MOFLUZ², mofluji și mofluzi, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care a dat faliment, falit. Nu-i asta o socoteală de mofluz? EMINESCU, N. 148. Pierderea corăbiei lui îl făcusă mofluz. DRăGHICI, R. 306. ◊ Expr. A ieși sau a rămîne mofluz = a) a da faliment; b) a nu reuși într-o afacere după așteptări, a i se încurca cuiva socotelile, a rămîne păcălit. Cogemete bancheri... să iasă deodată mofluz! CONTEMPORANUL, VII 386. 2. Om nemulțumit, dezamăgit, blazat. Unii s-au desprins pe furiș, chipurile să se mai răcorească și să facă doamnelor complimenturi. S-au amestecat în grupul mofluzilor. PAS, L. I 111. – Variantă: mufluz (CARAGIALE, O. III 39) s. m.