10 intrări

65 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

-man1 [At: DN3 / E: gr μανης, -ία „furie, nebunie”] Element secund de compunere cu semnificația: 1 Amator. 2 Pasionat.

-man2 [At: DN3 / E: eg man, ger Mann] Element secund de compunere cu semnificația: 1 Om. 2 Bărbat.

-MÁN1 Element secund de compunere savantă cu semnificația „amator”, „pasionat”. [< gr. -manes, mania – furie, nebunie].

-MÁN2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „om”, „bărbat”. [Pron. -men, var. -men. / < engl. man, germ. Mann].

MAN3-, MANI3-, MANU-, -MÁN4, elem. „Mână”. (din fr. man/i/-, manu-, -mane, cf. lat. manus)

*-man, -ă (din -maníe), sufix care înseamnă „ĭubitor exagerat de”: biblioman, meloman. V. -fil, -fob.

MÂNÁ, mân, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext., al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. ◊ Expr. (Fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (Fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! ♦ Fig. (Fam.) A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel; a îndemna, a îmboldi. ♦ Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grăbi. Mâna cât putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a târî cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. 4. (Pop.) A pune în mișcare; a acționa. – Lat. minari „a amenința”.

MÂNÁ, mân, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext., al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. ◊ Expr. (Fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (Fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! ♦ Fig. (Fam.) A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel; a îndemna, a îmboldi. ♦ Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grăbi. Mâna cât putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a târî cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. 4. (Pop.) A pune în mișcare; a acționa. – Lat. minari „a amenința”.

MÂNEÁ, mấi, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se așeza, a sta. ◊ Expr. (Parcă) i-au mas șoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om care este mereu flămând, căruia îi este mereu foame, care mănâncă mult, cu lăcomie. [Prez. ind. și: mấn; part. mas] – Lat. manere.

mani2 i [At: H XI, 379 / E: fo] (Reg; rep) Strigăt cu care se cheamă rațele sau bobocii de rață.

mâna1 [At: PSALT. 166 / Pzi: mân și mâi; Cj: să mân, să mâi; Grz: mânând, (pop) ind / E: ml minari „a amenința”] 1 vt (Fșa) A dirija mersul unui animal. 2 vt (Fșa) A dirija mersul unui vehicul cu tracțiune animală. 3 vt (Fșa) A stimula la mers. 4 vt (Fam; îe) A ~ porcii (la jir sau, rar, la Brașov) A sforăi în somn. 5 vt (Îe) Mână măgaru'! Pleacă de aici! 6 vt (Fig) A determina să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel. 7 vt (Pop; pan; c. i. vehicule cu diferite genuri de tracțiune) A conduce. 8 vi (Abs) A pomi. 9 vi (Abs) A se deplasa. 10 vi (Abs) A grăbi. 11-12 vti (Indicând o deplasare în spațiu) A duce pe cineva la... 13-14 vti (Indicând o deplasare în spațiu) A îndruma pe cineva spre... 15-16 vi, vr (Înv) A (se) deplasa spre... 17 vt (Pop) A lua cu sine. 18 vt (Îvr) A pune pe fugă. 19 vt (Reg) A îndepărta. 20 vt (Reg; c. i. un animal sălbatic, un vânat) A hăitui. 21 vt (Reg, c. i. un animal sălbatic, un vânat) A adulmeca. 22 vt (Îvp) A trimite pe cineva undeva. 23 vt (Reg; îe) A-l ~ (pe cineva) afară sau a-l ~ burduhanul A avea diaree. 24 vt (Îvr; c. i. o scrisoare, o petiție etc.) A expedia. 25 vt A pune în mișcare. 26 vt A mișca din loc Si: a deplasa, a împinge. 27 vr (Reg) A aluneca. 28 vt (Înv; Ban) A da în judecată. 29 vrr (Ban) A se ciorovăi. 30 vr (Înv) A duce mai departe. 31 vt (Îe) A(-și) ~ viața sau a o ~ A-și duce viața. 32 vr (D. timp) A trece. 33 vt (Mun) A înainta cu săpatul într-o mină, într-o galerie etc.

mâna2 vt [At: ARH. FOLK. III, 113 / Pzi: mân / E: ns cf mână1] (Pop; în superstiții) A fermeca.

mânea vi [At: PALIA (1581), 69/6 / V: (rar) mâne, (reg) mâna / Pzi: mân, (îvr) mâi / Ps: măsei / Cj: să mâi / Par: mas / Grz: ind / E: ml manere] 1 (Îvp; șîs ~ de noapte, peste noapte, noaptea) A petrece undeva noaptea Si: a dormi, a rămâne, (reg) a măsălui. 2 (Reg; îe) Mâie (sau ~-o-ar) (pe) unde a înserat De nu s-ar mai întoarce! 3 (Îae; euf) Drac. 4 (Îrg) A poposi. 5 (Pop; îe) (Parcă) i-au mas șoarecii (sau o cireadă de boi) în pântece Se spune despre un om care este mereu flămând. 6 (Înv) A rămâne într-o anumită stare, situație. 7 (Reg) A mai rămâne dintr-un tot.

MÂNEÁ, mân, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se așeza, a sta. ◊ Expr. (Parcă) i-au mas șoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om care este mereu flămând, căruia îi este mereu foame, care mănâncă mult, cu lăcomie. [Prez. ind. și: mâi; part. mas] – Lat. manere.

MÎNÁ, mîn, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la animale de tracțiune) A îndemna la mers (trăgînd de hățuri, îmboldind, strigînd), a conduce pe un drum, a face să urmeze o anumită direcție. E-n amurg. Pe deal bulgarul liniștit își mînă carul. COȘBUC, P. II 27. Frate, mai fă-mi bine și cu iapa, să mîn boii d-a călare. CREANGĂ, P. 47. Încălecînd pe una din iepe, mînă pe celelalte. EMINESCU, N. 20. Aud moara vîjîind Pe badea boii mînînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. ◊ (Rar, cu privire la alte animale) Cît mi-a fost mie de drag Să mîn oile să pască. COȘBUC, P. II 167. O nuia lungă... cu care mătură fundul apei de pe lîngă maluri, mînînd peștele-n calea volocului. ȘEZ. IV 115. ◊ Absol. Rădvanul zbura pe cale. Surugiii mînau din șele și chiuiau. GALACTION, O. I 74. Te rog să mîi cu băgare de samă, ca să nu-mi prăvăli nora. CREANGĂ, P. 115 Stați puțin și nu mînați, Lîngă boi v-alăturați. ALECSANDRI, P. P. 387. ◊ Expr. (Familiar) A mîna porcii la jir v. jir. A mîna pe tînjală v. tînjală. ♦ (Cu privire la obiecte) A împinge, a face să alunece. Oltule cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierzi... Du-le Oltule, le mînă Mîndru tresărind mereu! Numai una să-mi rămînă: Floarea sufletului meu. CERNA, P. 144. ♦ A goni (animale sălbatice). Leoaica mînă, gonește pe ciuta cea îngrozită. CONACHI, P. 269. 2. (Cu privire la persoane) A sili să meargă undeva, a îmboldi, a îndemna, a împinge spre o țintă. Cîțiva ostași cu baionetele la puști coborîră în șlep și-i mînară sus pe prizonieri. DUMITRIU, N. 140. Tatarii începeau a mîna pe cei prinși. SADOVEANU, O. VII 15. Ei brațul tău înarmă ca să lovești în tine, Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mîn'! EMINESCU, O. I 59. ◊ Fig. (Subiectul este un abstract) Poate-i vrun bătut de soartă, Care-aleargă pe cîmpie... Dor îl mînă, griji îl poartă. COȘBUC, P. I 221. Gheorghe, Gheorghe, ce păcat te mînă pe tine! CARAGIALE, O. I 249. Năvălesc dușmani mereu... Păcatu-i mînă din urmă. Mulți au mai venit la noi, Puțini s-au dus înapoi. ALECSANDRI, P. P. 172. ♦ A conduce. (Fig.) Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare. EMINESCU, O. I 148. ♦ (Regional) A trimite pe cineva undeva, a spune sau a porunci cuiva să se ducă undeva sau să facă ceva. M-o mînat pe mine ingineru să le arăt. DEMETRIUS, V. 88. Directorul, foarte nervos, mînă un vătășel călare. CARAGIALE, N. S. 63. M-a mînat maica să țăs. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 428. 3. (Subiectul este o forță oarecare) A pune în mișcare, a mișca din loc, a face să înainteze, a împinge din urmă, a duce. Cu grabă, a pornit un vînt învierșunat mînînd vîrtejuri de pulbere. SADOVEANU, E. 5. Un vînt cald mînă norii spre miazănoapte. C. PETRESCU, Î. II 69. În luntre era un turc care o mîna. RETEGANUL, P. III 5. ♦ Intranz. (Neobișnuit) A merge repede, a se grăbi. Secerătorii mînau năvală spre bordeiele lor. DELAVRANCEA, S. 195. Mîndra-n urmă-i se lua Și mîna, măre, mîna. TEODORESCU, P. P. 629.

MÎNEÁ, mîi, vb. II. Intranz. (Adesea determinat prin «peste noapte», «de noapte» sau «noaptea») A petrece toată noaptea, a dormi undeva, a rămîne, a se adăposti, a poposi undeva (peste noapte). Nu-l las niciodată să se depărteze ori să mîie la conacul tîrlei, dincolo peste Olt. GALACTION, O. I 65. Călătorii ajunseră în sat... și maseră peste noapte acolo. MACEDONSKI, O. III 15. Mîi de noapte aici; pleci mîine pe lumină. CARAGIALE, P. 36. ◊ (Familiar) Parcă i-au mas șoarecii (sau o cireadă de boi) în pîntece, se spune despre un om foarte flămînd sau nesătul. Ia mai îngăduiți oleacă măi, zise Ochilă, că doar nu v-au mas șoarecii în pîntece. CREANGĂ, P. 259. Ai flămînzit?... Mai așteaptă, doar n-a mas o cireadă de boi în pîntecele tău. CONTEMPORANUL, VII 99. – Forme gramaticale: conj. pers. 3 sg. și pl. să mîie, perf. s. măsei, part. mas, gerunziu mîind. - Prez. ind. și: mîn (BENIUC, V. 72, HOGAȘ, M. N. 77).

SELF-MADE MAN loc. s. (Anglicism) Om ajuns prin propriile-i forțe, instruit de sine însuși, care nu datorează nimic originii, favorurilor altuia sau norocului. [Pron. self méid men. / < engl. self-made man].

STUNT MAN s.m. (Cinem.) Acrobat expert în salturi mortale, căderi spectaculoase, sărituri etc. care dublează actorii sau apare în figurația filmelor de aventuri. [Pron. stánt men. / < engl., it., fr. stunt man].

SELF-MADE MAN [Pron.: self meid men] s. m. om ajuns prin propriile-i forțe, autodidact, care nu datorează nimic originii, favorurilor sau norocului. (< engl. self-made man)

STUNT MAN [Pron.: stant men] s. m. (cinem.) acrobat expert în salturi mortale, căderi spectaculoase, sărituri etc., care dublează actorii sau apare în figurația filmelor de aventuri. (< engl. stunt man)[1]

  1. Probabil cascador — raduborza

self-made-man (sint. s. engl.) Om ajuns într-o situație bună prin forțe proprii ◊ „Nu vreau să țin isonul acestui self-made-man care a început cărând cabluri și reflectoare, iar acum, la 40 de ani, are la activul său 22 filme regizate și foarte multe filme produse.” Cont. 9 VII 78 p. 8 [pron. selfméidmen] (cf. fr. self-made-man; DN3, DEX-S)

A MÂNÁ mân tranz. 1) (animale, mai ales de tracțiune) A îndemna la mers; a sili să urmeze un anumit traseu. * ~ porcii la jir a sforăi în timpul somnului. 2) pop. (vehicule, mai ales cu tracțiune animală) A face să se miște conducând într-o anumită direcție. 3) pop. (persoane) A obliga cu forța la ceva. 4) A mișca din loc, ducând (cu sine) într-o anumită direcție. Vântul mână frunzele uscate. /<lat. minari

A MÂNEÁ mân intranz. pop. A rămâne să doarmă (undeva) noaptea. /<lat. manere

mânà v. 1. a face să meargă înainte, vorbind mai ales de animale: mână boii la apă, mână calul iute; 2. fig. a îmboldi: ce-i mâna pe ei în luptă? EM. [Lat. MINARI].

mâneà v. 1. a trage în gazdă; 2. a rămânea peste noapte: a mas în pădure. [Lat. MANERE, a rămânea, românește cu sensul restrâns].

1) mîn, a v. tr. (lat. mĭnare, a mîna, a conduce [minare plaustrum, a duce caru]; it. menare, pv. cat. vsp. menar, fr. mener. V. îndemn). Fac animalele să meargă, maĭ ales vorbind de cele înhămate: a mîna caiĭ, boiĭ. Fig. Îndemn: furia îĭ mînă. A mîna ca pe Bărăgan, a mîna caiĭ foarte răpede ca cum aĭ fi în pustia Bărăganuluĭ, unde nu țĭ-e frică că veĭ călca lumea.

2) mîn și mîĭ, mas, a mîneá v. intr. (lat. mănére, a rămînea, a mînea; it. manére, pv. maner, vfr. manoir, sp. manir, pg. maer.Mîn saŭ mîĭ, mîĭ, mîne, mîném, mînețĭ, mîn; mîneam; măséĭ, măseșĭ, mase, maserăm, maserățĭ, maseră; să mîĭe saŭ să mînă; mîind și mînînd. V. rămîn). Rămîn peste noapte: am mas la han.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mâna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mân, 2 sg. mâni, 3 mână; conj. prez. 3 să mâne; ger. mânând

mânea (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. mâi/mân, 2 sg. mâi, 3 sg. mâne, 3 pl. mân, perf. s. 1 sg. măsei, 1 pl. maserăm; conj. prez. 3 să mâie/să mână; part. mas; ger. ind/mânând

máni/mani-máni interj.

mâná vb., ind. prez. 1 sg. mân, 2 sg. mâni, 3 sg. și pl. mână; conj. prez. 3 sg. și pl. mâne; ger. mânând

mâneá vb., ind. prez. 1 sg. mâi/mân, 2 sg. mâi, 3 sg. mâne, 3 pl. mân, perf. s. 1 sg. măséi, 1 pl. máserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. mâie/mănă; part. mas; ger. mâínd/mânând

mînea (ind. prez. 1 sg. mîi, conj. mîie)

mân (peste noapte), mâi 2, mâie 3 conj., măsei aor., mas prt. și sb. mânere inf. s.

mân (animalul), mâni 2, mâne 3 conj., mânând ger.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNÁ vb. v. adresa, alunga, depărta, expedia, goni, izgoni, îndepărta, scoate, scrie, târî, trimite.

MÂNÁ vb. 1. a conduce, (rar) a mânui. (~ pluta, trăsura, caii.) 2. a deplasa, a împinge. (Vântul ~ departe frunzele căzute.)

MÂNEÁ vb. v. înnopta, poposi.

MÂNEÁ vb. 1. v. trage. 2. v. dormi.

mîna vb. v. ADRESA. ALUNGA. DEPĂRTA. EXPEDIA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. SCOATE. SCRIE. TÎRÎ. TRIMITE.

MÎNA vb. 1. a conduce, (rar) a mînui. (~ pluta, trăsura, caii.) 2. a deplasa. (Vîntul ~ departe frunzele.)

MÎNEA vb. 1. a trage, (pop.) a sălășlui, (reg.) a sălăși, (prin Transilv.) a măsălui, a sălui, (înv.) a conăci, a sălășui. (A ~ acolo vreo două zile.) 2. a dormi. (A ~ peste noapte la un han.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mîná (mấn, mânát), vb.1. (Înv.) A urmări. – 2. A izgoni. – 3. A trimite. – 4. A conduce turmele, carul. Mr. min, minare, istr. mir. Lat. mĭnāre „a amenința” (Diez, I, 270; Pușcariu 1077; Candrea-Dens., 1119; REW 5585), cf. it. menare, prov., cat., v. sp. menar, fr. mener (pentru sp., cf. A. Carballo Picazo, RFE, XXXVI, 100-112).

mîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-și petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea.Der. mas, s. n. (acțiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Pușcariu 1079 și Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum).

mînea În RRLi., XIV, p. 13, Eric P. Hamp discută etimologia lui mînea și este de acord că la bază e lat. manere. Dar, constatînd că sensul de „și rămîne într-o anumită stare” e învechit, iar sensul de „a se opri, a poposi” se explică lesne prin cel de „a petrece noaptea”, care este dominant în toate perioadele limbii, socotește că la un moment dat manere a fost luat drept derivat de la mane „mîine”, de aceea propune o etimologie dublă: de la manere și de la mane. Evident, este posibilă o apropiere a lui mînea de mîine, de vreme ce prin mînea se înțelege „a rămîne peste noapte” deci pînă dimineața. Dar această apropiere, după gîndul autorului, ar fi trebuit să aibă loc într-o fază a limbii cînd mane însemna încă „dimineață”, nu „mîine”, iar sensurile socotite vechi se găsesc totuși într-o vreme cînd nu mai apare nici o urmă a sensului „dimineață”. În al doilea rînd, a mînea are o flexiune arhaică, perfectul fiind măsei, iar participiul mas, ceea ce îl depărtează categoric de mane. Dar mai important, mi se pare altceva: dacă ar fi fost înțeles ca derivat de la mane, verbul ar fi trebuit să fie de conjugarea I sau de a IV-a, deoarece de multă vreme nu se mai formau verbe de conjugarea a II-a, cea mai categoric neproductivă. Adevărul este că nu e cîtuși de puțin un caz izolat de părăsire a unora dintre sensurile unui cuvînt mai curînd, în cazul de față, am vorbi de „nuanțe”).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-MAN1 „pasionat, înfocat”. ◊ gr. mania „nebunie” > fr. -mane, germ. id. > rom. -man.

-MAN2 „mînă”. ◊ L. manus „mînă” > fr. -mane, germ. id., engl. id. > rom. -man.

mâneá, mân, vb. intranz. – (reg.) A rămâne peste noapte la cineva; a poposi; a înnopta: „În sara de Anul Nou [struțul] îl punem și mâné acolo în apă” (Bilțiu, 2001: 243; Ieud). – Lat. manere „a rămânea” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

mâneá, mân, vb. intranz. – A rămâne peste noapte la cineva; a poposi; a înnopta: „În sara de Anul Nou (struțul) îl punem și mâné acolo în apă” (Bilțiu 2001: 243; Ieud). – Lat. manere (Pușcariu, Candrea-Densusianu, cf. DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAN [mæn], insulă în Arh. Britanic, în Marea Irlandei, situată la 48 km V de țărmul Angliei; 572 km2. Oraș pr.: Douglas. Relief deluros, modelat de eroziunea glaciară (alt. max.: 621 m). Climă temperat-oceanică Expl. de plumb, fie, zinc. Creșterea ovinelor și bovinelor. Ovăz și cartofi. Pescuit. Turism. Subordonată Coroanei engleze (din 1765); statut de autonomie.

LI SÎN-MAN (SYNGMAN RHEE) (1875-1965), om politic coreean. Președinte al Republicii Coreea (1948-1960). Confruntat cu războiul declanșat de nord-coreeni (iun. 1950), a fost silit să-și asume puteri dictatoriale. În fața unui val de nemulțumiri populare, a demisionat.

MAN LEBT NUR EINMAL IN DER WELT (germ.) trăiești numai o dată pe lume – Goethe, „Clavigo”, act. I, scena 1.

MAN RAY [mæn rei] (pe numele adevărat Emmanuel Radensky) (1890-1976), pictor, fotograf și cineast american. Experimentează tehnici noi, afirmându-se drept cel mai de seamă exponent al dadaismului american. Stabilit la Paris (1921), inventează procedeul rayografului (obținerea unei fotografii prin apăsarea obiectului direct pe emulsia sensibilă). Se alătură suprarealiștilor ca regizor („Întoarcerea la rațiune”, „Steaua de mare”) și pictor („Peștii”).

SELF-MADE MAN (engl.) om făurit de sine însuși – Persoană ajunsă la un anumit grad de cultură sau la o anumită situație socială numai prin eforturi proprii.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a mâna porcii la jir expr. a sforăi în somn.[1]

  1. Nu e argotic, e popular — Alexutsu

mână măgaru’! expr. pleacă de-aici!, ia-o din loc!

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANI interj. (De obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă rațele sau bobocii de rață. Cf. H XI 379, RĂDULESCU-CODIN, CIAUȘANU; GL., PAȘCA, GL. - Formație onomatopeică. Cf. ngr. μάνι.

Intrare: Man
nume propriu (I3)
  • Man
Intrare: man
man
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: man (pl. -ani)
man (pl. -ani) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • man
  • manul
  • manu‑
plural
  • mani
  • manii
genitiv-dativ singular
  • man
  • manului
plural
  • mani
  • manilor
vocativ singular
plural
Intrare: man (pl. -eni)
man (pl. -eni) substantiv masculin
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • man
  • manul
  • manu‑
plural
  • meni
  • menii
genitiv-dativ singular
  • man
  • manului
plural
  • meni
  • menilor
vocativ singular
plural
Intrare: man (suf. - iubitor)
man (suf. - iubitor)
sufix (I7-S)
  • man
Intrare: man (suf. - mână)
man (suf. - mână)
sufix (I7-S)
  • man
Intrare: mani (interj.)
mani2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • mani
  • man‑
mani-mani interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • mani-mani
Intrare: mân
mân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mâna
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mâna
  • mânare
  • mânat
  • mânatu‑
  • mânând
  • mânându‑
singular plural
  • mâ
  • mânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mân
(să)
  • mân
  • mânam
  • mânai
  • mânasem
a II-a (tu)
  • mâni
(să)
  • mâni
  • mânai
  • mânași
  • mânaseși
a III-a (el, ea)
  • mâ
(să)
  • mâne
  • mâna
  • mână
  • mânase
plural I (noi)
  • mânăm
(să)
  • mânăm
  • mânam
  • mânarăm
  • mânaserăm
  • mânasem
a II-a (voi)
  • mânați
(să)
  • mânați
  • mânați
  • mânarăți
  • mânaserăți
  • mânaseți
a III-a (ei, ele)
  • mâ
(să)
  • mâne
  • mânau
  • mâna
  • mânaseră
Intrare: mânea
verb (V518)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mânea
  • mânere
  • mas
  • masu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • mâi
  • mâneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mân
  • mâi
(să)
  • mân
  • mâi
  • mâneam
  • măsei
  • măsesem
a II-a (tu)
  • mâi
(să)
  • mâi
  • mâneai
  • măseși
  • măseseși
a III-a (el, ea)
  • mâne
(să)
  • mâ
  • mâie
  • mânea
  • mase
  • măsese
plural I (noi)
  • mânem
(să)
  • mânem
  • mâneam
  • maserăm
  • măseserăm
  • măsesem
a II-a (voi)
  • mâneți
(să)
  • mâneți
  • mâneați
  • maserăți
  • măseserăți
  • măseseți
a III-a (ei, ele)
  • mân
(să)
  • mâ
  • mâie
  • mâneau
  • maseră
  • măseseră
invariabil (I1)
  • mâne
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâna, mânverb

  • 1. A dirija mersul unui animal sau, prin extensiune, al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E-n amurg. Pe deal bulgarul liniștit își mînă carul. COȘBUC, P. II 27. DLRLC
    • format_quote Frate, mai fă-mi bine și cu iapa, să mîn boii d-a călare. CREANGĂ, P. 47. DLRLC
    • format_quote Încălecînd pe una din iepe, mînă pe celelalte. EMINESCU, N. 20. DLRLC
    • format_quote Aud moara vîjîind Pe badea boii mînînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. DLRLC
    • format_quote rar Cît mi-a fost mie de drag Să mîn oile să pască. COȘBUC, P. II 167. DLRLC
    • format_quote rar O nuia lungă... cu care mătură fundul apei de pe lîngă maluri, mînînd peștele-n calea volocului. ȘEZ. IV 115. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Rădvanul zbura pe cale. Surugiii mînau din șele și chiuiau. GALACTION, O. I 74. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Te rog să mîi cu băgare de samă, ca să nu-mi prăvăli nora. CREANGĂ, P. 115. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Stați puțin și nu mînați, Lîngă boi v-alăturați. ALECSANDRI, P. P. 387. DLRLC
    • 1.1. (Cu privire la obiecte) A face să alunece. DLRLC
      sinonime: împinge
      • format_quote Oltule cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierzi... Du-le Oltule, le mînă Mîndru tresărind mereu! Numai una să-mi rămînă: Floarea sufletului meu. CERNA, P. 144. DLRLC
    • 1.2. A goni (animale sălbatice). DLRLC
      sinonime: goni
      • format_quote Leoaica mînă, gonește pe ciuta cea îngrozită. CONACHI, P. 269. DLRLC
    • 1.3. figurat familiar A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel. DEX '09 DEX '98
    • 1.4. intranzitiv popular A se grăbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mâna cât putea de repede. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Secerătorii mînau năvală spre bordeiele lor. DELAVRANCEA, S. 195. DLRLC
      • format_quote Mîndra-n urmă-i se lua Și mîna, măre, mîna. TEODORESCU, P. P. 629. DLRLC
    • chat_bubble familiar A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sforăi
    • chat_bubble familiar A mâna pe tânjală. DLRLC
    • chat_bubble familiar Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! DEX '09 DEX '98
  • 2. popular A lua, a duce, a târî cu sine. DEX '09 DEX '98
  • 3. popular A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîțiva ostași cu baionetele la puști coborîră în șlep și-i mînară sus pe prizonieri. DUMITRIU, N. 140. DLRLC
    • format_quote Tatarii începeau a mîna pe cei prinși. SADOVEANU, O. VII 15. DLRLC
    • format_quote Ei brațul tău înarmă ca să lovești în tine, Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mîn’! EMINESCU, O. I 59. DLRLC
    • format_quote figurat Poate-i vrun bătut de soartă, Care-aleargă pe cîmpie... Dor îl mînă, griji îl poartă. COȘBUC, P. I 221. DLRLC
    • format_quote figurat Gheorghe, Gheorghe, ce păcat te mînă pe tine! CARAGIALE, O. I 249. DLRLC
    • format_quote figurat Năvălesc dușmani mereu... Păcatu-i mînă din urmă. Mulți au mai venit la noi, Puțini s-au dus înapoi. ALECSANDRI, P. P. 172. DLRLC
    • format_quote M-o mînat pe mine ingineru să le arăt. DEMETRIUS, V. 88. DLRLC
    • format_quote Directorul, foarte nervos, mînă un vătășel călare. CARAGIALE, N. S. 63. DLRLC
    • format_quote M-a mînat maica să țăs. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 428. DLRLC
    • 3.1. Conduce. DLRLC
      sinonime: conduce
      • format_quote figurat Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
  • 4. popular A pune în mișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu grabă, a pornit un vînt învierșunat mînînd vîrtejuri de pulbere. SADOVEANU, E. 5. DLRLC
    • format_quote Un vînt cald mînă norii spre miazănoapte. C. PETRESCU, Î. II 69. DLRLC
    • format_quote În luntre era un turc care o mîna. RETEGANUL, P. III 5. DLRLC
etimologie:

mânea, mânverb

  • 1. popular A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Nu-l las niciodată să se depărteze ori să mîie la conacul tîrlei, dincolo peste Olt. GALACTION, O. I 65. DLRLC
    • format_quote Călătorii ajunseră în sat... și maseră peste noapte acolo. MACEDONSKI, O. III 15. DLRLC
    • format_quote Mîi de noapte aici; pleci mîine pe lumină. CARAGIALE, P. 36. DLRLC
    • chat_bubble familiar (Parcă) i-au mas șoarecii (sau o cireadă de boi) în pântece (sau în burtă), se spune despre un om care este mereu flămând, căruia îi este mereu foame, care mănâncă mult, cu lăcomie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ia mai îngăduiți oleacă măi, zise Ochilă, că doar nu v-au mas șoarecii în pîntece. CREANGĂ, P. 259. DLRLC
      • format_quote Ai flămînzit?... Mai așteaptă, doar n-a mas o cireadă de boi în pîntecele tău. CONTEMPORANUL, VII 99. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.