Definiția cu ID-ul 1343767:
Tezaur
MUCEA s. m. art. Copil căruia îi curg mucii (I 1); p. e x t. copilandru, țîngău; epitet dat unui tînăr obraznic, impertinent (și neserios). mucos (1). Cf. LB, ALEXI,W., CIAUȘANU, GL., ALRM Il/l h 191, MAT. DIALECT. I, 25, 81. – Și: múce s. m. LB, GHEȚIE, R. M., ALEXI, W. – Muci (pl. lui muc) + suf. -ea.
Exemple de pronunție a termenului „mucea” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3