11 definiții pentru deplasare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPLASÁRE, deplasări, s. f. Acțiunea de a (se) deplasa și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. – V. deplasa.

DEPLASÁRE, deplasări, s. f. Acțiunea de a (se) deplasa și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. – V. deplasa.

deplasare sf [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 24 / Pl: ~sări / E: deplasa] 1 Mutare (a unui obiect sau a unei persoane) dintr-un loc în altul Si: deplasat1 (1). 2 (Fig) Abatere a unei discuții, în cadrul unei dezbateri, asupra altei chestiuni Si: deplasat1 (2). 3 (Îlav) În ~ În călătorie pentru interes de serviciu. 4 Mișcare din poziția inițială Si: deplasat1 (3) Cf alunecare, dislocare.

DEPLASÁRE, deplasări, s. f. Acțiunea de a (se) deplasa și rezultatul ei. Diurne pentru deplasări.Loc. adv. În deplasare = în călătorie în altă localitate (pentru interes de serviciu). Se află în deplasare de două săptămîni.Fig. Toți autorii sînt... de acord că e în lume acum o deplasare categorică «spre stînga». CAMIL PETRESCU, T. I 24.

DEPLASÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deplasa și rezultatul ei; (concr.) timpul și locul în care se deplasează cineva. ◊ În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. [< deplasa].

DEPLASÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) deplasa; timpul și locul în care se deplasează cineva. ♦ în ~ = în călătorie în interes de serviciu. 2. (astr.) ~ spre roșu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice înspre marginea roșie a spectrului în comparație cu liniile spectrale ale surselor terestre. (< deplasa)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deplasáre (de-pla-) s. f., g.-d. art. deplasắrii; pl. deplasắri

deplasáre s. f. (sil. -pla-) → plasare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPLASÁRE s. 1. v. mers. 2. mișcare. (Viteza de ~ a unui mobil.) 3. v. călătorie. 4. v. cursă. 5. v. mutare. 6. v. locomoție. 7. v. circulație. 8. v. clintire. 9. trecere. (~ lunii pe cer.) 10. alunecare. (~ unor straturi argiloase.) 11. v. luxație. 12. v. schimbare.

DEPLASARE s. 1. mergere, mers, mișcare. (~ lui prin grădină.) 2. mișcare. (Viteza de ~ a unui mobil.) 3. călătorie, drum, voiaj, (înv.) plimbare, umblet. (O ~ lungă și obositoare.) 4. cursă, drum. (La prima ~, camionul s-a dovedit corespunzător.) 5. mutare, strămutare. (~ dintr-un loc în altul.) 6. (FIZIOL.) locomoție. (Organe de ~.) 7. circulație, mișcare. (~ sevei în plante.) 8. clătinare, clintire, mișcare, mutare, urnire, (înv. și reg.) clătire. (~ din loc a unui bolovan.) 9. trecere. (~ lunii pe cer.) 10. alunecare. (~ unor straturi argiloase.) 11. (MED.) dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, luxație, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.) 12. mutare, schimbare. (~ accentului pe altă vocală a cuvîntului.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ASIGURAREA DEPLASĂRII AERONAVELOR ansamblul acțiunilor echipajului aeronavei și a controlorilor de trafic aerian urmărind permanenta cunoaștere a poziției aeronavei în aer, asigurarea securității și preciziei zborului pe traiectul stabilit cu privire la: viteză, direcție, înălțime și timpul obligat.

DEPLASAREA TRUPELOR PRIN TRANSPORT AERIAN acțiunea trupelor de dislocare într-un alt raion, de executare a unei manevre sau de intrare într-un dispozitiv de luptă executată pe calea aerului în scopul păstrării capacității complete de luptă în vederea împlinirii unei misiuni. Acest procedeu este stabilit de un eșalon superior în raport de situația tactic-operativă, misiune și condiții specifice legate de menajarea resurselor mașinilor de luptă, mijloace de transport, starea vremii etc.

Intrare: deplasare
deplasare substantiv feminin
  • silabație: de-pla-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deplasare
  • deplasarea
plural
  • deplasări
  • deplasările
genitiv-dativ singular
  • deplasări
  • deplasării
plural
  • deplasări
  • deplasărilor
vocativ singular
plural

deplasare

  • 1. Acțiunea de a (se) deplasa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Diurne pentru deplasări.
      surse: DLRLC
    • figurat Toți autorii sînt... de acord că e în lume acum o deplasare categorică «spre stînga». CAMIL PETRESCU, T. I 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Timpul și locul în care se deplasează cineva.
      surse: DN
    • 1.2. locuțiune adverbială În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Se află în deplasare de două săptămâni.
        surse: DLRLC
  • 2. astronomie Deplasare spre roșu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice înspre marginea roșie a spectrului în comparație cu liniile spectrale ale surselor terestre.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • vezi deplasa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN