alia vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 277 / P: a-li-a / Pzi: ~iez / E: fr allier] 1 vr A încheia un tratat de alianță. 2 vr A se înțelege cu cineva în vederea unei acțiuni comune Si: a se coaliza. 3 vr (Iuz) A se întruni. 4 vr (Frm) A intra în raport de rudenie cu cineva prin căsătorie. Si: (pfm) a se încuscri. 5 vt A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obține un aliaj.

*ALIA (aliez) I. vb. tr. 1 A lua pe cineva de partea lui, a-l face tovarăș la o anumită faptă: și-a aliat la acțiunea lui oameni care-și schimbă repede părerile ¶ 2 A pune un lucru lîngă altul, a le face să meargă împreună: ați voit să arătați că aliați morala și politica cu științele exacte (I.-GH.). II. vb. refl. 1 A se uni în vederea unei acțiuni publice (vorb. de două sau mai multe State): Ștefan cel Mare a dat sfat fiului său și boierilor să se alieze totdeauna cu Turcii; vorb. de grupări politice: naționaliștii s’au aliat cu țărăniștii ¶ 2 A se întovărăși cu cineva: cei răi se aliază totdeauna contra celor buni ¶ 3 A se face rudă cu cineva prin căsătorie: s’a aliat cu una din cele mai vechi familii ale boierimei noastre ¶ 4 A fi împreună, a se uni (vorb. de însușiri sufletești): nu totdeauna superioritatea minții se aliază cu aceea a inimii ¶ 5 ⚒ A se combina prin topire (vorb. de metale): nu toate metalele se pot ~ între ele [fr.].

ALIA, aliez, vb. I. 1. Refl. (Despre popoare, state sau conducătorii lor) A încheia un tratat de alianță. Dimitrie Cantemir... se alie cu Petru a Rusiei. NEGRUZZI, S. I 277. 2. Tranz. (Metalurgie) A topi laolaltă două sau mai multe metale, sau anumite metale cu metaloide, pentru a obține un amestec cu proprietăți speciale. – Pronunțat: -li-a.

ALIA, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianță. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi, pentru a obține un aliaj. [Pr.: -li-a] – Fr. allier.

ALIA vb. I. 1. refl. A se uni printr-un tratat de alianță. ♦ A se alătura unei idei. ♦ A se înrudi cu cineva printr-o căsătorie. 2. tr. A topi împreună anumite metale sau metale cu metaloizi în vederea obținerii unui aliaj. [Pron. -li-a, p. i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. allier, cf. lat. alligare – a lega de].

ALIA vb. I. refl. a se uni printr-un tratat de alianță. ◊ a se alătura unei idei. ◊ a se înrudi prin căsătorie. II. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj. (< fr. allier)

A ALIA ~ez tranz. 1) (metale sau metale și metaloizi) A combina prin topire (în vederea obținerii unui aliaj). 2) A face să se alieze. [Sil. -li-a] /<fr. allier

A SE ALIA mă ~ez intranz. 1) (despre state, popoare, grupări politice etc.) A încheia un tratat de alianță. 2) (despre persoane) A se înrudi prin căsătorie. /<fr. allier

alià v. 1. a amesteca, a combina: a alia arama cu aur; 2. fig. a uni, a împreuna.

*aliéz v. tr. (fr. allier, d. lat. alligare, a lega. V. aleg 1). Amestec, combin: a alia aur cu argint. V. refl. Mă confederez. Mă căsătoresc.

alia¹ (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. aliez (desp. -li-ez), 3 aliază, 1 pl. aliem; conj. prez. 1 sg. să aliez, 3 să alieze; ger. aliind (desp. -li-ind)

+alia² (a se ~) (desp. -li-a) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă aliez (desp. -li-ez), 3 se aliază, 1 pl. ne aliem; conj. prez. 1 sg. să mă aliez, 3 să se alieze; imper. 2 sg. afirm. aliază-te; ger. aliindu-mă (desp. -li-in-)

alia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 aliază, 1 pl. aliem (-li-em); conj. prez. 3 să alieze; ger. aliind (-li-ind)

alia vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. aliez, 3 sg. și pl. aliază, 1 pl. aliem (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. alieze; ger. aliind (sil. -li-ind)

alia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. aliază, 1 pl. aliem, ger. aliind)

aliez, -liază 3, -liam 1 imp., -liind ger., -liere inf. s.