrunde și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pătrunderea milioanelor de femei absolut în toate domeniile muncii și a vieții publice a adus o schimbare radicală în situația ei. SAHIA, U.R.S.S. 105. DLRLC
    • 1.1. figurat Puterea de a înduioșa, de a emoționa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Căpitanul Manoli] cînta strașnic; avea și glas și pătrundere. CARAGIALE, P. 101. DLRLC
      • format_quote Despre pătrunderea inimii maica Evlampia n-avea nici o știință. GALACTION, O. I 315. DLRLC
    • 1.2. figurat Capacitatea de a înțelege ceva, agerime de minte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cei doi prietini schimbară o privire de înțelegere, zîmbind de pătrunderea moșneagului. SADOVEANU, O. VII 121. DLRLC
      • format_quote În judecăți să aibă pătrundere-nțeleaptă. NEGRUZZI, S. II 262. DLRLC
      • format_quote Munteanul e sprinten, potrivit în legăturile lui, mai mult mușchi decît carne, vesel din fire, glumeț și plin de pătrundere. RUSSO, O. 101. DLRLC
    • 1.3. figurat Convingere, tărie, încredințare. DEX '09 DEX '98
  • 2. Adâncimea la care a pătruns un corp. DLRLC
etimologie:
  • vezi pătrunde DEX '98 DEX '09

pătrunde, pătrundverb

  • 1. intranzitiv A intra (cu greu) undeva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În chimir nu pătrunsese ploaia. GALACTION, O. I 81. DLRLC
    • format_quote Aburii îndrăzneți au pătruns prin crăpături în toate colțurile. BASSARABESCU, V. 30. DLRLC
    • format_quote Crivățul pătrunde [în codri] scoțînd note-ngrozitoare. ALECSANDRI, O. 183. DLRLC
    • format_quote figurat A zilei raze roșii în inimă-mi pătrund. EMINESCU, O. I 98. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Luminiș de lîngă baltă, Care-n trestia înaltă Legănîndu-se din unde, În adîncu-i se pătrunde Și de lună și de soare Și de păsări călătoare. EMINESCU, O. I 215. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv Perfora, răzbate, străpunge. DEX '09 DLRLC
      • format_quote figurat Mitrea și-a simțit inima bătînd că l-a pătruns privirea acelor ochi verzi și adînci. SADOVEANU, M. C. 66. DLRLC
    • 1.2. (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge până la..., a se propaga prin spațiu, a se face auzit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Gândul meu] la sînul tău pătrunde, Ca un flutur ce s-ascunde într-un leagăn înflorit. ALECSANDRI, P. I 143. DLRLC
      • format_quote Ideile leninismului pătrund în cele mai îndepărtate colțuri ale globului pămîntesc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A privi cu atenție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: scruta
      • format_quote Șoimaru căuta să pătrundă depărtarea. SADOVEANU, O. VII 146.
      • format_quote Își ivește capul, numai cîte-o clipă, Și pătrunde casa și s-ascunde-n pripă. COȘBUC, P. I 253.
      • chat_bubble A pătrunde (pe cineva sau ceva) cu privirea = a privi atent pe cineva sau ceva, cu intenția de a ghici, de a descoperi sau de a transmite un gând, o dorință etc.
  • 2. intranzitiv A izbuti să ajungă, să intre, să străbată undeva; a se infiltra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: infiltra
    • format_quote Puținii prietini care izbuteau să calce consemnul și să pătrundă în biroul de lucru erau uimiți de goliciunea pereților. C. PETRESCU, C. V. 143. DLRLC
    • format_quote Își croi drum cu coatele și pătrunse înlăuntru. REBREANU, R. II 202. DLRLC
    • format_quote Cobori în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gînd Și viața-mi luminează. EMINESCU, O. I 171. DLRLC
  • 3. tranzitiv A pune stăpânire. DEX '09 DEX '98
    • 3.1. reflexiv A se lăsa sau a fi cuprins, copleșit, dominat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pătrunde-te de adevărul pe care îl ai înaintea ochilor. ARGHEZI, P. T. 13. DLRLC
      • format_quote [Schiller în Wilhelm Tell] s-a pătruns de acea mîndrie de vînător. ODOBESCU, S. III 81. DLRLC
    • 3.2. figurat A mișca adânc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce glas?... el mă pătrunde. O, da!... e glasul ei!... E Ana! ALECSANDRI, T. II 179. DLRLC
      • format_quote Această întrerumpere a unei vorbe amorezate pătrunse pe biata fată care tăcu lăsînd să scape din sînul ei o oftare. NEGRUZZI, S. I 18. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A izbuti să cunoască, să afle, să înțeleagă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Doamna i-a pătruns cuvîntul, Pînă-n suflet i-a pătruns. COȘBUC, P. I 211. DLRLC
    • format_quote Aflat-ai a lui planuri? Pătrunsu-le-ai? ALECSANDRI, T. II 158. DLRLC
    • format_quote Acest secret mintea omenească nu-l poate încă pătrunde. BĂLCESCU, O. II 10. DLRLC
    • format_quote reflexiv S-a pătruns că graba strică treaba. CARAGIALE, O. III 99. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.