28 de definiții pentru plimbare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLIMBARE, plimbări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) plimba; mers în voie pentru a se recrea, a lua aer etc. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a se dispensa de serviciile cuiva, a se descotorosi de cineva; b) a nu sta la discuție (cu cineva), a da afară; a concedia. ♦ Călătorie (de agrement), drum; peregrinare, umblătură. 2. (Înv.; concr.) Loc de promenadă. [Var.: (reg.) preumblare, primblare s. f.] – V. plimba.

PLIMBARE, plimbări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) plimba; mers în voie pentru a se recrea, a lua aer etc. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a se dispensa de serviciile cuiva, a se descotorosi de cineva; b) a nu sta la discuție (cu cineva), a da afară; a concedia. ♦ Călătorie (de agrement), drum; peregrinare, umblătură. 2. (Înv.; concr.) Loc de promenadă. [Var.: (reg.) preumblare, primblare s. f.] – V. plimba.

plimbare sf [At: PRAV. 175 / V: (îrg) plinb~, prăîmbla~, preămblare, preîmblare, preumblare, primblare, prinblare, (reg) prămblarie, prăumbla~, prembla~ / Pl: ~bări / E: plimba] 1 Mers în voie pentru a se recrea, a lua aer etc. Si: plimbat1 (1), promenadă, (rar) plimbet (1). 2 (Fam; îe) A trimite pe cineva la ~ A nu vrea să stea la discuție cu cineva. 3 (Fam; îae) A da afară. 4 (Fam; îae) A concedia. 5 (Fam; îae) A se descotorosi de cineva. 6 (Pgn) Călătorie de agrement Si: plimbat1 (2). 7 (Înv; ccr) Loc de promenadă Si: (înv) plimbătoare (3). 8 Deplasare a unor oameni sau animale dintr-un loc în altul Si: plimbat1 (3). 9 (Înv) Closet.

PLIMBARE, plimbări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) plimba; umblet (fără grabă) pentru a se recrea, a lua aer. Am ieșit cu tata... mai mult într-o plimbare decît la vînătoare. GALACTION, O. I 50. Colonelul își întrerupse plimbarea, iși reluă locul la birou. SAHIA, N. 78. ◊ Expr. (Familiar) A trimite (pe cineva) la plimbare = a te dispensa de serviciile cuiva, a te descotorosi de cineva. ♦ Mers comod pe jos. Din Pripas pînă în Armadia e o plimbare de o jumătate de ceas. REBREANU, I. 52. (Prin exagerare) Sosește, bine – nu? O plimbare în toată Pocuția ș-o raită pînă la Halici. DELAVRANCEA, O. 11 21. 2. (Învechit) Loc amenajat, rezervat, unde se duce lumea să se plimbe; promenadă. [În Berna este] o plimbare de ziua și noaptea, fiindcă o luminează cu felinare, foarte frumoasă și romanticească. GOLESCU, Î. 169. – Variante: preumblare (GORJAN, H. I 4), primblare (KOGĂLNICEANU, S. 65) s. f.

PLIMBARE ~ări f. v. A PLIMBA și A SE PLIMBA.A trimite pe cineva la ~ a se debarasa de cineva; a alunga pe cineva. [G.-D. plimbării] /v. a (se) plimba

plimbare f. 1. acțiunea de a se plimba; 2. loc de preumblare.

plimbáre (vest și sud) și primbláre (est și nord) f., pl. ărĭ. Acțiunea de a te plimba: a face o plimbare, a te duce la plimbare. Fig. Iron. A trimete pe cineva la plimbare, a-l da afară, a-l congedia.

PREUMBLARE s. f. v. plimbare.

PRIMBLARE s. f. v. plimbare.

2) plimb (vest și sud) și prímblu (est și nord), a v. tr. (lat. per-ámbulo, -lare. V. umblu). Duc de colo colo ca să se distreze, ca să se răcorească orĭ ca să nu ostenească stînd loculuĭ: a plimba copiiĭ (pe jos orĭ în trăsură), a plimba caiĭ. Iron. Degeaba plimbĭ cărțile la școală! V. refl. Merg încet ca să mă distrez, ca să mă liniștesc orĭ ca să nu ostenesc stînd: mă plimb pin casă, pin curte, pe stradă. Călătoresc de plăcere: s’a plimbat pin străinătate. – Vechĭ priumblu și premblu. În Maram. preîmblu, în Ban. preumblu. V. preport.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plimbare s. f., g.-d. art. plimbării; pl. plimbări

plimbare s. f., g.-d. art. plimbării; pl. plimbări

plimbare s. f., g.-d. art. plimbării; pl. plimbări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLIMBARE s. promenadă, (rar) plimbet, (prin Transilv.) șeităletiu, (Ban., Transilv., Maram. și Bucov.) șpațir. (A făcut o ~ reconfortantă.)

PLIMBARE s. v. călătorie, deplasare, drum, promenadă, voiaj.

plimbare s. v. CĂLĂTORIE. DEPLASARE. DRUM. PROMENADĂ. VOIAJ.

PLIMBARE s. promenadă, (rar) plimbet, (prin Transilv.) șeităletiu, (Ban., Transilv., Maram. și Bucov.) șpațir. (A făcut o ~ reconfortantă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

preumblare, preumblări, s.f. (înv. și pop.) 1. plimbare. 2. aruncare a privirii, îndreptare.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trimite (pe cineva) la plimbare expr. 1. a da (pe cineva) afară 2. a refuza să stea de vorbă cu cineva, la solicitarea acestuia

Intrare: plimbare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plimbare
  • plimbarea
plural
  • plimbări
  • plimbările
genitiv-dativ singular
  • plimbări
  • plimbării
plural
  • plimbări
  • plimbărilor
vocativ singular
plural
preumblare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preumblare
  • preumblarea
plural
  • preumblări
  • preumblările
genitiv-dativ singular
  • preumblări
  • preumblării
plural
  • preumblări
  • preumblărilor
vocativ singular
plural
prinblare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
premblare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premblare
  • premblarea
plural
  • premblări
  • premblările
genitiv-dativ singular
  • premblări
  • premblării
plural
  • premblări
  • premblărilor
vocativ singular
plural
preîmblare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preîmblare
  • preîmblarea
plural
  • preîmblări
  • preîmblările
genitiv-dativ singular
  • preîmblări
  • preîmblării
plural
  • preîmblări
  • preîmblărilor
vocativ singular
plural
preămblare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăumblare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prămblarie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăîmblare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plinbare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
primblare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primblare
  • primblarea
plural
  • primblări
  • primblările
genitiv-dativ singular
  • primblări
  • primblării
plural
  • primblări
  • primblărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plimbare, plimbărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) plimba; mers în voie pentru a se recrea, a lua aer etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am ieșit cu tata... mai mult într-o plimbare decît la vînătoare. GALACTION, O. I 50. DLRLC
    • format_quote Colonelul își întrerupse plimbarea, își reluă locul la birou. SAHIA, N. 78. DLRLC
    • format_quote Din Pripas pînă în Armadia e o plimbare de o jumătate de ceas. REBREANU, I. 52. DLRLC
    • format_quote prin exagerare Sosește, bine – nu? O plimbare în toată Pocuția ș-o raită pînă la Halici. DELAVRANCEA, O. 11 21. DLRLC
    • chat_bubble familiar A trimite (pe cineva) la plimbare = a se dispensa de serviciile cuiva, a se descotorosi de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble familiar A trimite (pe cineva) la plimbare = a nu sta la discuție (cu cineva), a da afară. DEX '09 DEX '98
      sinonime: concedia
  • 2. învechit concretizat Loc de promenadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: promenadă
    • format_quote [În Berna este] o plimbare de ziua și noaptea, fiindcă o luminează cu felinare, foarte frumoasă și romanticească. GOLESCU, Î. 169. DLRLC
etimologie:
  • vezi plimba DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.