pătrundere sf [At: (a. 1778) MINEIUL 131^r1/25 / Pl: ~ri / E: pătrunde] 1 (Asr) Trecere prin ceva până în partea opusă. 2 Perforare. 3 Propagare a unui sunet prin spațiu până la un anumit punct, facându-se auzit. 4 Privire cu atenție, încercând să vadă clar, în ciuda dificultăților Si: scrutare. 5 Străbatere cu greu undeva. 6 Intrare dificilă în ceva. 7 Infiltrare a unui lichid, răspândindu-se și facându-se simțit undeva. 8 Impresionare puternică Si: emoție, înduioșare. 9 (Fig; șîs ~ cu mintea) Capacitate de a înțelege în profunzime ceva Si: (înv) pătrunzătate. 10-12 (Fig; îas) Perspicacitate (1-3). 13 (Fig; îas) Iscusință. 14 Încredințare de ceva. 15 Fermitate.