13 definiții pentru frecventa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frecventa vt [At: NEGRUZZI, S. I, 326 / Pzi: ~tez / E: lat frequentare, fr fréquenter] 1 A merge des și cu regularitate într-un anumit loc. 2 (D. o formă de învățământ) A urma. 3 (D. cursuri) A audia. 4 (Spc; frm) A vizita deseori pe cineva.

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge regulat, sistematic, la școală la cursuri, la conferințe, prelegeri, spectacole etc. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, studenții romîni, fii de boieri și mari negustori frecventează cursuri universitare peste hotarele țării. IST. R.P.R. 315. ♦ (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva, a merge regulat undeva.

FRECVENTÁ vb. I. tr. A merge cu regularitate (mai ales la cursuri, la spectacole etc.). ♦ (Liv.) A vizita (deseori) pe cineva. [< lat., it. frequentare].

FRECVENTÁ vb. tr. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole). ◊ a vizita deseori pe cineva. (< lat. frequentare, fr. fréquenter)

A FRECVENTÁ ~éz tranz. (așezăminte, localuri publice etc.) A vizita cu regularitate. ~ cursurile. /<lat. frequentare, fr. fréquenter

frecventà v. 1. a merge adesea într’un loc: a frecventa școala; 2. a avea relațiuni frecvente: nu frecventați pe cei răi.

2) *frecŭént și -éz, a v. tr. (lat. frequentare). Mă duc des undeva, vizitez des: a frecŭenta școala. Rar. Am relațiunĭ: nu frecŭentațĭ oameniĭ răĭ! – Fals frecv-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventá vb., ind. prez. 1 sg. frecventéz, 3 sg. și pl. frecventeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRECVENTÁ vb. 1. a urma. (~ cursurile universitare.) 2. (înv. și reg.) a păzi. (Barurile nu le ~.)

FRECVENTA vb. 1. a urma. (~ cursurile universitare.) 2. (înv. și reg.) a păzi. (Cîrciumele nu le ~.)

Intrare: frecventa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frecventa
  • frecventare
  • frecventat
  • frecventatu‑
  • frecventând
  • frecventându‑
singular plural
  • frecventea
  • frecventați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frecventez
(să)
  • frecventez
  • frecventam
  • frecventai
  • frecventasem
a II-a (tu)
  • frecventezi
(să)
  • frecventezi
  • frecventai
  • frecventași
  • frecventaseși
a III-a (el, ea)
  • frecventea
(să)
  • frecventeze
  • frecventa
  • frecventă
  • frecventase
plural I (noi)
  • frecventăm
(să)
  • frecventăm
  • frecventam
  • frecventarăm
  • frecventaserăm
  • frecventasem
a II-a (voi)
  • frecventați
(să)
  • frecventați
  • frecventați
  • frecventarăți
  • frecventaserăți
  • frecventaseți
a III-a (ei, ele)
  • frecventea
(să)
  • frecventeze
  • frecventau
  • frecventa
  • frecventaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)