REPAUS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.)^[1] Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare a vacilor și a oilor. [Pr.: -pa-us. – Var.: repaos s. n.] – Lat. *repausum.

repaus sn [At: PSALT. HUR. 54721 / P: ~pa-us / V: ~aos, (îvp) răpaos, răp~ / Pl: ~uri / E: ml repausum] 1 Starea în care o activitate este întreruptă temporar (pentru refacerea capacității de muncă a organismului) Si: inactivitate, odihnă, (înv) astâmpăr (1), răposare. 2-3 (Îljv) Fără ~ Neîntrerupt. 4 (Pex) Somn. 5 (Înv; în limbajul bisericesc) Odihnă de veci. 6 (Reg) Popas. 7 (Fiz) Stare a unui corp ale cărui puncte nu-și modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 8 Liniște (sufletească) Si: calm (13), pace, răgaz, tihnă. 9 (Fig) Stare de nemișcare primordială. 10 (Mai ales în limbajul bisericesc; adesea determinat prin „de veci”, „veșnic” etc.) Moarte (considerată ca stare de odihnă veșnică) Si: (înv) răposare. 11 (Înv; ccr) Loc de găzduire, de odihnă. Si: adăpost (1).

REPAUS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp în raport cu alt corp sau cu un sistem de referință, în care distanțele dintre punctele corpului sau ale sistemului de referință nu variază cu timpul. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare, specifică unor animale. [Pr.: -pa-us. – Var.: repaos s. n.] – Lat. *repausum.

REPAUS, repausuri, s. n. (Și în forma repaos) Stare în care e întreruptă orice funcție sau activitate; odihnă; liniște. Statul pune apoi la dispoziția scriitorilor... case de repaus și de muncă. SAHIA, U.R.S.S. 192. Din chaos doamne-am apărut Și m-aș întoarce-n chaos Și din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos. EMINESCU, O. I 177. Dupe repaos, colinda prin pustii reîncepe cu aceeași plăcere. ODOBESCU, S. III 17. ◊ Expr. (Mil.) Pe loc repaus! v. loc (I 1). ♦ Răgaz. (Atestat în forma regională răpaos) Ștefan se folosi de acel scurt răpaos, spre a zidi... mănăstirea Războieni. ARHIVA, R. I 117. ♦ (Fiz.) Stare a unui corp în raport cu un alt corp sau cu un sistem de referință, în care distanțele dintre punctele corpului considerat și punctele corpului sau ale sistemului de referință nu variază cu timpul. – Variante: (regional) răpaos, răpaus (SBIERA, P. 61), repaos s. n.

REPAUS s. n. 1. lipsă de mișcare; inactivitate. 2. liniște (sufletească), calm. 3. moarte. (< lat. repausum)

REPAUS ~uri n. 1) Întrerupere temporară a unei activități; odihnă; răgaz; recreație; pauză. * Pe loc ~! formă de comandă, folosită în timpul unor exerciții militare sau sportive, indicând luarea unei poziții mai libere. 2) Perioadă de timp cât durează o astfel de întrerupere. 3) filoz. Moment al mișcării, având, în raport cu aceasta, un caracter relativ; stare de nemișcare relativă. 4) fiz. Stare a unui corp în timpul căreia nu se schimbă poziția lui față de un sistem de referință. 5) Moarte concepută ca odihnă veșnică. [Sil. -pa-us] /<lat. repausum

repáus, V. răpaus.

răpaos sn vz repaus

răpaus sn vz repaus

repaos sn vz repaus

RĂPAOS s. n. v. repaus.

RĂPAUS s. n. v. repaus.

REPAOS s. n. v. repaus.

repaos n. odihnă.

1) răpáus și (maĭ des) -páos n., pl. urĭ (lat. *repausum orĭ subst. verbal d. a răpăusa. V. paus). Vechĭ. Odihnă. Azĭ (neol. după lat. repausare, fr. repos orĭ it. riposo) repaus și (maĭ rar) -paos: a da soldaților repaus după un marș.

*repáos, V. repaus.

repaus (desp. -pa-us) s. n., pl. repausuri

repaus (-pa-us) s. n., pl. repausuri

repaus s. n. (sil. -pa-us), pl. repausuri

repaus

repaos sg.

REPAUS s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

REPAUS s. 1. v. somn. 2. v. odihnă. 3. v. pauză. 4. v. astâmpăr.

REPAUS s. 1. dormit, odihnă, somn, (arg.) soileală. (După o oră de ~ s-a sculat.) 2. odihnă, răgaz, (pop.) preget, zăbavă, (înv. și reg.) odihneală, paos, răzbun, (înv.) răposare, răsuflare, răsuflu. (Nu și-a permis o clipă de ~.) 3. pauză. (~ de amiază, într-o întreprindere.) 4. astîmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, tihnă, (înv. și pop.) tihneală, (înv. și reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) așezare, așezămînt, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai află ~.)

repaus s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.

Repaus ≠ mișcare

repaus, repausuri s. n. 1. Odihnă, inactivitate; (înv.) răposare; p. ext. somn. ♦ (Înv.) Odihnă de veci. 2. Liniște sufletească; calm, tihnă. ♦ (Adesea determinat prin „de veci, veșnic” etc.) Moarte; (înv.) răposare. [Var.: repaos s. n.] – Din lat. repausum.

REPAUS (REPAOS) (*lat. repausum) s. n. 1. (FIZ.) Stare a unui corp ale cărui puncte nu-și modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 2. (FIZIOL.) Suspendare temporară a unei activități, care are rolul de a reface capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism (ex. r. fizic, r. intelectual); odihnă. 3. (ZOOT.) R. mamar = intervalul de timp de la încheierea unei lactații (încetarea mulsului) până la următoarea fătare a vacilor și a oilor. Durata r. m. la vaci este în medie de 50-60 de zile, putând varia în funcție de tipul de producție (lapte sau carne), vârstă, starea de întreținere etc. Respectarea r. m. condiționează într-o măsură importantă capacitatea productivă a femelei la viitoarea lactație, precum și dezvoltarea viitorului făt.