MUCEA s. m. și f. (Fam.) Copil căruia îi curg mucii (II); p. ext. copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta. – Muc + suf. -ea.

mucea sma [At: LB / V: muce / E: muci (pll muc) + -ea] 1 Copil căruia îi curg mucii (1). 2 (Pex) Copilandru. 3 (Pex) Epitet dat unui tânăr obraznic, impertinent și neserios Vz mucos (1).

MUCEA s. m. art. Copil căruia îi curg mucii (II); p. ext. copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta. – Muc + suf. -ea.

MUCEA m. art. 1) Copil căruia îi curg mucii. 2) Copil sau tânăr cu pretenții nepotrivite vârstei. /muc + suf. ~ea

muce sm vz mucea

!mucea (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui mucea; pl. mucea

mucea (fam.) s. m. și f., g.-d. lui mucea; pl. mucea

mucea s. m.

mucea s. m. sg. copil, tânăr

MUCEA s. m. art. Copil căruia îi curg mucii (I 1); p. e x t. copilandru, țîngău; epitet dat unui tînăr obraznic, impertinent (și neserios). mucos (1). Cf. LB, ALEXI,W., CIAUȘANU, GL., ALRM Il/l h 191, MAT. DIALECT. I, 25, 81. – Și: múce s. m. LB, GHEȚIE, R. M., ALEXI, W. – Muci (pl. lui muc) + suf. -ea.