6 intrări

55 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRÍT4, -Ă, măriți, -te, adj. 1. Devenit mai mare1; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; lărgit. 2. Slăvit, măreț, înălțat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – V. mări1.

MĂRÍT4, -Ă, măriți, -te, adj. 1. Devenit mai mare1; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; lărgit. 2. Slăvit, măreț, înălțat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – V. mări1.

MĂRÍT3 s. n. Faptul de a (se) mări1; mărire. – V. mări1.

MĂRÍT3 s. n. Faptul de a (se) mări1; mărire. – V. mări1.

MĂRÍT1, măriți, s. m. (Înv. și reg.) Soț; mire. – Lat. maritus.

MĂRÍT1, măriți, s. m. (Înv. și reg.) Soț; mire. – Lat. maritus.

MĂRÍT2 s. n. (Pop.) Măritat1. ◊ Loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ◊ Expr. A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv).

MĂRÍT2 s. n. (Pop.) Măritat1. ◊ Loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ◊ Expr. A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv).

mărit3 sn [At: DEX / Pl: (nob) ~uri / E: mări] 1-3 Mărire (1, 3, 5). 4 Dezvoltare. 5 Amploare.

mărit1 sm [At: PSALT. 31 / Pl: ~iți / E: ml maritus] (Îrg) 1 Soț. 2 Mire.

mărit2 sn [At: CIHAC, I, 158 / Pl: (nob) ~uri / E: pvb mărita] (Pop) 1 Măritat1 (1). 2 (Îla) De ~ De măritat. 3 (În superstiții; îe) A-și face de ~ A face vrăji, farmece pentru a se mărita.

mărit4, ~ă a [At: (a. 1669) GCR I, 183/18 / Pl: ~iți, ~e / E: mări1] 1 Devenit mai mare1 (1) Si: crescut. 2 (D. ochi) Care este larg deschis Si: lărgit. 3 Vestit. 4 Nobil. 5 (Îvp; ca termen de reverență) Slăvit. 6 (îvp; ca termen de reverență) Cinstit.

MĂRÍT1 s. n. (Popular) Măritat. Măritu-i lucru mare, Nime nu-l poate stricare. MARIAN, NU. 287. ♦ Loc. adj. De mărit = de măritat, în vîrstă potrivită pentru căsătorie. Pare-mi bine c-ați venit, Dar n-am fată de mărit. BIBICESCU, P. P. 268.

MĂRÍT2, -Ă, măriți, -te, adj. 1. Devenit mai mare; crescut, sporit. Viteză mărită.Ochii lor, măriți peste măsură, sfredelesc zarea. BART, S. M. 38. 2. Fig. Slăvit, glorios, plin de mărire. Cugeta ce vorbe alese să rostească în fața măritului divan. SADOVEANU, O. VII 107. Mărită fie dimineața Ce-a săvîrșit a noastră nuntă. GOGA, P. 15. Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. EMINESCU, O. I 146.

mărit a. 1. înălțat, glorios: Domnul nostru ar vrea să vază pe măritul împărat EM.; 2. titlul dat od. Domnilor țării: mărite doamne!

2) mărit, -ă adj. (d. măresc. V. mare 2). Glorios, plin de mărire: măritu împărat. Titlu cu care te adresaĭ odinioară domnuluĭ: mărite doamne (Măria ta)!

3) mărít, a v. tr. (lat. marito, -áre, d. maritus, bărbat, soț; it. maritare, pv. cat. sp. pg. maridar, fr. marier). Căsătoresc (vorbind de fete). V. refl. Mă mărit. V. însor.

1) mărít m. (lat. máritus [d. mas, máris, bărbat, mascul], de unde și it. marito, fr. mari. V. mascur). Vechĭ. Bărbat, soț. Mire.

MĂRÍ1, măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1.

MĂRÍ1, măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1.

MĂRITÁ, mărít, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă s. f. = rujă-galbenă. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.

mări1 [At: PSALT. HUR. 111V/17 / Pzi: ~resc / E: mare1] (îoc a micșora) 1-2 vrt (Cu sens dimensional, uneori cumulând și ideea de cantitate) (A deveni sau) a face mai mare1 (1). 3 vr (D. ființe) A se face mai mare1 (24) Si: a crește. 4-5 vrt (Cu sens durativ) (A crește sau) a face să crească în timp. 6-7 vrt (Csn) A (se) face mai mare1 (39) Si: a crește, a spori. 8-9 vtr (Csn) (Spc) A crește ca număr, ca plafon Si: a (se) înmulți. 10 vt (Îoc a scădea) A ridica. 11-12 vtr A (se) intensifica. 13 vt A da cinstea, considerația cuvenită Si: a glorifica, a preamări, a proslăvi. 14 vr (Îvp) A se îngâmfa.

mărita [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. II, 340/12 / Pzi: mărit (A și: reg, mărit) / E: ml maritare] 1 vr (D. femei; udp „cu” sau, pop, „după”) A se uni prin căsătorie cu un bărbat Si: a se căsători. 2 (Buc; îcs) ~-m-aș sau ~tă-mă Horă nedefinită mai îndeaproape. 3 (Îas) Melodie după care se execută această horă. 4 vr (Reg; irn; d. bărbați) A se însura stabilindu-se, prin căsătorie, în casa soției. 5 vt (Gmț; fam) A da, a vinde ceva pe un preț de nimic pentru a scăpa de el. 6 vt (Gmț; fam) A se descotorosi.

MĂRITÁ, mărít, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.

MĂRÍ2, măresc, vb. IV. 1. Refl. A-și spori dimensiunile, a crește, a deveni mai mare. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește. EMINESCU, O. I 152. Pînă-s mere mititele Stau în creangă cu putere; Iară dacă se măresc Oamenii le-agrămădesc! HODOȘ, P. P. 71. ♦ A se înmulți ca număr, a crește în număr, a spori. Pe măsură ce treceau prin inima satului, prin «centru», ceata se mărea. DUMITRIU, N. 253. ◊ Refl. pas. între timp i se mări leafa cu cinci lei pe zi. SAHIA, N. 109. ♦ A crește în vîrstă, a se dezvolta. Mărindu-se și mergînd la școală, el întrecea la învățătură și istețime pe toți copiii. ISPIRESCU, M. V. 4. 2. Tranz. A face mai mare, a face să sporească, să crească; p. ext. a intensifica. Zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți, fantasmagoria fără de margini a nopții își mări farmecul. HOGAȘ, DR. II16. 3. Tranz. (Rar) A slăvi, a preamări, a lăuda. (Refl. pas.) Nu lipsea a ridica și un monument în care să se mărească dumnezeul... îndurărilor. NEGRUZZI, S. I 196. 4. Refl. (Învechit) A se făli, a se fuduli, a se îngîmfa. Asinul mărindu-se întru sine a întrebat pe leu... ce judeci de glasul meu? ȚICHINDEAL, F. 16.

arată toate definițiile

Intrare: mărit (adj.)
mărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărit
  • măritul
  • măritu‑
  • mări
  • mărita
plural
  • măriți
  • măriții
  • mărite
  • măritele
genitiv-dativ singular
  • mărit
  • măritului
  • mărite
  • măritei
plural
  • măriți
  • măriților
  • mărite
  • măritelor
vocativ singular
plural
Intrare: mărit (mărire)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărit
  • măritul
  • măritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mărit
  • măritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mărit (măritat)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărit
  • măritul
  • măritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mărit
  • măritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mărit (soț)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărit
  • măritul
  • măritu‑
plural
  • măriți
  • măriții
genitiv-dativ singular
  • mărit
  • măritului
plural
  • măriți
  • măriților
vocativ singular
  • măritule
  • mărite
plural
  • măriților
Intrare: mări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mări
  • mărire
  • mărit
  • măritu‑
  • mărind
  • mărindu‑
singular plural
  • mărește
  • măriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măresc
(să)
  • măresc
  • măream
  • mării
  • mărisem
a II-a (tu)
  • mărești
(să)
  • mărești
  • măreai
  • măriși
  • măriseși
a III-a (el, ea)
  • mărește
(să)
  • mărească
  • mărea
  • mări
  • mărise
plural I (noi)
  • mărim
(să)
  • mărim
  • măream
  • mărirăm
  • măriserăm
  • mărisem
a II-a (voi)
  • măriți
(să)
  • măriți
  • măreați
  • mărirăți
  • măriserăți
  • măriseți
a III-a (ei, ele)
  • măresc
(să)
  • mărească
  • măreau
  • mări
  • măriseră
Intrare: mărita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărita
  • măritare
  • măritat
  • măritatu‑
  • măritând
  • măritându‑
singular plural
  • mări
  • măritați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărit
(să)
  • mărit
  • măritam
  • măritai
  • măritasem
a II-a (tu)
  • măriți
(să)
  • măriți
  • măritai
  • măritași
  • măritaseși
a III-a (el, ea)
  • mări
(să)
  • mărite
  • mărita
  • mărită
  • măritase
plural I (noi)
  • mărităm
(să)
  • mărităm
  • măritam
  • măritarăm
  • măritaserăm
  • măritasem
a II-a (voi)
  • măritați
(să)
  • măritați
  • măritați
  • măritarăți
  • măritaserăți
  • măritaseți
a III-a (ei, ele)
  • mări
(să)
  • mărite
  • măritau
  • mărita
  • măritaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărit (adj.)

etimologie:

mărit (mărire)

etimologie:

mărit (măritat)

etimologie:

mărit (soț)

etimologie:

mări

  • 1. reflexiv tranzitiv A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: crește spori (vb.) înmulți attach_file 4 exemple
    exemple
    • Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește. EMINESCU, O. I 152.
      surse: DLRLC
    • Pînă-s mere mititele Stau în creangă cu putere; Iară dacă se măresc Oamenii le-ngrămădesc! HODOȘ, P. P. 71.
      surse: DLRLC
    • Pe măsură ce treceau prin inima satului, prin «centru», ceata se mărea. DUMITRIU, N. 253.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Între timp i se mări leafa cu cinci lei pe zi. SAHIA, N. 109.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A crește în vârstă, a se face mai mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mărindu-se și mergînd la școală, el întrecea la învățătură și istețime pe toți copiii. ISPIRESCU, M. V. 4.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A crește, a ridica (valoarea, prețul).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: crește ridica
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) intensifica, a (se) dezvolta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dezvolta intensifica attach_file un exemplu
    exemple
    • Zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți, fantasmagoria fără de margini a nopții își mări farmecul. HOGAȘ, DR. II16.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) prelungi în timp.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. tranzitiv A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: preamări prețui slăvi stima attach_file un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Nu lipsea a ridica și un monument în care să se mărească dumnezeul... îndurărilor. NEGRUZZI, S. I 196.
      surse: DLRLC
  • 6. reflexiv învechit popular A se îngâmfa, a se făli, a se mândri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: făli mândri îngâmfa attach_file un exemplu
    exemple
    • Asinul mărindu-se întru sine a întrebat pe leu... ce judeci de glasul meu? ȚICHINDEAL, F. 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

mărita

  • 1. reflexiv (Despre femei) A se căsători.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căsători attach_file 3 exemple
    exemple
    • Irino, tu să mă aștepți, să nu te măriți pînă nu m-oi întoarce, că pe alta n-o să iau. BUJOR, S. 64.
      surse: DLRLC
    • Nu erau mai mult decît două săptămîni de cînd se măritase. CREANGĂ, P. 114.
      surse: DLRLC
    • Mîndruța te-a lăsat, Cu altul s-a măritat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A da o fată în căsătorie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • Împăratul vrea să-și mărite fata. CREANGĂ, P. 77.
        surse: DLRLC
      • În loc să-și bată capu ca să mărite pe duduca, el umblă să se însoare. ALECSANDRI, T. I 338.
        surse: DLRLC
      • Plînsese o zi întreagă cînd auzise c-or să o mărite. NEGRUZZI, S. I 73.
        surse: DLRLC
      • El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294.
        surse: DLRLC
      • figurat Iar calul... spuma alb-o mărita Cu sînge roș ce picura Din strînsele zăbale. COȘBUC, P. I 195.
        surse: DLRLC
    • 1.2. regional (Despre un soț care se stabilește la gospodăria nevestei) A se însura.
      surse: DLRLC sinonime: însura
  • 2. tranzitiv familiar A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra! CREANGĂ, P. 43.
      surse: DLRLC

etimologie: