3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÚCEA s. m. și f. (Fam.) Copil căruia îi curg mucii (II); p. ext. copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta. – Muc + suf. -ea.

mucea sma [At: LB / V: muce / E: muci (pll muc) + -ea] 1 Copil căruia îi curg mucii (1). 2 (Pex) Copilandru. 3 (Pex) Epitet dat unui tânăr obraznic, impertinent și neserios Vz mucos (1).

MÚCEA s. m. art. Copil căruia îi curg mucii (II); p. ext. copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta. – Muc + suf. -ea.

MÚCEA m. art. 1) Copil căruia îi curg mucii. 2) Copil sau tânăr cu pretenții nepotrivite vârstei. /muc + suf. ~ea


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

múcea (fam.) s. m. și f., g.-d. lui mucéa; pl. múcea


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: mucea (s.f.)
substantiv feminin (F999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucea
plural
  • mucea
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mucea (s.m.)
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucea
plural
  • mucea
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muci
verb (VT406)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muci
  • mucire
  • mucit
  • mucitu‑
  • mucind
  • mucindu‑
singular plural
  • mucește
  • muciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mucesc
(să)
  • mucesc
  • muceam
  • mucii
  • mucisem
a II-a (tu)
  • mucești
(să)
  • mucești
  • muceai
  • muciși
  • muciseși
a III-a (el, ea)
  • mucește
(să)
  • mucească
  • mucea
  • muci
  • mucise
plural I (noi)
  • mucim
(să)
  • mucim
  • muceam
  • mucirăm
  • muciserăm
  • mucisem
a II-a (voi)
  • muciți
(să)
  • muciți
  • muceați
  • mucirăți
  • muciserăți
  • muciseți
a III-a (ei, ele)
  • mucesc
(să)
  • mucească
  • muceau
  • muci
  • muciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mucea

  • 1. Copil căruia îi curg mucii.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Muc + sufix -ea.
    surse: DEX '98 DEX '09