MÎNĂ s. 1. (ANAT.) membru superior, (înv. și reg.) brîncă. (Omul are două ~ și două picioare.) 2. (ANAT.) (pop. și fam.) labă. (Nu pune ~ pe mine!) 3. (ANAT.) braț, (înv. și reg.) brîncă. (A duce pe cineva de ~.) 4. (ANAT.) palmă, (arg.) stachie. (Are în ~ o monedă de un leu.) 5. pumn. (I-a dat o ~ de stafide.) 6. (BOT.) mîna-Maicii-Domnului (Anastatica hierochuntica) = (reg.) palma-sfintei-Mării. 7. (CONSTR.) mînă curentă = balustradă, parapet, parmaclîc, pălimar, rampă, rezemătoare, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.) 8. (TEHN.) braț, crac, margine, mîner, pervaz, spetează, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferăstrău.) 9. (TEHN.) bată, băteală, braț, brățară, fălcea, fofează, lopățea, mănușă, spetează. (~ la războiul de țesut.) 10. (TEHN.) braț, furcă, stîlp, (reg.) ciocan, cujbă. (~ la războiul de țesut.)