9 definiții pentru ruinat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUINÁT, -Ă, ruinați, -te, adj. 1. Căzut în ruină; dărăpănat. 2. Fig. Care și-a pierdut averea; sărăcit, scăpătat. [Pr.: ru-i-] – V. ruina.

RUINÁT, -Ă, ruinați, -te, adj. 1. Căzut în ruină; dărăpănat. 2. Fig. Care și-a pierdut averea; sărăcit, scăpătat. [Pr.: ru-i-] – V. ruina.

ruinat, ~ă a [At: BĂLCESCU, M.V. 114 / V: (reg) ~nit, ~roien~, roin~ / Pl: ~ați, ~e / E: ruina] 1 Transformat în ruină (1) Si: dărăpănat (1), năruit, (reg) rântuit. 2 (Fig) Sărăcit.

RUINÁT, -Ă, ruinați, -te, adj. 1. (Despre o clădire, o construcție etc.) Căzut în ruină; dărăpănat, năruit, surpat. Un fior ușor trecea printre zidurile ruinate. SADOVEANU, O. VII 195. Pe Neajlov, de la vale de satul Crevedia, s-a găsit o zidire ruinată. BĂLCESCU, O. I 31. Ruinata cetățuie ce acopere cel munte Și de unde pe cîmpie ochiul vede lucruri multe. ȘEZ. XVIII 9. 2. Fig. (Despre persoane) Care și-a pierdut bunăstarea sau sănătatea; sărăcit, scăpătat. Era prevenit că intră într-o casă de om ruinat. C. PETRESCU, C. V. 74. Am trebuință să găsesc mijloace d-a trăi și încă d-a face bani, căci sînt ruinat. BĂLCESCU, la GHICA, A. 547.

ruinat a. 1. care e în ruine; 2. fig. care și-a pierdut averea, puterile.

*ruinát, -ă adj. (d. ruinez; fr. ruiné). Căzut în ruină, dărămat, prăbușit: cetățuĭe ruinată. Fig. Care și-a perdut averea: un negustor ruinat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUINÁT adj. 1. dărăpănat, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 2. v. sărăcit.

RUINAT adj. 1. dărăpănat, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 2. sărăcit, scăpătat, (înv.) stins, (fam.) decavat. (Un bogătaș ~.)

Intrare: ruinat
ruinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruinat
  • ruinatul
  • ruinatu‑
  • ruina
  • ruinata
plural
  • ruinați
  • ruinații
  • ruinate
  • ruinatele
genitiv-dativ singular
  • ruinat
  • ruinatului
  • ruinate
  • ruinatei
plural
  • ruinați
  • ruinaților
  • ruinate
  • ruinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ruinat, ruinaadjectiv

  • 1. Căzut în ruină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un fior ușor trecea printre zidurile ruinate. SADOVEANU, O. VII 195. DLRLC
    • format_quote Pe Neajlov, de la vale de satul Crevedia, s-a găsit o zidire ruinată. BĂLCESCU, O. I 31. DLRLC
    • format_quote Ruinata cetățuie ce acopere cel munte Și de unde pe cîmpie ochiul vede lucruri multe. ȘEZ. XVIII 9. DLRLC
  • 2. figurat Care și-a pierdut averea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era prevenit că intră într-o casă de om ruinat. C. PETRESCU, C. V. 74. DLRLC
    • format_quote Am trebuință să găsesc mijloace d-a trăi și încă d-a face bani, căci sînt ruinat. BĂLCESCU, la GHICA, A. 547. DLRLC
etimologie:
  • vezi ruina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.