12 definiții pentru revolta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

revolta [At: AR (1830), 20/2 / V: (înv) ~ti / Pzi: revolt, (înv) ~tez, 3 și (înv) revoaltă / E: fr révolter] 1-2 vtr A se răzvrăti (4-5). 3-4 vrt A fi sau a face să fie cuprins de revoltă (1-2) Si: a (se) indigna.

REVOLTÁ, revólt, vb. I. Refl. 1. A fi cuprins de revoltă (2); a se indigna. Croiți un univers de sisteme rigide, la care ați vrea să se supună natura și cînd natura nu se supune, vă mirați, vă lamentați și vă revoltați. C. PETRESCU, Î. II 88. Din toate privilegiile Moldaviei, ale relegei rămăseseră încă neatinse și intriga voia a lovi și în aceste! însă duhurile se revoltară. NEGRUZZI, S. I 242. 2. A se răscula, a se răzvrăti. La 1564, oștirea streină se măcelări mai toată de hatmanul Tomșa și Ilie Tomoran, cînd aceștia se revoltară asupra lui Despot-vodă. BĂLCESCU, O. I 119.

REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].

REVOLTÁ vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)

A SE REVOLTÁ mă revólt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-și manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter

revoltà v. 1. a împinge la revoltă; 2. fig. a provoca indignare: perfidia ne revoltă.

*revólt, a v. intr. (fr. révolter, d. it. ri-voltare. V. dez-volt). Răscol, răzvrătesc, rîdic contra. Fig. Indignez: vorba asta l-a revoltat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. și pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. și pl. revólte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.

REVOLTA vb. 1. a (se) răscula, a (se) răzvrăti, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriți, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoși, a (se) semeți, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.) 2. a (se) indigna, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)

Intrare: revolta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • revolta
  • revoltare
  • revoltat
  • revoltatu‑
  • revoltând
  • revoltându‑
singular plural
  • revoltă
  • revoltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • revolt
(să)
  • revolt
  • revoltam
  • revoltai
  • revoltasem
a II-a (tu)
  • revolți
(să)
  • revolți
  • revoltai
  • revoltași
  • revoltaseși
a III-a (el, ea)
  • revoltă
(să)
  • revolte
  • revolta
  • revoltă
  • revoltase
plural I (noi)
  • revoltăm
(să)
  • revoltăm
  • revoltam
  • revoltarăm
  • revoltaserăm
  • revoltasem
a II-a (voi)
  • revoltați
(să)
  • revoltați
  • revoltați
  • revoltarăți
  • revoltaserăți
  • revoltaseți
a III-a (ei, ele)
  • revoltă
(să)
  • revolte
  • revoltau
  • revolta
  • revoltaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)