7 definiții pentru mucea (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÚCEA s. m. și f. (Fam.) Copil căruia îi curg mucii (II); p. ext. copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta. – Muc + suf. -ea.
mucea sma [At: LB / V: muce / E: muci (pll muc) + -ea] 1 Copil căruia îi curg mucii (1). 2 (Pex) Copilandru. 3 (Pex) Epitet dat unui tânăr obraznic, impertinent și neserios Vz mucos (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÚCEA s. m. art. Copil căruia îi curg mucii (II); p. ext. copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta. – Muc + suf. -ea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MÚCEA m. art. 1) Copil căruia îi curg mucii. 2) Copil sau tânăr cu pretenții nepotrivite vârstei. /muc + suf. ~ea
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
múcea (fam.) s. m. și f., g.-d. lui mucéa; pl. múcea
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muceá s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
mucea s. m. sg. copil, tânăr
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M999) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural |
| — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mucea
- 1. Copil căruia îi curg mucii.surse: DEX '09 DEX '98
- surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: copilandru
-
etimologie:
- Muc + sufix -ea.surse: DEX '98 DEX '09