13 definiții pentru pricepere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICÉPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe.

PRICÉPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe.

pricepere sf [At: PSALT. HUR. 26r/15 / V: (îvr) prece~ / Pl: ~ri / E: pricepe] 1 Cunoaștere. 2 Aflare. 3 Înțelegere. 4 (Îvr) Lămurire asupra unui lucru Si: (înv) pricepătură (1), (îvr) preceput1. 5 (Rar) Distingere. 6 (Reg) Luminare. 7 Luare la cunoștință. 8 Cunoaștere temeinică într-un anumit domeniu Si: precepătură (2), (rar) pricepuție (1). 9 Iscusință, experiență într-o acțiune Si: (rar) pricepuție (2). 10 Aflare. 11 Constatare. 12 (Olt) Înzdrăvenire.

PRICÉPERE, priceperi, s. f. Acțiunea de a (se) pricepe și rezultatul ei. 1. Capacitatea de a pătrunde ceva cu mintea; facultatea de a înțelege; înțelegere. Nu vrei însă să arăți că pricepi, pentru că priceperea asta ar cere să renunți la avantajele cîștigate. DEMETRIUS, C. 10. Ție îți trebuie învățătură. Ți s-ar deschide mai bine priceperea. SADOVEANU, M. C. 59. 2. Totalitatea cunoștințelor într-un domeniu sau într-o specialitate; capacitate, destoinicie. Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat. SADOVEANU, E. 25. ♦ Iscusință, îndemînare. Nașa avea și cu ce, dar avea și priceperea ei în făcutul plăcintelor cu brînză, al gogoșilor și al cozonacilor. PAS Z. I. 175.

PRICÉPERE ~i f. 1) v. A PRICEPE și A SE PRICEPE. 2) Calitatea de a pricepe, de a înțelege ușor; deșteptăciune; inteligență. 3) Capacitatea de a face totul cu ușurință și iscusință; dexteritate; dibăcie; măiestrie; abilitate; îndemânare. [G.-D. priceperii] /v. a (se) pricepe

pricepere f. facultatea de a pricepe, inteligență.

pricépere f. Facultatea de a te pricepe, de a ști lucrurile pin practică saŭ învățătură: a avea pricepere, a fi om cu (saŭ fără) pricepere la ceva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pricepere s. f., g.-d. art. priceperii; pl. priceperi

pricépere s. f., g.-d. art. pricéperii; pl. pricéperi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRICÉPERE s. 1. v. înțelegere. 2. v. cunoaștere. 3. cunoaștere, stăpânire. (~ mai multor meserii.) 4. înțelegere, pătrundere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.) 5. v. capacitate. 6. v. îndemânare. 7. v. inteligență. 8. v. îndemânare. 9. v. măiestrie.

PRICEPERE s. 1. înțelegere, percepere, sesizare, (înv.) pricepătură, știutură. (~ situației.) 2. cunoaștere. înțelegere, percepție. (Proces de ~.) 3. cunoaștere, stăpînire. (~ mai multor meserii.) 4. înțelegere, pătrundere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.) 5. capacitate, competență, destoinicie, pregătire, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. și pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie. (Profesionist de mare ~.) 6. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...) 7. deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, rațiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. și Olt.) pamet, (înv.) înțelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap, creier. (Are un ochi ager, dar o ~ de nivel mediu.) 8. agerime, deșteptăciune, dibăcie, inteligență, iscusință, istețime, îndemînare. (~ cuiva într-o împrejurare dată.) 9. artă, dibăcie, iscusință, îndemînare, măiestrie, meșteșug, știință, talent. (Obiect făcut cu multă ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

futu-te-n aripă / pricepere! expr. (obs.) fire-ai tu să fii!

Intrare: pricepere
pricepere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricepere
  • priceperea
plural
  • priceperi
  • priceperile
genitiv-dativ singular
  • priceperi
  • priceperii
plural
  • priceperi
  • priceperilor
vocativ singular
plural
precepere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricepere, priceperisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) pricepe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: nepricepere
    • 1.1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înțelegere
      • format_quote Nu vrei însă să arăți că pricepi, pentru că priceperea asta ar cere să renunți la avantajele cîștigate. DEMETRIUS, C. 10. DLRLC
      • format_quote Ție îți trebuie învățătură. Ți s-ar deschide mai bine priceperea. SADOVEANU, M. C. 59. DLRLC
    • 1.2. Totalitatea cunoștințelor într-un domeniu sau într-o specialitate. DLRLC
      • format_quote Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat. SADOVEANU, E. 25. DLRLC
      • 1.2.1. Abilitate, iscusință, îndemânare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Nașa avea și cu ce, dar avea și priceperea ei în făcutul plăcintelor cu brînză, al gogoșilor și al cozonacilor. PAS Z. I. 175. DLRLC
etimologie:
  • vezi pricepe DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.