13 definiții pentru sili


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILÍ, silesc, vb. IV. 1. Tranz. A obliga (prin violență) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forța. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se grăbi. ◊ Tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. Refl. și intranz. A-și da toată osteneala, a depune eforturi, a se strădui (pentru a realiza ceva). ◊ Expr. (Refl.; reg.) A se sili într-o părere = a se gândi în mod permanent la ceva. – Din sl. siliti.

SILÍ, silesc, vb. IV. 1. Tranz. A obliga (prin violență) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forța. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se grăbi. ◊ Tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. Refl. și intranz. A-și da toată osteneala, a depune eforturi, a se strădui (pentru a realiza ceva). ◊ Expr. (Refl.; reg.) A se sili într-o părere = a se gândi în mod permanent la ceva. – Din sl. siliti.

SILÍ, silesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oameni sau animale) A obliga să facă ceva; a constrînge, a forța. Această din urmă împrejurare m-a silit să-mi părăsesc neamurile și locul de naștere mai curînd decît aș fi gîndit. GALACTION, O. I 76. Cînd însă o sili... ca să se cunune cu el, ea îi zise:... eu nu mă pot mărita pînă nu mi s-o aduce herghelia de iepe, cu armăsarul ei cu tot. ISPIRESCU, L. 26. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială. EMINESCU, N. 7. ◊ (Cu privire la propria persoană) Își sileau trupul să înainteze mereu, să-și croiască drum prin stratul gros și alb de zăpadă. DUMITRIU, N. 212. N-avea destulă voință ca să-și silească picioarele înnebunite să se oprească. id. ib. 218. Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea... ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. Le siliră cu vorbe blînde să vie spre casă. DUMITRIU, N. 155. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se zori, a se grăbi. Încă pe cale fiind și silind să ajungă, calul zise fetei... Eu sînt bătrîn... Ia pe fratele meu Galben-de-Soare și fă călătoria mai departe cu el. ISPIRESCU, L. 21. Murgul... din gură-i zicea: Stăpîne, stăpîne... Scoală și silește de mă potcovește, De mă-mpodobește. TEODORESCU, P. P. 686. Copiliță cu părinți, Nu sili să te măriți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278. Voi, meșteri mari, Calfe și zidari, Curînd vă siliți Lucrul de-l porniți. ALECSANDRI, P. P. 187. ◊ (Urmat de determinarea «la drum») Siliră la drum și în sfîrșit ajunseră... la un loc anume Iascea. BĂLCESCU, O. II 281. ♦ Tranz. A îndemna, a îmboldi (la o sforțare deosebită). Cîrjă se sui în car, pe ceglău, și începu să silească vitele. DAN, U. 277. Boul cu încetul departe merge; de-l silești, să poticnește. La TDRG. 3. Refl. și (rar) intranz. A-și da toată osteneala, a se strădui (muncind din greu). Taie niște claponi, și niște gîște... și vezi de te silește, arată-te meșter, că uite, avem oaspeți. SADOVEANU, O. I 44. Bine ați venit, boieri! zise... silindu-se a zîmbi. NEGRUZZI, S. I 138. Fost-a taica băutor Ș-a rămas la birt dator; Eu, silind să mă plătesc, Mai tare mă-ndatoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460.

A SILÍ ~ésc tranz. (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a forța; a constrânge; a obliga; a impune. /<sl. siliti

A SE SILÍ mă ~ésc intranz. 1) pop. A acționa într-un tempo mai rapid; a se grăbi. 2) A depune un efort maxim; a acționa din răsputeri; a se forța. /<sl. siliti

silì v. 1. a forța: silește-l să plece; 2. a căuta din răsputeri: sa silit să ajungă acolo; 3. a fi silitor: școlarilor, siliți-vă! [V. silă].

silésc v. tr. (vsl. siliti, a sili, d. sila, putere. V. silă, silnic, siluĭesc). Costrîng, forțez, fac să execute cu sila: l-a silit să plece. Grăbesc: nu silițĭ copiiĭ. V. intr. Mă silesc: silea să ajungă acasă. V. refl. Mă sforțez, tind din toate puterile: s’a silit să ajungă acasă maĭ curînd Îs silitor, Îs harnic: elevu se silește să învețe, se silește la carte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silésc, imperf. 3 sg. sileá; conj. prez. 3 să sileáscă

silí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silésc, imperf. 3 sg. sileá; conj. prez. 3 sg. și pl. sileáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SILÍ vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a forța, a obliga, a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. reduce. 6. v. forța. 7. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ să rezolve problema.) 8. a (se) lupta, a se sforța, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.) 9. a căuta, a încerca, a se strădui, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil.) 10. a se forța, a încerca, a se sforța, a se strădui. (Se ~ să-i câștige bunăvoința.)

SILÍ vb. v. asupri, batjocori, exploata, grăbi, iuți, împila, împovăra, năpăstui, necinsti, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, silui, tiraniza, urgisi, viola, zori.

SILI vb. 1. a constrînge, a face, a forța, a obliga, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) a silnici, (înv. și reg.) a strînge, (prin Ban.) a tipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strîmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să vorbească.) 2. a constrînge, a forța, a nevoi, a obliga. (Este ~ să...) 3. a constrînge, a forța, a obliga, a supune. (A fost ~ ani întregi la un regim alimentar sever.) 4. a condamna, a constrînge, a forța, a obliga, a osîndi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. a constrînge, a obliga, a reduce. (L-a ~ la tăcere.) 6. a forța. (Nu ~ piciorul.) 7. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 8. a (se) lupta, a se sforța, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.) 9. a căuta, a încerca, a se strădui, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil.) 10. a încerca, a se sforța, a se strădui. (Se ~ să-i cîștige bunăvoința.)

sili vb. v. ASUPRI. BATJOCORI. EXPLOATA. GRĂBI. IUȚI. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. NECINSTI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SILUI. TIRANIZA. URGISI. VIOLA. ZORI.

Intrare: sili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sili
  • silire
  • silit
  • silitu‑
  • silind
  • silindu‑
singular plural
  • silește
  • siliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • silesc
(să)
  • silesc
  • sileam
  • silii
  • silisem
a II-a (tu)
  • silești
(să)
  • silești
  • sileai
  • siliși
  • siliseși
a III-a (el, ea)
  • silește
(să)
  • silească
  • silea
  • sili
  • silise
plural I (noi)
  • silim
(să)
  • silim
  • sileam
  • silirăm
  • siliserăm
  • silisem
a II-a (voi)
  • siliți
(să)
  • siliți
  • sileați
  • silirăți
  • siliserăți
  • siliseți
a III-a (ei, ele)
  • silesc
(să)
  • silească
  • sileau
  • sili
  • siliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)