13 definiții pentru obosi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obosi vi [At: MOXA, ap. GCR I, 58/27 / V: (reg) ab~ / Pzi: ~sesc / E: bg обосея, srb obositi] A-i slăbi cuiva puterile fizice sau intelectuale în urma unei activități îndelungate și susținute Si: a osteni.

OBOSÍ, obosesc, vb. IV. Intranz. și refl. A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat; a osteni. ◊ Tranz. M-au obosit drumurile.Refl. A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din bg. oboseja, sb. obositi.

OBOSÍ, obosesc, vb. IV. Intranz. și refl. A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat; a osteni. ◊ Tranz. M-au obosit drumurile.Refl. A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din bg. oboseja, scr. obositi.

OBOSÍ, obosesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde puterile fizice sau intelectuale în urma unei sforțări îndelungate, a simți oboseală; a osteni. Copilul obosise, gîfîia, se împiedica de pietroaiele mari. DUMITRIU, N. 152. Cînd îi obosesc ochii, s-apucă de altceva, STANCU, D. 90. De cînd m-o adus păcatele aici, am obosit ca un cal de poștă. ALECSANDRI, T. I 137. ◊ Tranz. M-au obosit Căile-alergate. COȘBUC, P. I 260. Dar toți caii-și obosea Și potrivă nu-și găsea. ALECSANDRI, P. P. 27. Ulițele orașelor europenești, trase cu sfoara, au multă monotonie și obosesc vederea. NEGRUZZI, S. I 70. ◊ Refl. Și să luară de să luptară pînă ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s-au putut învinge. RETEGANUL, P. I 73.

A OBOSÍ ~ésc 1. intranz. (despre ființe) A-și pierde puterile (în urma unui consum de energie); a ajunge în stare de slăbiciune; a osteni. 2. tranz. (ființe) A face să-i slăbească puterile; a aduce într-o stare de slăbiciune; a osteni. /<bulg. oboseja, sb. obositi

A SE OBOSÍ mă ~ésc intranz. A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se necăji; a se chinui; a se căzni; a se munci; a se osteni. /<bulg. oboseja, sb. obositi

obosì v. 1. a osteni foarte. [Serb. OBOSITI, a-și rupe încălțămintea (de mult umblet): românește cu sensul generalizat].

obosésc v. intr. (sîrb. obositi, a-țĭ rupe încălțămintele mergînd, a ajunge cu picĭoarele goale, d. vsl. bosŭ, desculț). Ostenesc. V. tr. Ostenesc. V. refl. Mă ostenesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obosésc, imperf. 3 sg. oboseá; conj. prez. 3 să oboseáscă

obosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obosésc, imperf. 3 sg. oboseá; conj. prez. 3 sg. și pl. oboseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBOSÍ vb. 1. a osteni, (Ban.) a tăbărî. (A ~ de atâta efort.) 2. v. munci. 3. v. deranja.

OBOSI vb. 1. a osteni, (Ban.) a tăbărî. (A ~ de atîta efort.) 2. a se munci, a se osteni, a se trudi, (înv. și pop.) a se nevoi, (fig.) a asuda. (Nu te mai ~ atâta pentru...) 3. a se deranja, a se osteni. (Nu era cazul să te ~ pînă aici.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obosí (obosésc, obosít), vb. – A se osteni, a se plictisi, a i se urî de... Sb., slov. obositi „a ajunge desculț”, din sl. bosi „desculț” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221; Tiktin; Pușcariu, Lr., 282). În Olt. și Munt. (ALR, I, 102); în Mold. este preferat osteni.Der. oboseală, s. f. (osteneală); obositor, adj. (care obosește).

Intrare: obosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obosi
  • obosire
  • obosit
  • obositu‑
  • obosind
  • obosindu‑
singular plural
  • obosește
  • obosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obosesc
(să)
  • obosesc
  • oboseam
  • obosii
  • obosisem
a II-a (tu)
  • obosești
(să)
  • obosești
  • oboseai
  • obosiși
  • obosiseși
a III-a (el, ea)
  • obosește
(să)
  • obosească
  • obosea
  • obosi
  • obosise
plural I (noi)
  • obosim
(să)
  • obosim
  • oboseam
  • obosirăm
  • obosiserăm
  • obosisem
a II-a (voi)
  • obosiți
(să)
  • obosiți
  • oboseați
  • obosirăți
  • obosiserăți
  • obosiseți
a III-a (ei, ele)
  • obosesc
(să)
  • obosească
  • oboseau
  • obosi
  • obosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obosi

  • 1. A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: osteni 8 exemple
    exemple
    • Copilul obosise, gîfîia, se împiedica de pietroaiele mari. DUMITRIU, N. 152.
      surse: DLRLC
    • Cînd îi obosesc ochii, s-apucă de altceva, STANCU, D. 90.
      surse: DLRLC
    • De cînd m-o adus păcatele aici, am obosit ca un cal de poștă. ALECSANDRI, T. I 137.
      surse: DLRLC
    • Și să luară de să luptară pînă ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s-au putut învinge. RETEGANUL, P. I 73.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv M-au obosit drumurile.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv M-au obosit Căile-alergate. COȘBUC, P. I 260.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Dar toți caii-și obosea Și potrivă nu-și găsea. ALECSANDRI, P. P. 27.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Ulițele orașelor europenești, trase cu sfoara, au multă monotonie și obosesc vederea. NEGRUZZI, S. I 70.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A depune eforturi (intense) pentru a face ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: