ZGUDUI, zgudui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine din temelie; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 3. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec.

zgudui [At: HELIADE, L. B. 220/22 / Pzi: zgudui și (reg) ~esc / E: nct] 1-2 vtr (D. mișcări tectonice, d. pământ sau d. corpuri, ființe, aer, ape etc. în mișcare rapidă ori d. fenomene naturale violente; c. i. clădiri, construcții sau părți ale acestora, forme de relief, localități, ființe etc.) A (se) mișca (cu putere), brusc, repetat și dezordonat în toate direcțiile producând un zgomot caracteristic Si: a (se) clătina (2-3), a (se) cutremura (1-2), a (se) hâțâi (9-10), a (se) hâțâna (9-10), a (se) hurduca (3-4), a se hurducăi (3-4), a (se) scutura, a se zgâlțâi (1-2), a se zdruncina (1-2), (pop) a zgâlțâna (1), (reg) a bălăbăni (1-2), a (se) zdrăngăni (8-9), a se zgândări (13-14), a zdroncăni (2), a (se) zdruhăi (1-2), a zducni (1), a (se) zgâcina (1-2), (îrg) a zbihui (1), (reg) a zblendui. 3-4 vtr (Rar; fig) A (se) zbuciuma (1-2). 5 vi (Îvr) A zăngăni (1). 6 vt (Înv; c. i. oameni, armate) A risipi. 7-8 vtr (C. i. construcții, obiecte) A (se) deteriora în urma unor zguduituri, lovituri puternice etc. Si: a (se) zdruncina (7-8). 9-10 vtr (Rar) A (se) cutremura (1-2). 11-12 vtr (Fig) A face să-și piardă (sau a-și pierde) trăinicia, forța etc. Si: a (se) clătina (2-3), a (se) slăbi, a (se) șubrezi, a (se) zdruncina (11-12). 13 vt (Pex) A aduce prejudicii, pagube Si: a zdruncina (13). 14 vt (Fig) A tulbura conștiința, convingerile etc. cuiva Si: a șubrezi, a zdruncina (14), a slăbi. 15-16 vt (Rar; c. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A zdrobi (16-17). 17 vt (C. i. sănătatea, sistemul nervos al oamenilor etc.) A face să-și piardă rezistența și să devină fragil în urma unor modificări (patologice) Si: a ataca (6), a distruge (3), a ruina (1), a strica, a vătăma. 18 vt (C. i. oameni sau părți ale corpului lor) A mișca brusc și repetat, în toate direcțiile (pentru a atrage atenția) Si: a clătina (2), a zgâlțâi (6). 19 vt (Pex) A scutura violent pentru a provoca durere (2) Si: a bate (113), a zgâlțâi (7). 20-21 vtr (D. ființe sau manifestările lor) A (se) mișca puternic (scurt și repetat) ca reacție la senzația de frig, de durere fizică, de greață, ca rezultat al unei stări emotive puternice etc. Si: a (se) cutremura (1-2), a (se) înfiora, a (se) scutura, a tremura, a zgâlțâi (11), (reg) a turtura. 22 vrr (Reg; d. oameni) A se bate (118). 23 vt (C. i. oameni) A emoționa puternic, trezind o mare spaimă Si: a cutremura (3), a încrâncena, a înfiora, a înfricoșa, a îngrozi, a înspăimânta, a speria (1), (îrg) a spăima, (înv) a înfrica.

zgudui vb. IV. 1 refl., tr. A se cutremura sau a face să se cutremure, a (se) clătina din temelie; a (se) scutura cu putere; a (se) zdruncina. Izbeam cupumnul în ușă de se zguduia cocioaba întreagă (HOG.). ◊ Analog. Noaptea se zgudui. Un glonț nimeri pe Frusina (GAL.). ◊ Fig. S-a zguduit din temelii clădirea vieții (VOIC.). ♦ Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă trăinicia, forța; a aduce sau a face să aducă prejudicii, pagube. Întreaga temelie a statului se zguduie pentru ambiția cîtorva (I. NEGR.). ♦ (tr.) Fig. A tulbura, a frămînta; a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. Dacă aș putea să te fac să înțelegi, prin vorbe, tot trecutul meu, poate te-aș zgudui în credințele ce ai (SADOV.). 2 tr., refl. A (se) mișca brusc și cu putere, dintr-o parte într-alta, producînd un zgomot caracteristic. Vîntul... a zguduit cu urlete și gemete casa (ARGH.). ◊ Fig. Voia. ..să le zguduie nepăsarea cu scrisul lui (CE. PETR.). ♦ (tr.; compl. indică oameni sau părți ale corpului lor) A mișca brusc și repetat, într-o parte și în alta, pentru a atrage atenția. Profesorul îi vorbi, zguduindu-l de umeri (AGÂR.). ♦ Ext. (tr.) A scutura violent pentru a provoca durere. Dormea... îl zgudui, îl scutură... și abia, abia se deșteptă (ISP.). (despre ființe sau despre acțiuni, manifestări etc. ale lor, compl. indicăființe, corpul sau părți ale corpului lor) A (se) mișca puternic (scurt și repetat) ca reacție la senzația de frig, de durere fizică, de greață etc., ca rezultat al unei stări emotive puternice etc. Pe Elenuța o zguduia plînsul tot mai tare (AGÂR.). 3 tr. Fig. A impresionata emoționa puternic; a înfiora, a mișca. Gestul acesta îl zgudui pe Andrei mai mult decît plînsul tatălui său (POPOV.). • prez.ind. zgudui, (reg.) -iesc. /etimol. nec.

ZGUDUI, zgudui, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). ♦ Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conștiința cuiva. 2. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora. – Et. nec.

ZGUDUI, zgudui, vb. IV. Tranz. 1. A scutura cu putere, a face să se cutremure, să se clatine din temelii. V. zdruncina. Valea Doftăniței era zguduită de cutremur. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 7/5. Eu lanțurile mele le zgudui cu mînie, Ca robul ce se luptă c-un jug neomenos. ALEXANDRESCU, P. 107. ◊ Fig. Un imens hohot de rîs zgudui secția întreagă. HOGAȘ, H. 74. Se mișcară rîuri-rîuri, Ori din codri răscolite, ori stîrnite din pustiuri, Zguduind din pace-adîncă ale lumii începuturi, înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi. EMINESCU, O. I 147. Un răcnet mare Cutremură pădurea și zguduie și munții. ODOBESCU, S. III 92. ◊ Refl. Docarul se zgudui și se aplecă pe o aripă. SADOVEANU, M. C. 208. Se zguduie tot domul de pare-a fi de scînduri, Și stînci în temelie clătindu-se vedem. EMINESCU, O. I 94. 2. Fig. A zdruncina o instituție, o organizație socială sau politică, producînd tulburări, agitații, răscoale. Tudor Vladimirescu zguduie Oltenia. GALACTION, O. I 157. Revoluția franceză, zguduind Europa pînă în cele mai adînci ale sale temelii, se resimți și între romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74. ♦ A clătina convingerile cuiva, a face să se zdruncine, să se clintească conștiința cuiva. Dacă aș putea să te fac să înțelegi prin vorbe tot trecutul meu, poate te-aș zgudui în credințele ce ai. SADOVEANU, P. S. 204. Era palidă și abătută. Căința zguduise adînc conștiința ei. BOLINTINEANU, O. 466. ♦ A emoționa puternic, a înfiora, a cutremura. Apariția tatei în mijlocul nostru ne-a zguduit mai mult ca în ziua revederii din gară. Era de nerecunoscut. SAHIA, N. 59. De o sensibilitate exagerată, orice zgomot o zguduia din cap pînă la picioare. BART, E. 380. 3. (Cu privire la obiecte) A mișca încoace și încolo, a clătina. Înălțară steaua sub candelă, o zguduiră încet, și clopoțelul sună ușor. SADOVEANU, O. VII 344. Mi-am înfipt amîndouă mîinile în vergeaua din mijloc (de la fereastră) ș-am încercat s-o zgudui. DELAVRANCEA, la TDRG.

ZGUDUI, zgudui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina. ♦ Tranz. Fig. A agita cu violență; a răscoli, a frămînta. ♦ Tranz. Fig. A clătina convingerile cuiva, a face să se zdruncine conștiința cuiva. 2. Tranz. Fig. A emoționa puternic, a înfiora.

A ZGUDUI zgudui tranz. A face să se zguduie; a zdruncina. 2) fig. (convingeri, concepții etc.) A clătina din temelii; a zdruncina. /Orig. nec.

A SE ZGUDUI mă zgudui intranz. 1) (despre vehicule sau persoane aflate în vehicule) A se scutura cu putere (din cauza denivelării drumului); a se zdruncina; a se hurduca. 2) (despre pământ) A se afla în seism; a se cutremura. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de emoții puternice; a se tulbura. /Orig. nec.

zgúduĭ, a -í v. tr. (gep. *skudojan, vsax. skuddian, vgerm. scutten, ngerm. schütten, a turna, schutteln, a clătina, a zgudui). Scutur (clatin) lucrurĭ grele: a zgudui un zid, se zguduĭa pămîntu de bombardament. Fig. Emoționez, întristez, consternez, zdrobesc: moartea fiuluĭ luĭ l-a zguduit adînc. Turbur, răstorn: revoluțiunea a zguduit țara.

sguduì v. 1. a scutura tare: lanțurile le sguduiau cu mânie GR. AL.; 2. fig. a agita cu violență: această veste l’a sguduit. [Origină necunoscută].

zgudui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgudui, 3 zguduie, imperf. 1 zguduiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să zgudui, 3 să zguduie

zgudui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgudui, 3 zguduie, imperf. 3 sg. zguduia; conj. prez. 3 să zguduie

zgudui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgudui, 3 sg. zguduie, imperf. 3 sg. zguduia

zgudui (ind. prez. 1 sg. zgudui, 3 sg. și pl. zguduie)

ZGUDUI vb. v. clătina.

ZGUDUI vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlțâi. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. v. tremura. (Se ~ pereții.) 3. v. hâțâi. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 4. a zgâlțâi, (pop.) a zgâlțâna. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a (se) agita, a (se) clătina, a (se) scutura. (A ~ lichidul din eprubetă.) 6. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, (înv. și pop.) a se spăimânta. (Se ~ la auzul acestei vești.)

ZGUDUI vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgîlțîi, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a se cutremura, a dîrdîi, a dudui, a tremura, (Mold. și Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereții.) 3. a clătina, a hițîi, a bîțina, a hodorogi, a hurduca, a hurducai, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drigîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ zdravăn.) 4. a clătina, a scutura, a zgîlțîi, (pop.) a zgîlțina, (reg.) a zbiciula, a zblendui, a zgîcina, (Mold.) a zbihui. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a (se) agita, a (se) clătina, a (se) scutura, (reg.) a (se) clătări, (Mold. și Bucov.) a (se) cobîlțîi. (A ~ lichidul din eprubetă.) 6. a se cutremura, a se încrîncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, (înv. și pop.) a se spăiminta, (înv. și reg.) a se spaima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., in Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (Se ~ la auzul acestei vești.)

zgudui vb. v. CLĂTINA.

a zgudui anatomia cuiva expr. (er.) a(-și) epuiza partenerul de sex, a iubi intens.

a zgudui lapții cuiva expr. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.