mișcare sf [At: (a. 1773) GCR II, 90/39 / Pl: ~cări / E: mișca] 1 Ieșire din starea de repaos și schimbare a locului, a poziției Si: (rar) mișcat¹ (1). 2 (Spc) Schimbare a poziției corpului, a membrelor etc Si: (rar) mișcat¹ (2). 3 Exercițiu sau parte a unui exercițiu sportiv executat prin schimbarea poziției corpului, a membrelor etc. 4 (Pex) Gest. 5 (Fam; îe) În doi timpi și trei ~cări Foarte repede. 6 Fiecare dintre mutările unei piese la o partidă de șah, de table etc. 7 (Fam; îe) A prinde ~a A înțelege din vreme rostul unui luciu, desfășurarea unei acțiuni etc. 8 (Muz) Tempo. 9 (Ccr) Parte dintr-o compoziție muzicală de dimensiuni mai mari. 10 Deplasare în spațiu Si: (rar) mișcat¹ (3), (înv) mișcătură. 11 (Îs) ~ perpetuă (sau, înv, ~ perpetuată) Funcționare a unui sistem fizic imaginar care, odată pornit, nu s-ar mai opri niciodată. 12 (îlv) A se pune în – A porni. 13 Fel de a-și mișca picioarele, mâinile, corpul în timpul deplasării. 14 (Fam; spc, șîe a face ~) Activitate fizică, de obicei plimbare, făcută în scop recreativ, curativ etc. 15 Agitație. 16 Serviciu care dirijează circulația trenurilor. 17 (îs) Birou (sau serviciu) de ~ (sau al mișcării) Birou sau serviciu de unde se dirijează într-o gară circulația trenurilor. 18 (Spc; mpl) Deplasare organizată, strategică a unei unități armate. 19 Mutare dintr-un loc sau post în altul Si: (rar) mișcat¹ (4). 20 Activitate. 21 (Spc) Acțiune sau curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități, al unei idei, concepții etc. Si: (înv) mișcământ (1). 22 (Îlav) În ~ Într-o stare de tulburare, de încordare. 23-24 (îe) A (se) pune în ~ (A intra sau) a determina pe cineva să intre în acțiune Si: a (se) activa. 25 Acțiune organizată de masă, cu caracter revendicativ Si: (înv) mișcământ (2) Vz răscoală, revoltă, revoluție. 26 (Ccr) Organizație care pune la cale acțiuni cu caracter revendicativ. 27 (Spc; șîs ~ muncitorească) Acțiune revoluționară. 28 (Spc; ccr) Partid, organizație care conduce o mișcare (25). 29 (Fig) Îndemn. 30 (Fiz) Mod sau formă de existență a materiei înglobând toate schimbările și procesele ce au loc în univers.

MIȘCÁRE, mișcări, s. f. Acțiunea de a (se) mișca și rezultatul ei. I. 1. Ieșire din starea de imobilitate, de stabilitate, schimbare a locului, a poziției; deplasare a unui obiect sau a unei ființe. ◊ Mișcare seismică = cutremur de pământ. Mișcări tectonice sau mișcările scoarței = deplasări ale scoarței terestre produse de forțele interne sau de gravitație și care duc la schimbări geologice sau geografice. ◊ Expr. Nicio mișcare = liniște! tăcere! A (se) pune în mișcare = a începe sau a face să înceapă să se deplaseze. ♦ Schimbare a poziției corpului, a membrelor etc.; exerciții sau parte a unui exercițiu sportiv executate prin schimbarea poziției corpului, a membrelor etc.; p. ext. gest. ◊ Expr. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede. ♦ Fiecare dintre mutările unei piese la o partidă de șah, de table etc. ◊ Expr. (Fam.) A prinde (sau a surprinde) mișcarea = a înțelege repede desfășurarea unei acțiuni sau rostul ei ascuns. ♦ Viteză cu care se execută o bucată muzicală sau o parte a ei; tempo. ♦ (Concr.) Parte dintr-o compoziție muzicală amplă executată într-un anumit tempo. 2. Activitate, acțiune, faptă. ◊ Loc. adv. În mișcare = într-o stare de agitație, de tulburare, de încordare. ◊ Expr. A (se) pune în mișcare = a intra (sau a determina pe cineva să intre) în acțiune; a face să se agite, să acționeze. ♦ (Fam.) Plimbare (pe jos). 3. Deplasare în spațiu, înaintare, circulație; p. ext. animație, agitație, forfotă. ♦ Serviciu care dirijează circulația trenurilor. ♦ (La pl.) Deplasare organizată, strategică, a unei unități militare. 4. Schimbare intervenită în repartizarea personalului sau a bunurilor dintr-o unitate; mutare dintr-un post în altul. 5. Acțiune care antrenează un număr mare de oameni în sprijinul unei idei, al unui scop comun. ♦ Acțiune (organizată) de masă cu caracter revendicativ; agitație, revoltă, revoluție. 6. Fig. Îndemn, impuls, imbold, pornire. ♦ (Rar) Sentiment, emoție. II. Categorie filosofică care desemnează totalitatea transformărilor și proceselor care au loc în Univers; p. gener. schimbare, transformare. – V. mișca.

MIȘCÁRE, mișcări, s. f. Acțiunea de a (se) mișca și rezultatul ei. I. 1. Ieșire din starea de imobilitate, de stabilitate, schimbare a locului, a poziției; deplasare a unui obiect sau a unei ființe. ◊ Mișcare seismică = cutremur de pământ. Mișcări tectonice sau mișcările scoarței = deplasări ale scoarței solide care constituie scoarța pământului, produse de forțele interne sau de gravitație și care duc la modificarea structurii geologice a scoarței. ◊ Expr. Nici o mișcare = liniște! tăcere! A (se) pune în mișcare = a începe sau a face să înceapă să se deplaseze. ♦ Schimbare a poziției corpului, a membrelor etc.; exerciții sau parte a unui exercițiu sportiv executate prin schimbarea poziției corpului, a membrelor etc.; p. ext. gest. ◊ Expr. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede. ♦ Fiecare dintre mutările unei piese la o partidă de șah, de table etc. ◊ Expr. (Fam.) A prinde (sau a surprinde) mișcarea = a înțelege repede desfășurarea unei acțiuni sau rostul ei ascuns. ♦ Viteză cu care se execută o bucată muzicală sau o parte a ei; tempo. ♦ (Concr.) Parte dintr-o compoziție muzicală de dimensiuni mai mari, executată într-un anumit tempo. 2. Activitate, acțiune, faptă. ◊ Loc. adv. În mișcare = într-o stare de agitație, de tulburare, de încordare. ◊ Expr. A (se) pune în mișcare = a intra (sau a determina pe cineva să intre) în acțiune; a face să se agite, să acționeze. ♦ (Fam.) Plimbare (pe jos). 3. Deplasare în spațiu, înaintare, circulație; p. ext. animație, agitație, forfotă. ♦ Serviciu care dirijează circulația trenurilor. ♦ (La pl.) Deplasare organizată, strategică, a unei unități militare. 4. Schimbare intervenită în repartizarea personalului sau a bunurilor dintr-o unitate; mutare dintr-un post în altul. 5. Acțiune sau curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități de interes (mai) general, al unei idei sau al unei concepții. ♦ Acțiune (organizată) de masă cu caracter revendicativ; agitație, revoltă, revoluție. 6. Fig. Îndemn, impuls, imbold, pornire. ♦ (Rar) Sentiment, emoție. II. Categorie filozofică înglobând toate schimbările și procesele care au loc în Univers; p. gener. schimbare, transformare. – V. mișca.

MIȘCÁRE, mișcări, s. f. Acțiunea de a (se) mișca și rezultatul ei. I. 1. Schimbare a locului, a poziției; ieșire din starea de imobilitate, de stabilitate sau de fixitate; deplasare a unui obiect, a unei ființe sau a unei părți a corpului ființelor. Prin vuietul de valuri, Prin mișcarea-naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cîrdului de cerbi. EMINESCU, O. I 110. Am lăsat în urmă pe tovarășii mei și am rupt-o de-a fuga înainte, doar m-oi încălzi cu mișcarea. ALECSANDRI, T. I 457. O mișcare de deget și s-a sfîrșit! NEGRUZZI, S. I 28. ◊ Fig. Asculta chemările nopții. Asculta mișcările casei. C. PETRESCU, R. DR. 314. ◊ Expr. (Cu valoare de imperativ) Nici o mișcare! = (să fie) liniște! tăcere! ♦ Fel de a se mișca, gest. Isidor în mișcări repezi, zăpăcite, scoase din buzunarul stîng al mantalei cutia de tinichea. SAHIA, N. 77. Mișcările și glasul i le-a schimbat frica. BASSARABESCU, S. N. 20. Spumegă desfrîul în mișcări și în cuvinte. EMINESCU, O. I 150. ♦ Mlădiere sau deplasare a corpului, executată la gimnastică sau în sporturi. Mișcări ritmice. ◊ Expr. (Familiar) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat, la repezeală. ♦ Fiecare deplasare de piese la o partidă de șah, table etc. ◊ Expr. A prinde (sau a surprinde) mișcarea = a înțelege mersul unei lucrări; fig. a descoperi la timp rostul ascuns al unei acțiuni. ♦ Fig. Frămîntare, agitație sufletească. Avea nește ochi mici și negri, în care se răsfrîngeau cu o deosebită energie și repeziciune toate pasiunile și toate mișcările sufletului. HASDEU, I. V. 18. Este o mare mișcare națională între toți romînii din Austria. GHICA, A. 470. 2. Activitate, acțiune. Lumea asta toată e o veșnică mișcare, Unde cea mai mică forță împlinește o chemare. VLAHUȚĂ, O. A. 69. ◊ Loc. adj. și adv. În mișcare = îndeplinind o acțiune, în lucru, în plină activitate. (Fig.) Simțirile-i sînt în veci deștepte; inima [vînătorului] este mereu în mișcare și urîtul fuge. ODOBESCU, S. II 17. ◊ Expr. A pune (ceva sau pe cineva) în mișcare = a face să se agite, să lucreze. Articolul de azi i-a pus pe toți în mișcare. BARANGA, I. 159. Imediat îl puse în mișcare să oprească loja. REBREANU, R. I 186. Marta avea obiceiul de a pune toată casa în mișcare. SLAVICI, N. I 80. A se pune în mișcare = a porni. Aproape de ziuă trenul se pune în mișcare. STANCU, U.R.S.S. 174. A privi (un fenomen) în mișcare = a considera un fenomen în desfășurarea lui evolutivă. ♦ (Familiar) Plimbare. Avea nevoie de mișcare, de aer, de liniște. BART, E. 216. ◊ Expr. A face mișcare = a se plimba, a umbla. ♦ Circulație. ◊ Birou de mișcare (sau al mișcării) = biroul de unde se dirijează și se coordonează într-o gară circulația trenurilor. La fereastra biroului mișcării apăru... chipul prefectului. DUMITRIU, B. F. 13. Biroul șefului de gară... este în același timp «birou de mișcare, telegraf», «casă de bilete». SEBASTIAN, T. 188. (Eliptic) Veniți iute la mișcare, don’ șef! DUMITRIU, N. 70. ◊ Forfoteală, animație, du-te-vino. Dis-de-dimineață, cînd răsăritul se aprindea, se deștepta și curtea o dată cu satul și se umplea de mișcare și de viață. SADOVEANU, O. I 110. Pretutindeni se vedea mișcare multă și voie bună. SAHIA, N. 61. E plin de mișcare pămîntul Și cîntă și codrul și vîntul, Și-o mie de guri. COȘBUC, P. II 9. 3. Deplasare organizată a unei unități armate. Gazetele erau cu desăvîrșire mute în privința mișcărilor de trupe în țară. SADOVEANU, M. C. 72. 4. Schimbare, variație intervenită în situația persoanelor dintr-o colectivitate organizată, în repartizarea personalului sau a bunurilor dintr-o instituție sau dintr-o întreprindere etc. Mișcarea populației de la ultimul recensămînt. ▭ Guță Mereuță, jude de ședință adus în capitală la ultima mișcare în magistratură. C. PETRESCU, C. V. 182. 5. (Urmat de determinări indicînd scopul, natura, caracterul etc.) Acțiune sau curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități, al unei idei sau concepții. Mișcare sindicală. Mișcare cooperatistă. ▭ Mișcarea pentru pace, acea uriașă mișcare de masă cunoscută în istorie, a crescut în amploare, și-a lărgit și și-a întărit rîndurile în toate țările. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2826. Dan vorbea de cercurile literare din București, de mișcarea intelectuală care se începe acum cu tinerimea care se ridică. VLAHUȚĂ, O. A. III 39. ♦ (Determinarea este subînțeleasă) Acțiune revoluționară a clasei muncitoare. Amîndoi sîntem în mișcare de aproape cinci ani... în mișcare, adică sîntem muncitori conștienți. GALAN, Z. R. 254. ♦ Acțiune (organizată) de masă, care tinde să realizeze un scop pe plan social-politic; agitație, revoltă. Mișcările țărănești din 1888. II. (Fil.) Mod, formă de existență a materiei. Mișcarea înțeleasă în accepțiunea cea mai largă a cuvîntului, concepută ca formă de existență a materiei, ca un atribut inerent al acesteia, înglobează în sine toate schimbările și procesele care au loc în univers, începînd cu simpla deplasare și terminînd cu gîndirea. ENGELS, D. N. 55.

MIȘCÁRE s.f. 1. Acțiune sau curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități de interes general, al unei idei sau al unei concepții. 2. Acțiune organizată de masă, care tinde să realizeze un scop social-politic. [După fr. mouvement, rus. dvijenie].

MIȘCÁRE s. f. 1. acțiune, curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități de interes general, al unei idei sau al unei concepții. 2. acțiune organizată de masă, care tinde să realizeze un scop social-politic. 3. (muz.) grad de accelerare sau de încetinire a unei măsuri; tempo. ◊ parte a unei lucrări muzicale ciclice, de mari dimensiuni (simfonie, sonată). (după fr. mouvement, rus. dvijenie)

MIȘCÁRE ~ări f. 1) v. A MIȘCA și A SE MIȘCA. * A (se) pune în ~ a intra sau a face să intre la acțiune. În doi timpi și trei ~ări foarte repede; momentan. Nici o ~! a) liniște; b) comandă dată cuiva, ca să rămână în poziția în care se află. A prinde ~area cuiva (sau a ceva) a) a ghici intențiile sau planurile cuiva; b) a pricepe mersul unei acțiuni. 2) fiz. Variație în timp a poziției unui corp în raport cu un sistem de referință. 3) Fiecare mutare de piese la unele jocuri (de șah, de table etc.). 4) Acțiune care include un număr mare de oameni cu interese sau concepții comune (în sprijinul unei idei, al unui scop unic etc.). ~ sindicală. ~area pentru pace. [G.-D. mișcării] /v. a mișca

mișcare f. 1. starea unui corp ce-și schimbă pozițiunea în spațiu; 2. acțiune de a mișca corpul, o parte dintr’însul sau organele: mișcarea inimii; mișcare perpetuă, mașina ideală ce nu s’ar mai opri, pusă odată în mișcare; 3. exercițiu: a face mișcare; 4. dusul și întorsul mulțimii și a trăsurilor: e mișcare multă în această stradă; 5. mersul trenurilor: școala de mișcare a trenurilor; 6. mers real sau aparent: mișcarea stelelor; 7. pl. mersul unei armate: a urmări mișcările dușmanului; 8. agitațiunea spiritelor: tot poporul e în mișcare; 9. pornire sufletească: mișcare de compătimire; 10. ceeace însuflețește stilul: discurs plin de mișcare; 11. grad de încetineală sau de iuțeală dată măsurei unei bucăți muzicale.

mișcáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a te mișca: Galileŭ a afirmat mișcarea pămîntuluĭ. Modu de a te mișca, de a-țĭ purta corpu: după mișcărĭ se cunoaște nobilu. Circulațiune, schimbare într’o colectivitate pin numirĭ saŭ mutărĭ: mișcarea trăsurilor, a vagoanelor, a valorilor, a trupelor, a funcționarilor. Mersu în muzică, gradu de ĭuțeală a măsuriĭ: a grăbi mișcarea. Mersu real saŭ aparent al corpurilor cereștĭ. Însuflețire, vioicĭune într’o operă literară orĭ tabloŭ. Variațiune în prețu mărfurilor saŭ valorilor: mișcarea burseĭ. Fig. Agitațiune, fermentațiune politică: la alegerĭ spiritele-s în mișcare. Simțire a inimiĭ, pornire sufletească: o mișcare de milă. Inspirațiune, îndemn: a lucra din propria ta mișcare. Pl. Mersu uneĭ armate: a observa mișcările dușmanuluĭ. Fig. Pasiunĭ: mișcările sufletuluĭ. Mișcare perpetuă (lat. perpétuum móbile), mașină ideală care nu s’ar maĭ opri nicĭ-odată după ce a fost pusă în mișcare. A pune în mișcare, a face să se miște: a pune în mișcare toată poliția pentru prinderea asasinuluĭ.

mișca [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 258/9 / Pzi: 1 mișc, 2 miști, 3 mișcă; Cj: 3 să miște, (înv) mișce / E: nct] 1-2 vri A ieși din starea de repaos, de echilibru Si: a se clătina, a fremăta. 3-4 vri A-și schimba locul, poziția. 5 vt A face să iasă din starea de repaos, de echilibru, să-și schimbe locul sau poziția Si: a deplasa, a muta, a urni. 6 vt (Pop; îe) A ~ toate pietrele (sau toată piatra, toată coarda, tot firul) A face tot ce e posibil pentru atingerea unui scop. 7 vi (Fam; îe) A ~ din urechi A sugera cuiva că îi dai un bacșiș în schimbul unui serviciu, al unei favori etc. Vz a mitui, (fam) a unge. 8 vi (D. sisteme tehnice) A funcționa. 9 vt A pune în funcțiune un sistem tehnic Si: a porni. 10 vt (Fig; nob) A îndrepta. 11 vi (Pex) A trăi. 12-13 vri A părăsi un loc, îndreptându-se într-o anumită direcție Si: a se duce, a pleca, a porni. 14-15 vri A se deplasa în spațiu Si: a merge (1). 16-17 vri A înainta. 18-19 vri (Fam; Imt; prt) Formulă prin care cineva e îndemnat să se deplaseze. 20 vr A frecventa un anumit mediu. 21 vt (Olt; d. insecte) A umbla pe cineva, provocând o senzație neplăcută. 22-23 vri (Trs; d. pământ) A se surpa. 24 vt (Înv; nob) A se naște. 25-26 vri A începe să lucreze Cf a activa, a acționa, a lucra. 27-28 vri (D. grupuri sociale, colectivități) A se agita Vz a se răscula, a se răzvrăti, a se revolta. 29 vr A fi în mișcare (30). 30 vi (Fig; fam) A face față în mod satisfăcător unei însărcinări. 31 vi (D. acțiuni, întreprinderi) A da rezultate promițătoare. 32 vt A determina pe cineva să facă ceva Si: a impulsiona, a îmboldi, a îndemna, a însufleți. 33 vt (Jur; înv; c. i. o jalobă, o judecată) A porni o acțiune juridică. 34 vt (înv; nob) A face să renunțe la.... 35-36 vt (rar) vr A (se) impresiona.

MIȘCÁ, mișc, vb. I. 1. Intranz., refl. și tranz. A ieși sau a face să iasă din starea de repaus, de imobilitate; a(-și) schimba locul, poziția. ◊ Expr. (Intranz.; fam.) A mișca din urechi = a sugera cuiva că îi dai un bacșiș; a da cuiva un bacșiș. ♦ Tranz. și refl. A pune sau a fi în funcțiune, a face să funcționeze sau a funcționa. 2. Refl. și intranz. A porni din loc, a începe să se deplaseze în spațiu, a înainta. ♦ Refl. A frecventa o anumită societate, a veni în contact cu... 3. Refl. și intranz. A ieși din pasivitate; a acționa; a se strădui. ♦ Refl. (Despre grupuri sociale, colectivități) A se împotrivi, a se agita, a se revolta. 4. Intranz. Fig. (Fam.) A dovedi (oarecare) pricepere, a ști să se descurce. ♦ (Despre acțiuni, întreprinderi) A da rezultate satisfăcătoare. 5. Tranz. Fig. A determina pe cineva să acționeze; a îndemna, a însufleți. 6. Tranz. A impresiona, a emoționa; a înduioșa. – Et. nec.

MIȘCÁ, mișc, vb. I. 1. Intranz., refl. și tranz. A ieși sau a face să iasă din starea de repaus, de imobilitate; a(-și) schimba locul, poziția; a (se) clătina. ◊ Expr. (Intranz.; fam.) A mișca din urechi = a sugera cuiva că îi dai un bacșiș; a da cuiva un bacșiș. ♦ Tranz. și refl. A pune sau a fi în funcțiune, a face să funcționeze sau a funcționa. 2. Refl. și intranz. A porni din loc, a începe să se deplaseze în spațiu, a înainta. ♦ Refl. A frecventa o anumită societate, a veni în contact cu... 3. Refl. și intranz. A ieși din pasivitate; a acționa; a se strădui. ♦ Refl. (Despre grupuri sociale, colectivități) A se împotrivi, a se agita, a se revolta. 4. Intranz. Fig. (Fam.) A dovedi (oarecare) pricepere, a ști să se descurce. ♦ (Despre acțiuni, întreprinderi) A da rezultate satisfăcătoare. 5. Tranz. Fig. A determina pe cineva să acționeze; a îndemna, a însufleți. 6. Tranz. A impresiona sufletește, a emoționa; a înduioșa. – Et. nec.

MIȘCÁ, mișc, vb. I. 1. Intranz. și refl. A-și schimba locul, poziția; a ieși din imobilitate, a nu mai avea fixitate; a nu sta liniștit. Ei trec în răpejune de rîuri fără punți... Naintea lor se mișcă pădurile de brad. EMINESCU, O. I 98. Moș Vlad... cu ochi de vulpe, zărea creștetul delicat al dropiei mișcînd printre fulgii coliliei. ODOBESCU, S. III 14. Din trei [fete] două nici mișca, Iar mireasa se pleca... Și inelul culegea. ALECSANDRI, P. P. 177. ◊ (Urmat de determinări indicînd punctul de plecare) Fără a se mișca din locul lui, se uită la munteancă. SADOVEANU, B. 77. Ți-am spus că nu mă mișc de aci. PETRESCU, C. V. 329. Nu mă mai mișc de acasă; am mult de lucru. CARAGIALE, O. VII 147. (Urmat de determinări introduse prin prep. «din», arătînd o parte a corpului în mișcare) Dă de balaur, care mai mișca din coadă. ȘEZ. II 142. Caii noștri să mănînce Și din capete să nu miște. TEODORESCU, P. P. 176. [Șoimul] se uită drept în soare, Tot mișcînd din aripioare. ALECSANDRI, P. P. 31. ◊ (Despre mașinării, mecanisme) A merge, a umbla. Stăi, morișcă, nu mișca. TEODORESCU, P. P. 152. ♦ Tranz. A face să-și schimbe locul, poziția, atitudinea; a urni din loc, a deplasa, a muta. Și povestea încet moșneagul mișcîndu-și pletele cărunte. GOGA, C. P. 9. Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur. EMINESCU, O. I 43. Bate vîntul, mișcă crîngul. TEODORESCU, P. P. 289. ♦ (Cu privire la mașinării, mecanisme) A pune în funcție, a face să lucreze. Vijeliosul Lotru... mișcă mori, pive și fierăstraie. VLAHUȚĂ, O. A. II 141. 4. A fi sau a părea viu, a avea viață, a trăi. Tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie. EMINESCU, O. I 147. 2. Refl. A porni, a se duce, a se deplasa. De cînd luminăția-sa, vodă Ștefan, s-a mișcat cu oștile la munteni, se cheamă că a deschis războiul cu ismailitenii. SADOVEANU, J. 580. Lumea începu să se miște spre cele două uși deschise. VLAHUȚĂ, O. A. III 3. Apusul își împinse toate neamurile-ncoace... Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii. EMINESCU, O. I 147. ◊ Intranz. (La imperativ sg.) Mișcă = du-te! șterge-o! Mișcă! mișcă, caracudă! – Ba nu... Mă rog! Fără pripă!... Mai avem o socoteală. HASDEU, R. V. 70. Mișcă, băiete! ODOBESCU, S. I 379. 3. Refl. (Familiar) A face mișcare, a se dezmorți. Ies puțin să mă mai mișc. ◊ (Rar) A se afla în..., a frecventa. Asemenea oameni... nu pot aparținea cercurilor în care te miști tu. EMINESCU, N. 72. Intranz. A depune un efort, a se strădui. De nu curge, macar picură și cine mișcă, tot pișcă. CREANGĂ, P. 110. ♦ lntranz. A căpăta viață, a deveni activ, p. ext. a prospera. Acum vine primăvara și afacerile încep a mișca, SADOVEANU, B. 221. 4. Intranz. (Familiar) A dovedi pricepere, a se descurca într-un domeniu (nou) de activitate. Începuse a mișca binișor la meseria lor. ISPIRESCU, L. 370. 5. Refl. Fig. (Despre o colectivitate) A se agita, a se răscula, a intra în acțiune împotriva cuiva sau a ceva. Ții minte ce spuneai și tu... nu se mișcă țăranii. DUMITRIU, F. 144. Dacă secțiile nu se mișcă și nu trimit delegați, totul e pierdut. CAMIL PETRESCU, T. II 395. Se mișcă țara, domnul meu! Toată țara! REBREANU, R. I 306. ◊ Tranz. Ea-l vedea mișcînd poporul cu idei reci, îndrăznețe. EMINESCU, O. I 52. Crîncenele fărădelegi și amenințările turcilor mișcară toată creștinătatea. BĂLCESCU, O. II 33. 6. Tranz. Fig. A impresiona, a zgudui sufletește (prin provocarea unei emoții); a tulbura, a zdruncina, a deștepta interes, milă sau compătimire. Cum acest nume nu mă mișcă de loc, gospodina sfîrșește c-o voce misterioasă. SADOVEANU, O. VIII 187. Nu mă-ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri. EMINESCU, O. I 201. Aceste vorbe mișcară adînc inimile ascultătorilor. BOLINTINEANU, O. 442. ♦ A îndemna, a îmboldi. [Arabul] Mișcat de-o înaltă și dulce gîndire Spre-a lui mîntuire Lucrează cu zel! MACEDONSKI, O. I 16. Îndată după revoluțiunea franceză de la februarie 1848, cei mai mulți din tinerii romîni care se aflau în Paris s-au întors în țară, ca mișcați printr-o gîndire electrică. GHICA, S. A. 701.

A SE MIȘCÁ mă mișc intranz. 1) A ieși din starea de imobilitate, schimbându-și poziția sau locul. 2) A fi în acțiune, îndeplinindu-și funcția. 3) A începe să se deplaseze în spațiu; a porni (din loc). 4) fig. (despre persoane) A trece la acțiune; a înceta de a mai fi pasiv. 5) fig. (despre persoane) A se afla cu regularitate (într-o anumită societate), venind în contact cu ea. /Orig. nec.

A MIȘCÁ mișc 1. tranz. 1) A face să se miște. 2) fig. (persoane) A determina la acțiune; a îndemna. 3) fig. A face să trăiască anumite emoții, sentimente; a atinge. 2. intranz. 1) A schimba poziția, clătinând dintr-o parte în alta. ~ din mâini. ~ din coadă. 2) (despre ființe) A (mai) fi în viață; a da (încă) semne de viață. Accidentatul mișcă. 3) (despre afaceri, întreprinderi, acțiuni etc.) A se dezvolta în mod progresiv și prosper. 4) fig. (despre persoane) A vădi anumite cunoștințe sau deprinderi într-un anumit domeniu. /Orig. nec.

mișcà v. 1. a scoate din locul ce ocupă, a porni din loc: a mișca scaunul mai încolo; 2. a pune în mișcare, a agita: a mișca mâinile și picioarele; 3. fig. a turbura, a atinge sufletele: nu-l poți mișca pe acest om în niciun chip; 4. a merge undeva: mișcă-te odată; 5. a se turbura, a fi în fierbere: toată lumea s’a mișcat. [Meglen micicà, de origină necunoscută].

mișc, a -á v. tr. (din a micĭca, cum se maĭ zice în Meglenia. – miștĭ, mișcă; să miște. V. vîșc și pișc). Scot dintr’o pozițiune, daŭ maĭ în colo, trag maĭ în coace: vîntu mișcă frunzele. Agit, scutur: a mișca mînile de furie. Fig. Emoționez, turbur: sinceritatea cu care a vorbit ĭ-a mișcat pe toțĭ. V. refl. Îmĭ schimb pozițiunea: leneșu nicĭ nu se mișca, oameniĭ nu simt că pămîntu se mișcă. Mă deranjez, mă ostenesc pentru cineva orĭ ceva, sar în ajutor: nimenea nu s’a mișcat cînd a strigat el. Fig. Simt emoțiune, îs în ferbere, clocotesc, mă agit: toțĭ s’aŭ mișcat la sunetu trompeteĭ. V. intr. Rănitu maĭ mișca la sosirea mediculuĭ, nu mișca în front! Mișcă saŭ mișcă-te! 1. începe a lucra, urnește-te, pornește, 2. pleacă, disparĭ din ochiĭ meĭ! V. urnesc.

mișcáre s. f., g.-d. art. mișcắrii; pl. mișcắri

mișcáre s. f., g.-d. art. mișcării; pl. mișcări

mișcá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. miști, 3 míșcă; conj. prez. 3 să míște