3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOFLUZÍ, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A da faliment; p. ext. a se ruina; a sărăci. – Din mofluz.

MOFLUZÍ, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A da faliment; p. ext. a se ruina; a sărăci. – Din mofluz.

mofluzi vir [At: (a. 1693) FN 10 / V: muf~ / Pzi: ~zesc / E: mofluz] (Înv) 1-2 A da faliment. 3-4 (Pex) A sărăci.

MOFLUZÍ, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A da faliment; p. ext. a-și pierde averea, a sărăci. Cine-i prost și derbedeu Lesne-n lume mofluzește. ALECSANDRI, T. I 317. Logofătul Dinu s-a sculat pe la cîntatul cocoșilor și ne-a spus că dumneata ai mofluzit. FILIMON, C. 243.

A MOFLUZÍ ~ésc intranz. înv. 1) A deveni mofluz; a da faliment. 2) fig. A deveni sărac; a pierde averea; a se ruina; a sărăci; a scăpăta. /Din mofluz

mofluzì v. 1. a da faliment; 2. fig. a se pierde: cine-i prost, lesne în lume mofluzește AL.

MOFLÚZ, -Ă, mofluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluji.Var.: muflúz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.

MUFLÚZ, -Ă, s. m. și f., adj. v. mofluz.

MUFLÚZ, -Ă, s. m. și f., adj. v. mofluz.

mofluz, ~ă [At: PRAV. COND (1780), 66 / V: muf~ / Pl: ~i, ~uji / E: tc müflüz] 1-2 smf a (Asr) (Om) falit. 3-4 smf a (Pex) (Om) sărac. 5 sm (Înv; îs) ~ mincinos Falit fraudulos. 6 (înv; îlv) A rămâne (sau a ajunge, a ieși) ~ A da faliment Si: (înv) a mofluzi. 7 sm A face (pe cineva) ~ A aduce pe cineva în stare de faliment. 8 sm (Dep) Om lipsit de valoare, neserios. 9-10 sm, a (Om) înșelat, păgubit într-o afacere bănească. 11-12 sm, a (Pex) (Om) dezamăgit, nemulțumit. 13-14 sm, a (Om) supărat, indispus. 15 a (Îe) A lăsa (pe cineva) ~ A înșela pe cineva în așteptările sale.

MOFLÚZ, -Ă, mofluji, -ze, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluzi.Var.: muflúz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.

MOFLÚZ2, mofluji și mofluzi, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care a dat faliment, falit. Nu-i asta o socoteală de mofluz? EMINESCU, N. 148. Pierderea corăbiei lui îl făcusă mofluz. DRăGHICI, R. 306. ◊ Expr. A ieși sau a rămîne mofluz = a) a da faliment; b) a nu reuși într-o afacere după așteptări, a i se încurca cuiva socotelile, a rămîne păcălit. Cogemete bancheri... să iasă deodată mofluz! CONTEMPORANUL, VII 386. 2. Om nemulțumit, dezamăgit, blazat. Unii s-au desprins pe furiș, chipurile să se mai răcorească și să facă doamnelor complimenturi. S-au amestecat în grupul mofluzilor. PAS, L. I 111. – Variantă: muflúz (CARAGIALE, O. III 39) s. m.

MOFLÚZ ~i m. 1) înv. Persoană declarată (de instanțele judiciare) în stare de faliment; falit. 2) Persoană care vădește în permanență rea dispoziție și nemulțumire. /<turc. müflüz

MUFLUZ adj. (ȚR) Falit, ruinat. [Dacă cel osîndit] va fi mufluz, atunci deopotrivă să cuvine să ia toți din periussia ce i să va afla. PRAV. COND. (1780). Etimologie: tc. müflüz. Vezi si mufluzi.

mo- și mufluzésc v. intr. (d. mufluz). Vechĭ. Daŭ faliment. Azĭ. Iron. Decad, perd averea.

moflúz și muflúz, -ă adj., pl. m. (turc. múflis, pop. muflüz, d. ar. müflis [d. ma, nu, ne-, și fels, pl. fulus, banĭ]; ngr. muflúzis). Vechĭ. Falit. Azĭ. Iron. Buzat, păcălit, fără rezultat, fără succes. A rămînea mufluz, a rămînea bătînd din buze, păcălit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mofluzí (a ~) (înv.) (mo-flu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzésc, imperf. 3 sg. mofluzeá; conj. prez. 3 să mofluzeáscă

arată toate definițiile

Intrare: mofluzi
  • silabație: mo-flu-zi info
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mofluzi
  • mofluzire
  • mofluzit
  • mofluzitu‑
  • mofluzind
  • mofluzindu‑
singular plural
  • mofluzește
  • mofluziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mofluzesc
(să)
  • mofluzesc
  • mofluzeam
  • mofluzii
  • mofluzisem
a II-a (tu)
  • mofluzești
(să)
  • mofluzești
  • mofluzeai
  • mofluziși
  • mofluziseși
a III-a (el, ea)
  • mofluzește
(să)
  • mofluzească
  • mofluzea
  • mofluzi
  • mofluzise
plural I (noi)
  • mofluzim
(să)
  • mofluzim
  • mofluzeam
  • mofluzirăm
  • mofluziserăm
  • mofluzisem
a II-a (voi)
  • mofluziți
(să)
  • mofluziți
  • mofluzeați
  • mofluzirăți
  • mofluziserăți
  • mofluziseți
a III-a (ei, ele)
  • mofluzesc
(să)
  • mofluzească
  • mofluzeau
  • mofluzi
  • mofluziseră
Intrare: mofluz (adj.)
mofluz4 (adj., pl. -zi) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mofluz
  • mofluzul
  • mofluzu‑
  • moflu
  • mofluza
plural
  • mofluzi
  • mofluzii
  • mofluze
  • mofluzele
genitiv-dativ singular
  • mofluz
  • mofluzului
  • mofluze
  • mofluzei
plural
  • mofluzi
  • mofluzilor
  • mofluze
  • mofluzelor
vocativ singular
plural
mofluz5 (adj., pl. -ji) adjectiv
adjectiv (A8)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mofluz
  • mofluzul
  • mofluzu‑
  • moflu
  • mofluza
plural
  • mofluji
  • moflujii
  • mofluze
  • mofluzele
genitiv-dativ singular
  • mofluz
  • mofluzului
  • mofluze
  • mofluzei
plural
  • mofluji
  • moflujilor
  • mofluze
  • mofluzelor
vocativ singular
plural
mufluz3 (adj., pl. -zi) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mufluz
  • mufluzul
  • mufluzu‑
  • muflu
  • mufluza
plural
  • mufluzi
  • mufluzii
  • mufluze
  • mufluzele
genitiv-dativ singular
  • mufluz
  • mufluzului
  • mufluze
  • mufluzei
plural
  • mufluzi
  • mufluzilor
  • mufluze
  • mufluzelor
vocativ singular
plural
mufluz4 (adj., pl. -ji) adjectiv
adjectiv (A8)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mufluz
  • mufluzul
  • mufluzu‑
  • muflu
  • mufluza
plural
  • mufluji
  • muflujii
  • mufluze
  • mufluzele
genitiv-dativ singular
  • mufluz
  • mufluzului
  • mufluze
  • mufluzei
plural
  • mufluji
  • muflujilor
  • mufluze
  • mufluzelor
vocativ singular
plural
Intrare: mofluz (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mofluz
  • mofluzul
  • mofluzu‑
plural
  • mofluzi
  • mofluzii
genitiv-dativ singular
  • mofluz
  • mofluzului
plural
  • mofluzi
  • mofluzilor
vocativ singular
  • mofluzule
  • mofluze
plural
  • mofluzilor
substantiv masculin (M10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mofluz
  • mofluzul
  • mofluzu‑
plural
  • mofluji
  • moflujii
genitiv-dativ singular
  • mofluz
  • mofluzului
plural
  • mofluji
  • moflujilor
vocativ singular
  • mofluzule
  • mofluze
plural
  • moflujilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mufluz
  • mufluzul
  • mufluzu‑
plural
  • mufluzi
  • mufluzii
genitiv-dativ singular
  • mufluz
  • mufluzului
plural
  • mufluzi
  • mufluzilor
vocativ singular
  • mufluzule
  • mufluze
plural
  • mufluzilor
substantiv masculin (M10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mufluz
  • mufluzul
  • mufluzu‑
plural
  • mufluji
  • muflujii
genitiv-dativ singular
  • mufluz
  • mufluzului
plural
  • mufluji
  • muflujilor
vocativ singular
  • mufluzule
  • mufluze
plural
  • muflujilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mofluzi

etimologie:

  • mofluz
    surse: DEX '98 DEX '09

mofluz, -ă mofluză mufluz mufluză

etimologie: