7 definiții pentru mucea (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÚCEA s. m. și f. (Fam.) Copil căruia îi curg mucii (II); p. ext. copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta. – Muc + suf. -ea.

mucea sma [At: LB / V: muce / E: muci (pll muc) + -ea] 1 Copil căruia îi curg mucii (1). 2 (Pex) Copilandru. 3 (Pex) Epitet dat unui tânăr obraznic, impertinent și neserios Vz mucos (1).

MÚCEA s. m. art. Copil căruia îi curg mucii (II); p. ext. copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta. – Muc + suf. -ea.

MÚCEA m. art. 1) Copil căruia îi curg mucii. 2) Copil sau tânăr cu pretenții nepotrivite vârstei. /muc + suf. ~ea


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

múcea (fam.) s. m. și f., g.-d. lui mucéa; pl. múcea


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mucea s. m. sg. copil, tânăr

Intrare: mucea (s.m.)
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucea
plural
  • mucea
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

mucea

  • 1. Copil căruia îi curg mucii.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Muc + sufix -ea.
    surse: DEX '98 DEX '09