blazat, ~ă a [At: EMINESCU, N. 43 / Pl: ~ați, ~e / E: blaza] 1-4 Care și-a tocit sau și-a pierdut din intensitatea simțurilor, emoțiilor până la a deveni indiferent.

blazat, -ă adj. 1 Care este dezgustat, plictisit. 2 Care este incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. • pl. -ți, -te. /v. blaza; cf. fr. blasé.

*BLAZAT adj. p. BLAZA. Care nu mai simte plăcere de nimic: devenit nesimțitor.

BLAZAT, -Ă, blazați, -te, adj. (Despre oameni) Care are simțirea tocită, care nu mai are interes pentru viață; plictisit, dezgustat. ◊ (Glumeț, despre animale) Cîinele privind tot ce se întîmplă, cu ochi liniștiți și blazați. BOGZA, C. O. 291. Și motanul toarce-n sobă-de blazat ce-i. EMINESCU, N. 43. (Adverbial) Raci negri, printre pietre, întind subțiri antene Și-n fund privesc calcanii ironic și blazat. DRAGOMIR, P. 23.

BLAZAT, -Ă, blazați, -te, adj. Plictisit, dezgustat. – V. blaza.

BLAZAT, -Ă adj. Dezgustat, plictisit; descurajat și obosit. [Cf. fr. blasé].

BLAZAT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care a devenit incapabil de a trăi sentimente sau emoții puternice. /v. a (se) blaza

blazat a. 1. la care simțul gustului s’a tocit sau alterat; 2. incapabil de sentiment.

blazát, -ă adj. (fr. blasé). Indiferent la bucurie și la nenorocire.

BLAZAT adj. (livr.) dezabuzat. (Persoană ~.)