13 definiții pentru colabora


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colabora vi [At: NEGRUZZI, S. I, 339 / Pzi: ~rez / E: lat collaboro, -are, fr collaborer] 1 A participa, alături de alte persoane, la realizarea unei acțiuni, a unei opere etc., care se efectuează în comun. 2 A publica lucrări într-un periodic sau într-o culegere.

COLABORÁ, colaborez, vb. I. Intranz. 1. A participa alături de alții la realizarea unei acțiuni sau a unei opere care se efectuează în comun. 2. A publica o lucrare într-un periodic sau într-o culegere. – Din fr. collaborer.

COLABORÁ, colaborez, vb. I. Intranz. 1. A participa alături de alții la realizarea unei acțiuni sau a unei opere care se efectuează în comun. 2. A publica o lucrare într-un periodic sau într-o culegere. – Din fr. collaborer.

COLABORÁ, colaborez, vb. I. Intranz. 1. A participa în mod activ. (într-un colectiv de muncă) la realizarea unei acțiuni sau opere comune, aducînd o contribuție efectivă. Literatura sovietică este creată de către scriitorii membri și nemembri de partid care colaborează în mod creator. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 4/1. 2. A publica o lucrare într-un periodic sau într-o culegere. Faptul că un Alexandrescu, un Bălcescu sau un Ghica au fost în legături cu criticii din Moldova, colaborînd chiar la revistele critice moldovenești, dovedește și înrîurirea acestui curent asupra scriitorilor munteni. IBRĂILEANU, SP. CR. 209. Kogălniceanu... edită și colaboră la Dacia literară. NEGRUZZI, S. I 339.

COLABORÁ vb. I. intr. 1. A lucra, a participa la înfăptuirea unei acțiuni, la elaborarea unei publicații, a unei opere comune etc. 2. A publica o lucrare într-un periodic, într-o culegere. [Cf. fr. collaborer, lat. collaborare < cum – cu, laborare – a lucra].

COLABORÁ vb. intr. 1. a participa la înfăptuirea unei acțiuni, la elaborarea unei opere etc.; a coopera. 2. a publica o lucrare într-un periodic, într-o culegere. (< fr. collaborer, lat. collaborare)

A COLABORÁ ~éz intranz. 1) A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a coopera; a conlucra. 2) A scrie materiale pentru o publicație periodică. /<fr. collaborer

colaborà v. a lucra cu cineva la o operă literară.

*colaboréz v. intr. (lat. collabóro, -áre. V. elaborez). Lucrez împreună cu alțiĭ la o operă a spirituluĭ: a colabora la o revistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colaborá (a ~) vb., ind. prez. 3 colaboreáză

colaborá vb., ind. prez. 1 sg. colaboréz, 3 sg. și pl. colaboreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLABORÁ vb. 1. a conlucra, a coopera. (Ei ~ pe multiple planuri.) 2. a scrie. (~ la o gazetă.)

COLABORA vb. 1. a conlucra, a coopera. (Ei ~ pe multiple planuri.) 2. a scrie. (~ la o gazetă.)

Intrare: colabora
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colabora
  • colaborare
  • colaborat
  • colaboratu‑
  • colaborând
  • colaborându‑
singular plural
  • colaborea
  • colaborați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colaborez
(să)
  • colaborez
  • colaboram
  • colaborai
  • colaborasem
a II-a (tu)
  • colaborezi
(să)
  • colaborezi
  • colaborai
  • colaborași
  • colaboraseși
a III-a (el, ea)
  • colaborea
(să)
  • colaboreze
  • colabora
  • colaboră
  • colaborase
plural I (noi)
  • colaborăm
(să)
  • colaborăm
  • colaboram
  • colaborarăm
  • colaboraserăm
  • colaborasem
a II-a (voi)
  • colaborați
(să)
  • colaborați
  • colaborați
  • colaborarăți
  • colaboraserăți
  • colaboraseți
a III-a (ei, ele)
  • colaborea
(să)
  • colaboreze
  • colaborau
  • colabora
  • colaboraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)