15 definiții pentru mofluz (adj.) mufluz (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOFLÚZ, -Ă, mofluzi, -e, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluji.Var.: muflúz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.

mofluz, ~ă [At: PRAV. COND (1780), 66 / V: muf~ / Pl: ~i, ~uji / E: tc müflüz] 1-2 smf a (Asr) (Om) falit. 3-4 smf a (Pex) (Om) sărac. 5 sm (Înv; îs) ~ mincinos Falit fraudulos. 6 (înv; îlv) A rămâne (sau a ajunge, a ieși) ~ A da faliment Si: (înv) a mofluzi. 7 sm A face (pe cineva) ~ A aduce pe cineva în stare de faliment. 8 sm (Dep) Om lipsit de valoare, neserios. 9-10 sm, a (Om) înșelat, păgubit într-o afacere bănească. 11-12 sm, a (Pex) (Om) dezamăgit, nemulțumit. 13-14 sm, a (Om) supărat, indispus. 15 a (Îe) A lăsa (pe cineva) ~ A înșela pe cineva în așteptările sale.

MOFLÚZ, -Ă, mofluji, -ze, s. m. și f., adj. 1. (Înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ◊ Expr. A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înșelat, păgubit; p. ext. (om) nemulțumit, dezamăgit, blazat. [Pl. și: mofluzi.Var.: muflúz, -ă s. m. și f., adj.] – Din tc. müflüz.

moflúz și muflúz, -ă adj., pl. m. (turc. múflis, pop. muflüz, d. ar. müflis [d. ma, nu, ne-, și fels, pl. fulus, banĭ]; ngr. muflúzis). Vechĭ. Falit. Azĭ. Iron. Buzat, păcălit, fără rezultat, fără succes. A rămînea mufluz, a rămînea bătînd din buze, păcălit.

MUFLÚZ, -Ă, s. m. și f., adj. v. mofluz.

MUFLÚZ, -Ă, s. m. și f., adj. v. mofluz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!moflúz (înv., fam.) (mo-fluz) adj. m., s. m., pl. moflúzi/moflúji; adj. f., s. f. moflúză, pl. moflúze

moflúz s. m., adj. m. (sil. -fluz), pl. moflúji/moflúzi; f. sg. moflúză, g.-d. art. moflúzei, pl. moflúze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOFLÚZ adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

MOFLÚZ adj. v. bosumflat, îmbufnat, înșelat, păgubit, supărat.

mofluz adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT. ÎNȘELAT. PĂGUBIT. SUPĂRAT.

mofluz adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

moflúz (moflúză), adj.1. Falit. – 2. Cu banii pierduți. – Mr. mufluz. Tc. müflüz (Roesler 599; Șeineanu, II, 262; Lokotsch 1491), cf. ngr. μουφλούζης, alb. müflis „sărac”, bg. mĭuhluz, sb. mufluz.Der. mofluzi, vb. (a da faliment); mofluzlîc (var. mofluzluc), s. n. (faliment), din tc. mufluzlik.

Intrare: mofluz (adj.)
mofluz4 (adj., pl. -zi) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mofluz
  • mofluzul
  • mofluzu‑
  • moflu
  • mofluza
plural
  • mofluzi
  • mofluzii
  • mofluze
  • mofluzele
genitiv-dativ singular
  • mofluz
  • mofluzului
  • mofluze
  • mofluzei
plural
  • mofluzi
  • mofluzilor
  • mofluze
  • mofluzelor
vocativ singular
plural
mofluz5 (adj., pl. -ji) adjectiv
adjectiv (A8)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mofluz
  • mofluzul
  • mofluzu‑
  • moflu
  • mofluza
plural
  • mofluji
  • moflujii
  • mofluze
  • mofluzele
genitiv-dativ singular
  • mofluz
  • mofluzului
  • mofluze
  • mofluzei
plural
  • mofluji
  • moflujilor
  • mofluze
  • mofluzelor
vocativ singular
plural
mufluz3 (adj., pl. -zi) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mufluz
  • mufluzul
  • mufluzu‑
  • muflu
  • mufluza
plural
  • mufluzi
  • mufluzii
  • mufluze
  • mufluzele
genitiv-dativ singular
  • mufluz
  • mufluzului
  • mufluze
  • mufluzei
plural
  • mufluzi
  • mufluzilor
  • mufluze
  • mufluzelor
vocativ singular
plural
mufluz4 (adj., pl. -ji) adjectiv
adjectiv (A8)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mufluz
  • mufluzul
  • mufluzu‑
  • muflu
  • mufluza
plural
  • mufluji
  • muflujii
  • mufluze
  • mufluzele
genitiv-dativ singular
  • mufluz
  • mufluzului
  • mufluze
  • mufluzei
plural
  • mufluji
  • muflujilor
  • mufluze
  • mufluzelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mofluz, -ă mofluz (4) mofluză mufluz (4) mufluză

etimologie: