5 definiții pentru bancrutară

Explicative DEX

bancrot2, ~ă smf, a vz bancrutar

bancrutar, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 207 / V: (reg) ~crot, ~crut / Pl: ~i, ~e / E: bancrută + -ar cf fr banqueroutier] 1-2 (Om) falit.

bancrutár, -ă s.m., s.f. (fin.) Persoană care a dat faliment; bancrut. • pl. -i, -e. /bancrută + -ar, după fr. banqueroutier.

Sinonime

BANCRUTAR s. v. falit.

BANCRUTAR s. (FIN.) falit, (înv.) mofluz, mofluzit.

Intrare: bancrutară
bancrutară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancruta
  • bancrutara
plural
  • bancrutare
  • bancrutarele
genitiv-dativ singular
  • bancrutare
  • bancrutarei
plural
  • bancrutare
  • bancrutarelor
vocativ singular
plural
bancrotă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancro
  • bancrota
plural
  • bancrote
  • bancrotele
genitiv-dativ singular
  • bancrote
  • bancrotei
plural
  • bancrote
  • bancrotelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bancrutar, bancrutarisubstantiv masculin
bancruta, bancrutaresubstantiv feminin

  • 1. rar Persoană care a suferit o bancrută. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Mai pot fi declarați bancrutari frauduloși și comercianții cari înainte de declararea în faliment, vor fi înstrăinat o parte însemnată din mărfuri. (COD.-COM.) CADE
etimologie:
  • Bancrută + -ar DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 NODEX
  • după limba franceză banqueroutier DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.