13 definiții pentru anevoios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anevoios, ~oa [At: ODOBESCU, S. I, 87 / Pl: ~oși, ~oase / E: anevoie + -os] 1 a Obositor. 2 av Cu greutate.

ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os.

ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os.

ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. Care cere, pentru a fi înfăptuit, un mare efort fizic sau intelectual, care prezintă dificultăți; greu, obositor. Călătorie anevoioasă.Băiatul se puse cu toată inima pe muncă, și cînd era ceva de făcut mai greu sau mai anevoios, își chema calul. ISPIRESCU, L. 163. Boierii pribegi... după multe și anevoioase rugăminte, dobîndise în sfîrșit ajutor de la împărăția turcească. ODOBESCU, S. I 87. ◊ (Adverbial) Foarte puțini oameni stăteau în grupuri de trei-patru, din care unul le citea anevoios celorlalți fițuicile acarului sau gazeta sosită cu trenul. DUMITRIU, B. F. 10.

ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Din anevoie + suf. -os.

ANEVOIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care prezintă dificultăți; obositor. /anevoie + os

anevoĭós, -oásă adj. (d. anevoĭe). Dificil, greŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse

anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. sg. anevoioásă, pl. anevoioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANEVOIÓS adj. 1. v. dificil. 2. delicat, dificil, gingaș, greu, (fig.) ingrat. (O misiune ~oasă.) 3. dificil, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 4. greu, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. și pop.) necăjos. (Un trai ~.) 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoașterii.)

ANEVOIOS adj. 1. dificil, greu, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O treabă ~.) 2. delicat, dificil, gingaș, greu, (fig.) ingrat. (O misiune ~.) 3. dificil, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 4. greu, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. și pop.) necăjos. (Un trai ~.) 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoașterii.)

Anevoios ≠ lesne, ușor


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PER ASPERA AD ASTRA (lat.) pe căi anevoioase (se ajunge) la stele – Seneca, „Hercule furens”, 437. V. și Ad augusta per angusta.

Intrare: anevoios
anevoios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anevoios
  • anevoiosul
  • anevoiosu‑
  • anevoioa
  • anevoioasa
plural
  • anevoioși
  • anevoioșii
  • anevoioase
  • anevoioasele
genitiv-dativ singular
  • anevoios
  • anevoiosului
  • anevoioase
  • anevoioasei
plural
  • anevoioși
  • anevoioșilor
  • anevoioase
  • anevoioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anevoios

  • 1. adesea adverbial Care cere, pentru a fi înfăptuit, un mare efort fizic sau intelectual, care prezintă dificultăți.
    exemple
    • Călătorie anevoioasă.
      surse: DLRLC
    • Băiatul se puse cu toată inima pe muncă, și cînd era ceva de făcut mai greu sau mai anevoios, își chema calul. ISPIRESCU, L. 163.
      surse: DLRLC
    • Boierii pribegi... după multe și anevoioase rugăminte, dobîndise în sfîrșit ajutor de la împărăția turcească. ODOBESCU, S. I 87.
      surse: DLRLC
    • Foarte puțini oameni stăteau în grupuri de trei-patru, din care unul le citea anevoios celorlalți fițuicile acarului sau gazeta sosită cu trenul. DUMITRIU, B. F. 10.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Anevoie + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09