perspicacitate sf [At: TIMPUL (1856), nr. 3, 4 / Pl: ~tăți / E: fr perspicacité] 1-3 Calitate de a fi perspicace (1-3) Si: agerime, ascuțime, istețime, pătrundere (11-13).

PERSPICACITATE s. f. Capacitatea de a înțelege lucrurile profund și repede; ascuțime de minte, putere de pătrundere, istețime, agerime de minte. Nepotul meu, precum veți fi observat cu perspicacitatea ce vă caracterizează, este foarte timid. CARAGIALE, O. II 173. Vrem să constatăm că lucrarea sa e întreprinsă dupe adevăratele baze ale științei filologice, că, în mai dese rînduri, e executată cu talent și perspicacitate. ODOBESCU, S. I 352. Nu ne trebuie multă perspicacitate, și oricare din noi poate să înțeleagă. KOGĂLNICEANU, S. A. 149.

PERSPICACITATE s.f. Calitatea de a fi perspicace; agerime, istețime, pătrundere. [Cf. fr. perspicacité, lat. perspicacitas].

PERSPICACITATE s. f. calitatea de a fi perspicace; agerime (a minții), istețime. (< fr. perspicacité, lat. perspicacitas)

PERSPICACITATE f. Caracter perspicace. /<fr. perspicacité

perspicacitate f. pătrundere a minții, sagacitate.

*perspicacitáte f. (lat. perspicácitas, -átis). Pătrundere a mințiĭ, sagagitate.

perspicacitate s. f., g.-d. art. perspicacității

perspicacitate s. f., g.-d. art. perspicacității

perspicacitate s. f., g.-d. art. perspicacității

PERSPICACITATE s. 1. v. acuitate. 2. fler, (fig.) miros. (Are ~ individul!)

PERSPICACITATE s. 1. acuitate, agerime, clarviziune, pătrundere, subtilitate, (livr.) sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuțime. (~ spiritului.) 2. fler. (Are ~ individul!)