16 definiții pentru imbold

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMBOLD, imbolduri, s. n. Ceea ce stimulează la o acțiune; îndemn, stimulent, impuls, bold. – Din îmboldi (derivat regresiv; modificat după impuls).

IMBOLD, imbolduri, s. n. Ceea ce stimulează la o acțiune; îndemn, stimulent, impuls, bold. – Din îmboldi (derivat regresiv; modificat după impuls).

imbold sn [At: LESNEA, I. 52 / V: (înv) îm~ / Pl: ~uri / E: îmboldi drr] Ceea ce stimulează la o acțiune Si: impuls, îndemn, stimulent.

IMBOLD, imbolduri, s. n. (Mai ales în legătură cu verbele «a da», «a primi») Îndemn, stimulent, impuls. Proletariatul rus, ridicîndu-se pentru prima oară în istorie la situația de clasă stăpînitoare, a dat un imbold, prin pilda sa, proletariatului din toate țările. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. El stăruiește să-și îndrepte studiile și activitatea după imboldurile sufletului său. SADOVEANU, E. 68. Nu vru să mîie nicăieri. Aripile îi dădeau un imbold neînțeles. Parcă era vrăjită. Zbura ca în vis. BASSARABESCU, V. 51. – Variantă: (nerecomandabil) îmbold (TOMA, C. V. 119) s. n.

IMBOLD ~uri n. Factor (intern sau extern) care îndeamnă la o acțiune; impuls; îndemn; stimulent. /v. a îmboldi

*imbóld, V. îmbold.

îmbold sn vz imbold

ÎMBOLD s. n. v. imbold.

îmbóld n., pl. urĭ. Îmboldire, bold, îndemn, stimul, impuls. – Fals imbold (după impuls).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

imbold s. n., pl. imbolduri

imbold s. n., pl. imbolduri

imbold s. n., pl. imbolduri

imbold (dar: îmboldi)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMBOLD s. impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)

IMBOLD s. impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

imbold Dicționarele noastre mai vechi nu inserează cuvîntul, primul care îl dă este CADE, sub forma îmbold, atestat la Basarabescu (fără indicația precisă). Este explicat just, ca derivat regresiv de la îmboldi, iar Scriban, care inserează tot forma îmbold, adaugă „fals imbold, după impuls”. Cred că explicația e justă (deși rădăcinile celor două cuvinte nu au nimic comun), dar nu suficientă. În primul rînd constat că astăzi forma cu i- este generală; în al doilea rînd ar trebui adăugat că există tendința de a înlocui pe în- cu in-, ce e drept în neologisme (incasa pentru încasa, intreprindere pentru întreprindere; vezi și intrepozite). Imbold nu e simțit ca un cuvînt tradițional, pentru că nu e întrebuințat în limbajul familiar, de aceea se pronunță cu i-.

Intrare: imbold
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imbold
  • imboldul
  • imboldu‑
plural
  • imbolduri
  • imboldurile
genitiv-dativ singular
  • imbold
  • imboldului
plural
  • imbolduri
  • imboldurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Variantă nerecomandabilă.
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbold
  • ‑mbold
  • îmboldul
  • îmboldu‑
  • ‑mboldul
  • ‑mboldu‑
plural
  • îmbolduri
  • ‑mbolduri
  • îmboldurile
  • ‑mboldurile
genitiv-dativ singular
  • îmbold
  • ‑mbold
  • îmboldului
  • ‑mboldului
plural
  • îmbolduri
  • ‑mbolduri
  • îmboldurilor
  • ‑mboldurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imbold, imboldurisubstantiv neutru

  • 1. Ceea ce stimulează la o acțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Proletariatul rus, ridicîndu-se pentru prima oară în istorie la situația de clasă stăpînitoare, a dat un imbold, prin pilda sa, proletariatului din toate țările. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. DLRLC
    • format_quote El stăruiește să-și îndrepte studiile și activitatea după imboldurile sufletului său. SADOVEANU, E. 68. DLRLC
    • format_quote Nu vru să mîie nicăieri. Aripile îi dădeau un imbold neînțeles. Parcă era vrăjită. Zbura ca în vis. BASSARABESCU, V. 51. DLRLC
  • comentariu Varianta îmbold este nerecomandabilă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.