21 de definiții pentru lucra

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUCRA, lucrez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A efectua, a presta o muncă, a face un lucru; a munci. ◊ Expr. (Tranz.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-și vedea de treabă. 2. Intranz. A fi în mișcare, în acțiune; a dezvolta o activitate într-o direcție oarecare; a funcționa. 3. Intranz. A acționa în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranz. A da unui material brut altă formă, făcând din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ♦ A clădi, a construi. ♦ A face, a confecționa; a fabrica. ♦ A coase, a broda; a împleti. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A unelti împotriva cuiva. [Prez. ind. și: (reg.) lucru] – Lat. lucubrare.

LUCRA, lucrez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A efectua, a presta o muncă, a face un lucru; a munci. ◊ Expr. (Tranz.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-și vedea de treabă. 2. Intranz. A fi în mișcare, în acțiune; a dezvolta o activitate într-o direcție oarecare; a funcționa. 3. Intranz. A acționa în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranz. A da unui material brut altă formă, făcând din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ♦ A clădi, a construi. ♦ A face, a confecționa; a fabrica. ♦ A coase, a broda; a împleti. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A unelti împotriva cuiva. [Prez. ind. și: (reg.) lucru] – Lat. lucubrare.

lucra [At: CORESI, EV. 317/25 / V: (pop) ~cla / Pzi: ~rez, (îrg) lucru / E: ml lucro, -are] 1 vt (Înv) A câștiga în urma prestării unei munci Si: a câștiga, a dobândi, (înv) a agonisi, a obține. 2 vt (Înv) A procura. 3 (Înv) vrp A se produce. 4 (Înv) vi(a) A avea un efect binefăcător. 5 vi(a) (Rar; udp „asupra”) A avea o anumită influență. 6-7 vit(a) A depune eforturi, cu un anumit scop Si: a munci, a trebălui. 8 vt A munci pământul, via etc. pentru a culege roade Vz cultiva. 9 vrp A exploata un teren, o mină. 10 vt A confecționa un lucru, un obiect. 11-12 vtrp A (se) da unui material brut (piele, metal, plantă) o formă nouă, făcând din el un obiect oarecare Si: a (se) prelucra. 13 vt (Înv) A obișnui pe cineva cu ceva. 14 vt (Înv) A traduce. 15 vt (Rar) A practica o meserie. 16 vi(a) (Înv) A munci pentru un stăpân Si: (înv) a șerbi. 17 vt A dezvolta o activitate într-un domeniu oarecare Si: a activa, a face. 18 vt (Construit cu un adverb, cu o locuțiune sau prepoziție) A face. 19 vt (Îe) A nu avea ce ~ A face un lucru care trebuia sau putea fi evitat. 20 vrp (Înv) A lua măsurile necesare Si: a dispune. 21 vt (Bis; rar) A administra împărtășania. 22 vt (Înv) A pune în practică Si: a practica. 23 vt A complota împotriva cuiva Si: a unelti, a urzi. 24 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) în foi de viță (sau pe la spate) A unelti împotriva cuiva cu multă șiretenie, fără ca cel vizat să simtă. 25 vr (Înv; ccd) A i se întâmpla un rău cuiva. 26 vrp (Înv) A avea loc ceva Si: a se petrece. 27 vt (Arg) A fura. 28 vi A funcționa. 29 vt A efectua o operație de lucru manual, cusut, brodat, tricotat. 30 vi (D. substanțe, medicamente) A-și face efectul. 31 vi (Pex) A fi eficace. 32 vi A fi în mișcare, în acțiune. 33 vr (Înv) A se împlini.

LUCRA, lucrez, vb. I. 1. Intranz. A face o muncă (utilă); a munci. Astăzi nu mai e chip de lucrat în pămîntul ud și lipicios. C. PETRESCU, R. DR. 62. El într-o jumătate de an lucra ca o calfă veche. ISPIRESCU, L. 137. Iată ce am gîndit eu, noro, că poți lucra nopțile. CREANGĂ, P. 5. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», exprimînd obiectul muncii sau locul unde se execută munca) Lucrează la un roman.Ia gîciți de cin’ mi-i dor?... De-un flăcău cam negricios Care-mi lucra la ogor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32. ◊ Tranz. (Complementul este meseria practicată sau obiectul muncii) Cutreierînd lumea învățînd și pre bun și pre rău cum să prășească și să lucreze vița. ISPIRESCU, U. 103. El lucra ciubotărie. CONTEMPORANUL, I 165. De grijă ți-am purtat, Ogorul ți l-am lucrat. ALECSANDRI, P. P. 295. ◊ Expr. A nu avea ce lucra = a nu avea altceva mai bun de făcut decît... Și bădița Vasile n-are ce lucra? – Hai și noi, măi băieți, să dăm ajutor la drum. CREANGĂ, A. 8. 2. Intranz. A fi în mișcare, în acțiune, a dezvolta o activitate. Seva primăverii nu lucra numai în arborii vechi și în florile grădinilor, ci și în afund, sub picioarele mele. SADOVEANU, E. 82. Cauzele... există și lucrează simultan. EMINESCU, N. 33. Toată firea... lucrează zi și noapte sporind cătră înmulțire. CONACHI, P. 270. ◊ (Despre instrumentele de care se servesc oamenii în procesul muncii) Motoarele lucrează intens.Fig. Portul o să lucreze bine, a fost un an bun agricol. BART, E. 191. ◊ (Despre facultățile omului) Jder începu a rîde. Dar îndărătul rîsului care îi steclea la lumina jarului, cugetul său lucra cu învierșunare. SADOVEANU, F. J. 745. 3. Intranz. A acționa în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva. Critica trebuie să răspundă... prin ce mijloace această creațiune artistică lucrează asupra noastră. GHEREA, ST. CR. I 40. Își făcea leacurile și se trata, deși acum nu-i mai lucra nici o medicină, deprins fiind cu ele. NEGRUZZI, S. I 208. 4. Tranz. A da unui material brut altă formă; a prelucra. A lucra fierul.Refl. pas. Această buruiană putea să se lucreze ca inul. DRĂGHICI, R. 52. ♦ A fabrica, a confecționa. Costumul lapon de sărbătoare, lucrat din piei înflorite cu broderii, emoționează profund. STANCU, U.R.S.S. 61. ♦ A coase, a broda. (Absol.) Colo lîngă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac... O vezi printr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează. EMINESCU, O. I 363. ♦ A clădi. Meșterii grăbea... Dar orice lucra Noaptea se surpa. ALECSANDRI, P. P. 187. ♦ A depune un efort permanent de îmbunătățire, a perfecționa. A-și lucra versurile. 5. Tranz. Fig. (Familiar) A pune ceva la cale împotriva cuiva; a urzi. Nime nu îndrăznea a grăi împotriva lui, cu cît mai vîrtos a lucra ceva. NEGRUZZI, S. I 143. ♦ A unelti împotriva cuiva, a săpa pe cineva. Parcă-mi spune inima că m-a lucrat Cînele Negru la divizie. CAMILAR, N. I 162. Există desigur în redacție o canalie care-l lucrează. C. PETRESCU, C. V. 134. Și zi, mă lucrași? CARAGIALE, O. I 140. ◊ Expr. A lucra pe cineva în foi de viță = a unelti împotriva cuiva cu multă dibăcie, astfel ca victima nici să nu simtă. Toată lumea își amintea cum îl «lucrase în foi de viță» pe Tudor Vladimirescu... în acele luni din 1821. CAMIL PETRESCU, O. II 358. – Prez. ind. și: (Transilv., Bucov.) lucru (COȘBUC, P. II 183, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117).

A LUCRA ~ez 1. intranz. 1) A acționa depunând eforturi susținute (fizice sau intelectuale); a depune o muncă; a munci. ~ la uzină. ~ din greu. ◊ ~ ca un rob a presta o muncă foarte grea, obosind peste măsură. 2) A exercita o activitate profesională sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/și intelectual susținut permanent (pentru a obține un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, mașini, aparate etc.) A fi în acțiune; a-și îndeplini funcția; a funcționa; a merge. 5) A acționa în mod eficace; a avea efect. Legea ~ează. Medicamentul ~ează. 2. tranz. A supune unei acțiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin muncă. ~ pământul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare

lucrà v. 1. a face ceva cu mai multă sau mai puțină osteneală: a lucra pământul; 2. a da o formă: a lucra fierul; 3. fig. a urzi în ascuns: am să-l lucrez. [Lat. LUCRARE, a câștiga (v. lucru)].

lucréz și (vechĭ, azĭ Trans.) lúcru, a v. intr. (lat. pop. lucrare, cl. -ari „a cîștiga”, mlat. „a ara”; it. logorare, a consuma, a uza, pv. cat. sp. pg. lograr, a obținea). Îmĭ daŭ osteneală ca să cîștig ceva: a lucra ca să-țĭ căștigĭ pînea. Funcționez activ: spirit, imaginațiune care lucrează fără încetare. Lucrez contra cuĭva saŭ pentru cineva, mă ostenesc spre paguba saŭ interesu luĭ. V. tr. Fac, execut: lucrez o carte. Schimb forma, fac ceva din alt-ceva: lucrez feru, lemnu. A lucra pămîntu, a face agricultură, a scurma, a răscoli, a ara pămîntu și a semăna cereale saŭ legume. A lucra (saŭ a prelucra) pe cineva, a-l lovi, a-ĭ aduce pagubă pin uneltirile tăle.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lucra (a ~) (desp. lu-cra) vb., ind. prez. 1 sg. lucrez, 3 lucrea; conj. prez. 1 sg. să lucrez, 3 să lucreze

lucra (a ~) (lu-cra) vb., ind. prez. 3 lucrea

lucra vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. lucrez, 2 sg. lucrezi, 3 sg. și pl. lucrea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUCRA vb. 1. v. munci. 2. v. activa. 3. a funcționa, a servi, a sluji, (înv.) a posluși. (~ de 20 de ani ca laborantă.) 4. v. prelucra. 5. v. cultiva. 6. v. funcționa.

LUCRA vb. v. acționa, complota, conjura, conspira, unelti.

LUCRA vb. 1. a munci, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ la o instalație.) 2. a activa, a munci. (~ în cercetare.) 3. a funcționa, a servi, a sluji, (înv.) a posluși. (~ de 20 de ani ca laborantă.) 4. a prelucra. (~ fierul.) 5. a cultiva. (~ pămîntul.) 6. a funcționa. (Uzina ~ la întreaga capacitate.)

lucra vb. v. ACȚIONA. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.

A lucra ≠ a (se) odihni, a ședea, a trândăvi, a trântori

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lucra (lucrez, lucrat), vb.1. A produce, a elabora, a face. – 2. A munci, a opera. – 3. A broda, a coase. – 4. (Cu complement direct personal). A purta intrigi contra cuiva, a mistifica. – Mr. lucredzu, megl., istr. lucrez. Lat. lŭcrāre „a cîștiga” (Pușcariu 951; REW 5145; Pușcariu, Lr., 243), cf. prov., sp. lograr. Evoluția semantică de la a cîștiga la „a munci” este normală și comună tuturor idiomurilor, cf. fr. travailler „a lucra” și „a produce avere”, în expresii ca l’argent qui ne travaille pas; cf. și lat. med. lucrari „a (pre)lucra”. Der. din lat. lūcubrāre (Densusianu, Bulg. Soc. fil., II, 17; Candrea-Dens., 1013; Densusianu, GS, II, 19) nu pare posibilă. Der. lucru, s. n. (muncă, treabă; activitate, acțiune; obiect, afacere), probabil din lat. lŭcrum (Pușcariu 990; REW 5146), cf. mr., megl., istr. lucru; lucrăreț, adj. (înv., muncitor, activ); lucrare, s. f. (lucru, operă); lucrător, adj. (muncitor, laborios); lucrător, s. m. (muncitor); lucrătoare, s. f. (Banat, atelier); lucrătură, s. f. (fel, mod de a munci; intrigă, mistificare); lucroi, adj. (înv., muncitor); prelucra, vb. (a retopi, a recompune; a pregăti); conlucra, vb., format după lat. collaborare; conlucrător, s. m. (colaborator). – Der. neol. lucrativ, adj., din fr. lucratif. – Din rom. provine alb. lukrë „oaie” (Philippide, II, 646), pentru al cărui semantism, cf. sp. ganado.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Timpul lucrează pentru noi! – Vezi: „Il tempo e un galantuomo”. IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

lucra, lucrez v. t. a unelti împotriva cuiva

a lucra extern expr. (d. hoții care au și o sursă legală de venituri) a fura în timpul liber.

Intrare: lucra
lucra1 (1 -ez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: lu-cra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lucra
  • lucrare
  • lucrat
  • lucratu‑
  • lucrând
  • lucrându‑
singular plural
  • lucrea
  • lucrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lucrez
(să)
  • lucrez
  • lucram
  • lucrai
  • lucrasem
a II-a (tu)
  • lucrezi
(să)
  • lucrezi
  • lucrai
  • lucrași
  • lucraseși
a III-a (el, ea)
  • lucrea
(să)
  • lucreze
  • lucra
  • lucră
  • lucrase
plural I (noi)
  • lucrăm
(să)
  • lucrăm
  • lucram
  • lucrarăm
  • lucraserăm
  • lucrasem
a II-a (voi)
  • lucrați
(să)
  • lucrați
  • lucrați
  • lucrarăți
  • lucraserăți
  • lucraseți
a III-a (ei, ele)
  • lucrea
(să)
  • lucreze
  • lucrau
  • lucra
  • lucraseră
lucra2 (1 -u) verb grupa I conjugarea I
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lucra
  • lucrare
  • lucrat
  • lucratu‑
  • lucrând
  • lucrându‑
singular plural
  • lucră
  • lucrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lucru
(să)
  • lucru
  • lucram
  • lucrai
  • lucrasem
a II-a (tu)
  • lucri
(să)
  • lucri
  • lucrai
  • lucrași
  • lucraseși
a III-a (el, ea)
  • lucră
(să)
  • lucre
  • lucra
  • lucră
  • lucrase
plural I (noi)
  • lucrăm
(să)
  • lucrăm
  • lucram
  • lucrarăm
  • lucraserăm
  • lucrasem
a II-a (voi)
  • lucrați
(să)
  • lucrați
  • lucrați
  • lucrarăți
  • lucraserăți
  • lucraseți
a III-a (ei, ele)
  • lucră
(să)
  • lucre
  • lucrau
  • lucra
  • lucraseră
lucla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lucra, lucrezverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A efectua, a presta o muncă, a face un lucru. DEX '09 DLRLC
    sinonime: munci
    • format_quote Astăzi nu mai e chip de lucrat în pămîntul ud și lipicios. C. PETRESCU, R. DR. 62. DLRLC
    • format_quote El într-o jumătate de an lucra ca o calfă veche. ISPIRESCU, L. 137. DLRLC
    • format_quote Iată ce am gîndit eu, noro, că poți lucra nopțile. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
    • format_quote Cutreierînd lumea învățînd și pre bun și pre rău cum să prășească și să lucreze vița. ISPIRESCU, U. 103. DLRLC
    • format_quote El lucra ciubotărie. CONTEMPORANUL, I 165. DLRLC
    • format_quote De grijă ți-am purtat, Ogorul ți l-am lucrat. ALECSANDRI, P. P. 295. DLRLC
    • 1.1. Urmat de determinări introduse prin prepoziția «la», exprimă obiectul muncii sau locul unde se execută munca. DLRLC
      • format_quote Lucrează la un roman. DLRLC
      • format_quote Ia gîciți de cin’ mi-i dor?... De-un flăcău cam negricios Care-mi lucra la ogor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-și vedea de treabă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Și bădița Vasile n-are ce lucra? – Hai și noi, măi băieți, să dăm ajutor la drum. CREANGĂ, A. 8. DLRLC
  • 2. intranzitiv A fi în mișcare, în acțiune; a dezvolta o activitate într-o direcție oarecare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: funcționa
    • format_quote Seva primăverii nu lucra numai în arborii vechi și în florile grădinilor, ci și în afund, sub picioarele mele. SADOVEANU, E. 82. DLRLC
    • format_quote Cauzele... există și lucrează simultan. EMINESCU, N. 33. DLRLC
    • format_quote Toată firea... lucrează zi și noapte sporind cătră înmulțire. CONACHI, P. 270. DLRLC
    • format_quote Motoarele lucrează intens. DLRLC
    • format_quote figurat Portul o să lucreze bine, a fost un an bun agricol. BART, E. 191. DLRLC
    • format_quote figurat Jder începu a rîde. Dar îndărătul rîsului care îi steclea la lumina jarului, cugetul său lucra cu învierșunare. SADOVEANU, F. J. 745. DLRLC
  • 3. intranzitiv A acționa în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Critica trebuie să răspundă... prin ce mijloace această creațiune artistică lucrează asupra noastră. GHEREA, ST. CR. I 40. DLRLC
    • format_quote Își făcea leacurile și se trata, deși acum nu-i mai lucra nici o medicină, deprins fiind cu ele. NEGRUZZI, S. I 208. DLRLC
  • 4. tranzitiv A da unui material brut altă formă, făcând din el un obiect oarecare; a prelucra un material. DEX '09 DLRLC
    • format_quote A lucra fierul. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Această buruiană putea să se lucreze ca inul. DRĂGHICI, R. 52. DLRLC
    • 4.1. Clădi, construi. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Meșterii grăbea... Dar orice lucra Noaptea se surpa. ALECSANDRI, P. P. 187. DLRLC
    • 4.2. Confecționa, fabrica, face. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Costumul lapon de sărbătoare, lucrat din piei înflorite cu broderii, emoționează profund. STANCU, U.R.S.S. 61. DLRLC
    • 4.3. Broda, coase, împleti. DEX '09 DLRLC
      • format_quote (și) absolut Colo lîngă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac... O vezi printr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează. EMINESCU, O. I 363. DLRLC
    • 4.4. A depune un efort permanent de îmbunătățire. DLRLC
      sinonime: perfecționa
      • format_quote A-și lucra versurile. DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat familiar A unelti împotriva cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nime nu îndrăznea a grăi împotriva lui, cu cît mai vîrtos a lucra ceva. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
    • format_quote Parcă-mi spune inima că m-a lucrat Cînele Negru la divizie. CAMILAR, N. I 162. DLRLC
    • format_quote Există desigur în redacție o canalie care-l lucrează. C. PETRESCU, C. V. 134. DLRLC
    • format_quote Și zi, mă lucrași? CARAGIALE, O. I 140. DLRLC
    • chat_bubble A lucra pe cineva în foi de viță = a unelti împotriva cuiva cu multă dibăcie, astfel ca victima nici să nu simtă. DLRLC
      • format_quote Toată lumea își amintea cum îl «lucrase în foi de viță» pe Tudor Vladimirescu... în acele luni din 1821. CAMIL PETRESCU, O. II 358. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.