15 definiții pentru calici (vb.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calicí [At: URECHE, ap. LET. I, 101/29 / V: căl~ / Pzi: ~cesc / E: calic] 1-2 vir A deveni sau a face să devină calic (4) Si: a (se) schilodi. 3-4 vir A deveni sau a face să devină calic (1) Si: sărăci. 5-6 vir A cerși. 7 vr A se zgârci.

CALICÍ, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se zgârci2. 3. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) ologi, a (se) schilodi. – Din calic.

CALICÍ, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se zgârci2. 3. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) ologi, a (se) schilodi. – Din calic.

CALICÍ, calicesc, vb. IV. 1. Tranz. (în regimurile de exploatare) A face pe cineva calic (1), a-l sărăci, a-l aduce la sapă de lemn. Nici nu vrei să stai cu noi de vorbă după ce ne-ai calicit. CAMILAR, N. II 93. Neică, frate, m-ai calicit! Atîta aveam pentru hrana copiilor: un cal și o căruță. PAS, L. I 287. Ce faci, vodă? Ce gîndești Pe la noi de cînd trăiești? Pe la noi de cînd veniși Țara toată caliciși. LIT. ANTIMONARHICĂ 110. ◊ Intranz. De cînd ne-a oropsit, Mai de tot am calicit. TEODORESCU, P. 552. ◊ Refl. Tudorel că-mi sărăcea, Tudorel se calicea. TEODOPESCU, P. P. 670. 2. Refl. A nu se îndura să dea banul din pungă, a fi zgîrcit. Și-n casă te calicești pînă la lescaie. CARAGIALE, O. III 36. 3. Intranz. (Învechit) A cerși. Văzui copiii pe uliți calicind. NEGRUZZI, S. II 236. 4. Tranz. (Regional) A schilavi, a ologi. (Refl.) Zgaiba... sapă tot piciorul... și se calicește vita de ispravă. La TDRG.

CALICÍ, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1).Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se lăcomi; a se zgârci. 3. Tranz., intranz. și refl. (Înv. și reg.) A ologi. – Din calic.

A CALICÍ ~ésc 1. tranz. A face să se calicească. 2. intranz. rar A umbla cu cerșitul; a cerși. /Din calic

A SE CALICÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni calic; a-și pierde integritatea fizică; a se schilodi; a se mutila; a se schilăvi. 2) A deveni sărac; a-și pierde averea; a sărăci; a se ruina; a scăpăta. 3) A manifesta zgârcenie; a se scumpi; a se zgârci. /Din calic

calicì v. 1. Mold. a sărăci; neamul tău să calicească POP.; 2. refl. a cerși: a se calici la cineva; 3. a fi sgârcit: se calicește să cheme un doctor.

calicesc, ~ească a [At: I. CR. I, 53 / Pl: ~ești / E: calic + -esc] 1 Care provine de la calic (1). 2 Specific calicului (1). 3 Care aparține calicului (1). 4 Care se referă la calic (1). 5 De calic (1).

2) calicésc v. tr. Fam. Schilodesc, ologesc, lovesc răŭ: Auleŭ! M’aĭ calicit! Prefac în calic. Sărăcesc, aduc la sărăcie: războĭu a calicit țara. V. intr. Ajung sărac: cartoforu a calicit. Cerșesc: umbla calicind. V. refl. Mă milogesc, mă rog umilit. Mă scumpesc, mă chirinogesc, mă arăt zgîrcit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. calicésc, imperf. 3 sg. caliceá; conj. prez. 3 să caliceáscă

calicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. calicésc, imperf. 3 sg. caliceá; conj. prez. 3 sg. și pl. caliceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALICÍ vb. 1. v. lăcomi. 2. v. sărăci.

CALICÍ vb. v. cere, cerși, milogi, ologi, schilodi.

CALICI vb. 1. a se lăcomi, a se scumpi, a se zgîrci, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) a se pungi. (Nu te mai ~ atîta.) 2. a se ruina, a sărăci, a scăpăta, (înv. și reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mișeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de tot, nu mai are nimic.)

calici vb. v. CERE. CERȘI. MILOGI. OLOGI. SCHILODI.

Intrare: calici (vb.)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calici
  • calicire
  • calicit
  • calicitu‑
  • calicind
  • calicindu‑
singular plural
  • calicește
  • caliciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calicesc
(să)
  • calicesc
  • caliceam
  • calicii
  • calicisem
a II-a (tu)
  • calicești
(să)
  • calicești
  • caliceai
  • caliciși
  • caliciseși
a III-a (el, ea)
  • calicește
(să)
  • calicească
  • calicea
  • calici
  • calicise
plural I (noi)
  • calicim
(să)
  • calicim
  • caliceam
  • calicirăm
  • caliciserăm
  • calicisem
a II-a (voi)
  • caliciți
(să)
  • caliciți
  • caliceați
  • calicirăți
  • caliciserăți
  • caliciseți
a III-a (ei, ele)
  • calicesc
(să)
  • calicească
  • caliceau
  • calici
  • caliciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calici (vb.)

  • 1. intranzitiv reflexiv tranzitiv A deveni sau a face să devină calic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sărăci 5 exemple
    exemple
    • Nici nu vrei să stai cu noi de vorbă după ce ne-ai calicit. CAMILAR, N. II 93.
      surse: DLRLC
    • Neică, frate, m-ai calicit! Atîta aveam pentru hrana copiilor: un cal și o căruță. PAS, L. I 287.
      surse: DLRLC
    • Ce faci, vodă? Ce gîndești Pe la noi de cînd trăiești? Pe la noi de cînd veniși Țara toată caliciși. LIT. ANTIMONARHICĂ 110.
      surse: DLRLC
    • De cînd ne-a oropsit, Mai de tot am calicit. TEODORESCU, P. 552.
      surse: DLRLC
    • Tudorel că-mi sărăcea, Tudorel se calicea. TEODOPESCU, P. P. 670.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se zgârci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lăcomi zgârci (verb) un exemplu
    exemple
    • Și-n casă te calicești pînă la lescaie. CARAGIALE, O. III 36.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv învechit regional A (se) ologi, a (se) schilodi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ologi schilodi schilăvi un exemplu
    exemple
    • Zgaiba... sapă tot piciorul... și se calicește vita de ispravă. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • calic
    surse: DEX '09 DEX '98