7 intrări

school Articole pe această temă:

85 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lumi1 vi [At: MAT. FOLK. 49 / Pzi: ~mesc / E: lume] (Reg; complinit prin „cu sau din pahar”) A închina.

ÎNCURCÁ, încúrc, vb. I. I. Tranz. 1. A încâlci fire, ață etc., a le face noduri astfel încât să nu se mai poată descurca ușor. ♦ (Pop.) A călca în picioare fânețele, semănăturile. 2. A schimba mereu drumul, direcția pentru a îngreuna o urmărire, pentru a-și pierde urma. ♦ Refl. și tranz. A (se) rătăci. II. 1. Tranz. A stingheri pe cineva la mers, a îngreuna mersul cuiva. ♦ Refl. A se împiedica din mers. ♦ A opri de la o acțiune, a stânjeni. ◊ Expr. A încurca locul (sau lumea, zilele etc.) = a stânjeni pe cei din jur. (Refl.; fam.) A i se încurca limba = a i se împletici limba (din cauza băuturii, a unei emoții etc.). ◊ Compus: încurcă-lume s. m. și f. = (fam.) om care încurcă pe alții, care nu este bun de nimic. 2. Tranz. și refl. A face (pe cineva) să-și piardă sau a-și pierde firul ideilor; a (se) zăpăci. ◊ Expr. (Se) încurcă lucrurile = (se) creează o situație complicată, confuză. (Tranz.) A încurca vorba = a vorbi confuz, pentru a ascunde adevărul. (Tranz.) A o încurca = a crea (intenționat) o situație confuză; a face un lucru de mântuială; a nu fi clar în ceea ce spune; a nu mai putea ieși dintr-o situație dificilă. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) prinde în mreje. ♦ Refl. A se angaja într-o afacere din care nu mai poate ieși (decât cu greutate). 4. Refl. Fig. A pierde vremea; a zăbovi, a întârzia (mai ales la petreceri) Refl. (Fam.) A avea relații extraconjugale cu cineva. – Probabil lat. *incolicare (< colus „caier, fir”).

LÚME, lumi, s. f. I. 1. Tot ce există ca realitate și ca reflectare a ei; univers, cosmos. ◊ Expr. De când (e sau cu) lumea (și pământul) = de (sau din)totdeauna; vreodată; Cât (e) lumea (și pământul) = veșnic; (în construcții negative) niciodată, nicăieri. (Reg.) Până-i lumea = veșnic; (în construcții negative) niciodată. Nici pentru toată lumea sau pentru nimic în lume = cu nici un preț, cu nici un chip. Că (doar) nu piere lumea, se spune atunci când vrei să convingi pe cineva că un anumit lucru nu e prea greu de făcut sau că nu cere un sacrificiu sau o grabă prea mare. Parcă toată lumea e (sau ar fi) a lui, se spune despre cineva care este foarte fericit. 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili, constituind un sistem organizat; sistem solar, sistem planetar. ♦ Vast domeniu al realității care se distinge de altele printr-una sau mai multe însușiri fundamentale. Lumea organică. Lumea anorganică. 3. Globul pământesc (cu întreaga lui viață animală și vegetală), pământul locuit de om. ◊ Lumea veche = pământul cunoscut înainte de descoperirea Americii (Asia, Europa și Africa). Lumea nouă = cele două Americi și Oceania. Lumea tăcerii = universul adâncurilor marine și oceanice. ◊ Expr. În (sau prin) toată lumea (sau lumea toată) = pretutindeni, peste tot. În (sau din) fundul lumii sau (de) peste lume = (de) foarte departe. A se duce (sau a fugi, a pleca) în lume (sau în toată lumea, în lumea largă) = a pleca departe, fără să se știe unde. A da cuiva drumul în lume = a da cuiva libertatea să plece. A(-și) lua lumea în cap = a pleca (departe) părăsind totul (mai ales din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc.). A umbla prin lume sau a cutreiera lumea = a călători mult și în locuri diferite, a colinda. A lua lumea de-a lungul (și de-a latul) = a cutreiera toată lumea. A dormi (sau a adormi) ca dus (sau ca dușii) de pe lume = a dormi (sau a adormi) adânc. 4. (Înv. și reg.) Lumină. ◊ Lumea ochiului (sau ochilor) = pupila ochiului (sau ochilor). ◊ Expr. (Rar) A ieși la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, la larg. II. 1. Populația globului pământesc, omenirea întreagă; umanitatea. ♦ Majoritatea oamenilor. 2. Categorie de oameni, grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii, al culturii, al felului de viață etc. și care prezintă trăsături specifice. Lumea artiștilor. 3. Oameni, mulțime, public; societate, mediu social. ◊ Om de lume = persoană care are experiența vieții în societate, care cunoaște uzanțele; persoană dornică de petreceri, exuberantă, veselă. ◊ Loc. adj. Ca lumea = cum trebuie, cum se cuvine. ◊ Expr. (A fi) în rând cu lumea = (a fi) la fel cu ceilalți; (a fi) cu rost, așezat, cu o viață chibzuită. Lume(a) de pe lume sau lumea toată, o lume (toată, întreagă) = mulțime nenumărată, foarte mulți oameni. A purta lumea pe degete = a înșela oamenii; a-și bate joc de ei, a fi șmecher, abil. A ieși (sau a scoate capul) în lume = a apărea în societate, a lua contact cu oameni și situații noi, a începe să frecventeze societatea. A ajunge (sau a fi) de râsul lumii = a ajunge (sau a fi) într-o situație degradantă; a se face de râs. III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană; viață, existență. ◊ Expr. A veni pe lume = a se naște. A se duce (fiecare) în lumea lui = a-și vedea (fiecare) de treburile sale. Nu știe pe ce lume e (sau se află) = nu știe nimic din ce se întâmplă; e foarte fericit. A-i fi (cuiva) lumea dragă = a-i plăcea (cuiva) să trăiască; a-i fi foarte plăcut să... Când ți-e lumea mai dragă = când te simți mai bine; când nici nu te gândești, când nici nu te aștepți. Zi-i lume și te măntuie! = asta e! n-ai ce(-i) face! ♦ Viață laică; viață veselă, liberă. ◊ Loc. adj. De lume = care se referă la viața de plăceri, la dragoste. 2.(În sintagmele) Lumea albă = (în basme) viața pământească, în care trăiesc oamenii. Lumea neagră = (în basme) viața subpământeană, în care ar trăi duhurile rele. Lumea de apoi (sau lumea cealaltă, ceea lume) = a) (în concepțiile religioase) viața de dincolo de moarte; b) (în basme) regiune imaginată dincolo de acest pământ, celălalt tărâm. – Lat. lumen.

NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ Refl. A purta numele de..., a se chema...; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2. Tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca. 3. Refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept..., a se considera (sau a fi considerat) ca fiind... 4. Tranz. A pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume.

VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. și f. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).

lume1 sf [At: PSALT. 67/7 / V: (înv) ~mă / Pl: ~mi / E: ml lumen] 1 (Îrg) Lumină (1). 2 (Pop; îe) A ieși la ~ A ajunge la un loc larg, deschis. 3 (Înv; îs) ~a ochiului (sau ochilor) Pupilă. 4 Piatră prețioasă strălucitoare fixată într-un inel sau în capătul unui ac. 5 (Pex) Totalitate a celor existente în realitate Si: cosmos, univers. 6 (Pex; în concepția mistică idealistă) Întreg univers, conceput drept creație a divinității. 7 (Pop; îlav) De când (e, îi sau cu) ~a și pământul Dintotdeauna. 8 (Îal) Vreodată. 9 (Pop; îlav) Cât e (sau până-i) ~a și pământul Veșnic. 10 (Îcn; îal) Niciodată. 11 (Șlp) Ansamblu de corpuri cerești, asemănător sistemului solar. 12 (Fig) Structură spirituală bazată pe un anumit sistem de gândire și de existență Si: totalitate. 13 Glob pământesc, cu flora și fauna sa. 14 (Îlav) În (sau, înv, preste sau prin) toată ~a sau în ~a toată Peste tot. 15 (Pop; îlav) În (sau din) fundul lumii De departe. 16 (Îlav) Peste ~ Foarte departe. 17 (Pop; îe) A lua ~a de-a lungul (și de-a latul) (sau a umbla prin ~ ori a cutreiera ~a) sau a înconjura ~a toată A călători mult și în locuri diferite Si: a colinda, a cutreiera. 18 (Pfm; îe) A se duce (sau a fugi, a pleca) în ~ (sau în toată ~a, în ~a largă) (ori a-și lua ~a-n cap) A pleca departe, fără să se știe unde, de obicei pentru a scăpa de un necaz. 19 (Pop; îe) Că (doar) nu piere ~a Se spune atunci când un lucru nu este prea greu de făcut sau nu cere sacrificii prea mari. 20 (Îe) Parcă toată ~a e a lui Se spune despre cineva care este foarte fericit. 21-22 (Îe) A (a)dormi ca dus de pe ~ (A dormi sau) a adormi foarte adânc. 23 (Pfm; îls) Vântură (sau deapănă) ~ (sau țară) Aventurier. 24 (Îal) Derbedeu. 25 Parte a globului pământesc cunoscută în Antichitate. 26 (Îs) ~a veche Pământ cunoscut înainte de descoperirea Americii, format din Asia, Europa și Africa). 27 (Îs) ~a nouă Cele două Americi și Oceania. 28 (Îs) ~a tăcerii Universul adâncurilor marine și oceanice. 29 (Înv) Bunuri pământești Si: bogăție (5). 30 (Îcn; îlav) (Nici) pentru toată ~a (sau pentru nimic în ~) Cu nici un preț. 31 (Bis; îoc viața de dincolo de moarte) Existență reală privită ca una dintre cele două sfere ale existenței umane. 32 (Pgn) Mediu în care se manifestă viața omenească potrivit acestei concepții. 33 (Pop; îe) A fi în (sau pe sau a trăi pe) ~ A fi în viață Si: a exista. 34 (Îlv) A veni pe ~ (sau a deschide ochii) pe (sau în) ~ A se naște. 35 (Pfm; îlv) A se duce (sau a ieși) din ~ (sau din ~a aceasta) sau a se duce pe ceea ~ (sau pe ~a cealaltă) A muri. 36 (Reg; îs) ~ albă (sau luminată) Sobor. 37 (Reg; îs) ~ albă Fericire. 38 (Mtp; îs) ~a albă Viață pământească, în care trăiesc oamenii. 39 (Mtp; îs) ~a neagră Viață subpământească, în care ar trăi duhurile rele. 40 (Pop; îe) A se duce în ~a albă A se duce departe, ca să nu-i dea cineva de urmă. 41 (Pop; îe) A-i părea ~a vânătă A fi foarte trist. 42 (Pop; îe) A se duce fiecare în ~a lui A-și vedea fiecare de treburile sale. 43 (Îe) A nu ști pe ce ~ e (sau se află) A nu avea conștiință clară. 44 (Fam; îae) A nu ști nimic din ce se întâmplă în jurul lui. 45 (Fam; îae) A fi foarte aiurit. 46 (Fam; îae) A fi foarte fericit. 47 (Reg; îe) A face ~a dragă A face farmece sub pretextul de a procura cuiva fericirea. 48 (Pop; îe) A(-i) fi cuiva ~(a) albă (sau dragă, bună) A fi mulțumit, fericit. 49 (Pop; îe) A nu mai ști de ~ dragă A nu mai fi fericit. 50 (Reg; îe) A-i fi cuiva ~a ~ (bună) (sau dragă) A fi fericit. 51 (Îae) A-i plăcea cuiva să trăiască. 52 (Îe) Când ți-e ~a mai dragă Când te simți mai bine. 53 (Îae) Când nu te aștepți. 54 (Pfm; îe) Zi-i ~ și te mântuie! Asta e, n-ai ce-i face! 55 Viață liberă. 56 (Îla) De ~ Referitor la viața de plăceri, în special la dragoste. 57 Populație a globului pământesc Si: umanitate. 58 (Prc) Majoritate a oamenilor. 59 (Prc) Mulțime de oameni Si: gloată (1), public. 60 (Îs) Toată ~a Toți oamenii. 61 (Îs) Multă ~ Oameni mulți Si: mulțime. 62 (Îs) ~a de pe ~ (sau ~a toată, o ~ întreagă) Mulțime nenumărată de oameni. 63 (Îs) Puțină ~ Oameni puțini. 64 (Reg; îe) A fi pătruns de-ale lumii A avea experiența vieții. 65 (Pop; îs) ~a luminată Mulțime bine îmbrăcată. 66 (Reg; îe) A se lua (sau a se da) după ~ A face cum fac alții. 67 (Îe) A purta ~a pe degete A induce în eroare Si: a înșela, a păcăli. 68 (Îae) A-și bate joc de oameni. 69 (Pfm; îe) A fi în rând cu ~a (sau în rândul lumii) A fi ca ceilalți oameni. 70 (Pfm; îae) A fi așezat, chibzuit. 71 (Îlav) Ca ~a Ca de obicei. 72 (Îal) Cum trebuie. 73 (Fam; îal) Frumos. 74 (Fam; îal) Bine. 75 (Îlav) În rând cu ~a Ca ceilalți oameni. 76 (Îal) Cu rost. 77 Categorie de oameni considerată din punct de vedere al profesiei, al culturii, al felului de viață și care prezintă trăsături proprii. 78 Mediu social Si: societate. 79 (Înv; îe) A fi în ~ A întreține relații sociale. 80 (Pop; îe) A ieși la (sau în) ~ (ori a scoate capul în ~) A intra în societate. 81 (Îae) A lua contact cu oameni și relații noi. 82 (Reg; îae; d. flăcăi și fete) A se prinde pentru prima dată în horă. 83 (Reg; îe) A fi om (sau femeie) de ~ A-i plăcea societatea și petrecerile. 84 (Îs) Om de ~ Persoană care are experiență și cunoaște uzanțele vieții din societate. 85 (Îas) Persoană dornică de petreceri. 86 (Îs) ~ bună Oameni aparținând claselor privilegiate. 87-88 (Pfm; îe) A ajunge (sau a fi) de râsul lumii (A ajunge sau) a fi într-o situație degradantă. 89 (Pfm; îae) A se face de râs. 90 (Îrg) Viață. 91 (Pfm; îe) A(-și) lua ~a (sau averea) în cap (sau în traistă) A pleca departe spre a-și găsi condiții de viață mai bune. 92 (Pop; îs) Boierul ~mii Drac. 93 (Înv; îs) Învățătură despre ~ Cosmologie. 94 (Pop; îs) Cântec de ~ Cântec de dragoste. 95 (Mtp; îs) Frumoasa ~mii Cea mai frumoasă dintre toate femeile. 96 (Pop; rel; îs) ~a de apoi (sau ~a cealaltă, ceea ~) Viață de dincolo de moarte. 97 (Mtp; îas) Celălalt tărâm.

numi1 [At: COD. VOR. 118/17 /V: (înv; cscj) ~ma, (îrg) lu~, ~mei, ru~ / Pzi: ~mesc / E: nume] 1 vt A da un nume, o denumire sau un titlu, un calificativ Si: a boteza, a chema, a denumi, a intitula, (îvp) a număra2 (1), (înv) a nomina, a numeni (1). 2 vt A se adresa cuiva cu un nume. 3 vt (Rar) A indica numele pe care îl au lucrurile. 4 vt A da o poreclă Si: a porecli, a supranumi. 5 vt A considera într-un anumit fel. 6 vrp A purta numele de... Si: (înv) a se numeni (2). 7 vrp A căpăta o anumită denumire sau un anumit calificativ Si: (înv) a se numeni (3). 8 vrp (Îvr) A se distinge. 9 vrp A se socoti drept... 10 vt (Reg) A socoti pe cineva drept un om cu vază, cu nume bun Si: a cinsti, a prețui. 11 vt (Îe) A ~-o sus Se spune despre cineva care se socotește superior. 12 vr (Reg; îe) Numindu-se pă sine Făcându-și faimă, nume. 13 vt A pomeni pe cineva sau de ceva Si: a aminti, a invoca. 14 vt (Rar) A arăta. 15 vi (Reg) A ura. 16 vi (Reg; îe) A-i ~ cuiva rău A prevesti cuiva ceva rău. 17 vt A pune într-o funcție, într-o slujbă Si: a angaja. 18 vt A încredința o misiune, o însărcinare. 19 vt A conferi un titlu, un grad.

vântura [At: COD. VOR.2 55v/12 / V: (reg) vâlt~, ~ri / Pzi: vântur, (îrg) ~rez, (reg) vântor / E: ml ventulare (= ventilare)] 1 vt(a) (C. i. boabe de cereale sau semințe) A face să cadă de la mică înălțime, în scopul curățării de impuritățile ușoare cu ajutorul vântului (1) Si: (reg) a pălui1. 2 vt(a) (C. i. boabe de cereale sau semințe) A curăța de impurități cu ajutorul unei mașini speciale Si: (reg) a pălui1. 3 vt (Bis; înv; fig) A alege binele de rău, despărțind pe cei buni de cei răi. 4 vt (Înv; fig; îe) A ~ vântul A-și pierde timpul. 5 vt (Pop; îc) ~ră-vânt Pierde-vară. 6 vt (Pan; c. i. o materie sub formă de pulbere, o îngrămădire de obiecte mărunte etc.) A ridica în aer și a lăsa să cadă (împrăștiindu-se). 7 vt (Pop; îc) ~ră-cenușă Om fără căpătâi. 8 vt (Fig; c. i. grupuri, mulțimi de oameni) A împrăștia. 9 vt (Fig; c. i. grupuri, mulțimi de oameni) A nimici. 10 vt (Fig) A face să dispară fără urmă. 11 vt (Fig; c. i. bani) A cheltui fără chibzuială Si: a risipi. 12 vt (Fig; c. i. idei, teorii etc.) A cerceta cu atenție Si: a analiza (1). 13 vt (Pop; c. i. grăunțe de cereale) A întoarce cu lopata pentru a aerisi, prevenind astfel mucegăirea, alterarea. 14 vt (Pop; într-o ghicitoare) A răscoli pământul. 15 vt (C. i. lichide) A vărsa de mai multe ori dintr-un recipient într-altul (pentru a răci, a amesteca etc.). 16 vt (C. i. apa) A aerisi prin agitare. 17 vt (Pop; c. i. zeama de varză) A pritoci. 18 vt A agita într-o parte și în alta prin aer. 19 vi (Poetic; d. păsări) A fâlfâi din aripi. 20 vi (Reg) A produce o mișcare a aerului printr-o deplasare rapidă sau prin agitarea unui obiect. 21 vt (Rar) A răsfoi1. 22 vt (Fig) A neliniști. 23 vrp A fi mișcat într-o parte și în alta sub acțiunea vântului (1). 24 vt (C. i. știri, idei etc.) A difuza (2). 25 vt (C. i. știri, idei etc.) A colporta. 26 vt (Îc) ~ră-vorbe (sau -vorbă) Palavragiu. 27 vr A umbla (repede) încoace și încolo. 28 vr (Reg; îf vânturi) A se plimba. 29 vr A se succeda. 30 vr A se derula prin fața ochilor. 31 vr (Reg) A se da de-a tumba. 32 vt (Cu complementul „lumea”, „țara” etc.) A străbate. 33 vt (Îc) ~ră-lume (sau -țară) Hoinar (3). 34 vt (Îac) Aventurier (1). 35 vt A purta dintr-un loc în altul. 36 vt (Îrg; c. i. o încăpere) A aerisi (1). 37 vt (Pop; d. vânt) A sufla lin, atingând ușor fața.

ÎNCURCÁ, încúrc, vb. I. I. Tranz. 1. A încâlci fire, ață etc., a le face noduri astfel încât să nu se mai poată descurca ușor. ♦ (Pop.) A călca în picioare fânețele, semănăturile. 2. A schimba mereu drumul, direcția pentru a îngreuia o urmărire, pentru a-și pierde urma. ♦ Refl. și tranz. A (se) rătăci. II. 1. Tranz. A stingheri pe cineva la mers, a îngreuia mersul cuiva. ♦ Refl. A se împiedica din mers. ♦ A opri de la o acțiune, a stânjeni. ◊ Expr. A încurca locul (sau lumea, zilele etc.) = a stânjeni pe cei din jur. (Refl.; fam.) A i se încurca limba = a i se împletici limba (din cauza băuturii, a unei emoții etc.). ◊ Compus: încurcă-lume s. m. invar. = om care încurcă pe alții, care nu este bun de nimic. 2. Tranz. și refl. A face (pe cineva) să-și piardă sau a-și pierde șirul ideilor; a (se) zăpăci. ◊ Expr. (Se) încurcă lucrurile = (se) creează o situație complicată, confuză. (Tranz.) A încurca vorba = a vorbi confuz, pentru a ascunde adevărul. (Tranz.) A o încurca = a crea (intenționat) o situație confuză; a face un lucru de mântuială; a nu fi clar în ce spune. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) prinde în mreje. ♦ Refl. A se angaja într-o afacere din care nu mai poate ieși (decât cu greutate). 4. Refl. Fig. A pierde vremea; a zăbovi, a întârzia (mai ales la petreceri). – Probabil lat. *incolicare (< colus „caier, fir”).

LÚME, lumi, s. f. I. 1. Totalitate a celor existente în realitate; univers, cosmos. ◊ Expr. De când (e sau cu) lumea (și pământul) = de (sau din) totdeauna; vreodată; Cât (e) lumea (și pământul) = veșnic; (în construcții negative) niciodată, nicăieri. (Reg.) Până-i lumea = veșnic; (în construcții negative) niciodată. Nici pentru toată lumea sau pentru nimic în lume = cu nici un preț, cu nici un chip. Că (doar) nu piere lumea, se spune atunci când vrei să convingi pe cineva că un anumit lucru nu e prea greu de făcut sau că nu cere un sacrificiu sau o grabă prea mare. Parcă toată lumea e (sau ar fi) a lui, se spune despre cineva care este foarte fericit. 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili, constituind un sistem organizat; sistem solar, sistem planetar. 3. Globul pământesc (cu întreaga lui viață animală și vegetală), pământul locuit de om. ◊ Lumea veche = pământul cunoscut înainte de descoperirea Americii (Asia, Europa și Africa). Lumea nouă = cele două Americi și Oceania. Lumea tăcerii = universul adâncurilor marine și oceanice. ◊ Expr. În (sau prin) toată lumea (sau lumea toată) = pretutindeni, peste tot. În (sau din) fundul lumii sau (de) peste lume = (de) foarte departe. A se duce (sau a fugi, a pleca) în lume (sau în toată lumea, în lumea largă) = a pleca departe, fără să se știe unde. A da cuiva drumul în lume = a da cuiva libertatea să plece. A(-și) lua lumea în cap = a pleca (departe) părăsind totul (mai ales din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc.). A umbla prin lume sau a cutreiera lumea = a călători mult și în locuri diferite, a colinda. A lua lumea de-a lungul (și de-a latul) = a cutreiera toată lumea. A dormi (sau a adormi) ca dus (sau ca dușii) de pe lume = a dormi (sau a adormi) adânc. 4. (Înv. și reg.) Lumină. Lumea ochiului (sau ochilor) = pupila ochiului (sau ochilor). ◊ Expr. (Rar) A ieși la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, la larg. II. 1. Populația globului pământesc, omenirea întreagă; umanitatea. ♦ Majoritatea oamenilor. 2. Categorie de oameni, grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii, al culturii, al felului de viață etc. și care prezintă trăsături specifice. Lumea artiștilor. 3. Oameni, mulțime, public; societate, mediu social. ◊ Om de lume = persoană care are experiența vieții în societate, care cunoaște uzanțele; persoană dornică de petreceri, exuberantă, veselă. ◊ Loc. adj. Ca lumea = cum trebuie, cum se cuvine. ◊ Expr. (A fi) în rând cu lumea = (a fi) la fel cu ceilalți; (a fi) cu rost, așezat, cu o viață chibzuită. Lume(a) de pe lume sau lumea toată, o lume (toată, întreagă) = mulțime nenumărată, foarte mulți oameni. A purta lumea pe degete = a înșela oamenii; a-și bate joc de ei, a fi șmecher, abil. A ieși (sau a scoate capul) în lume = a apărea în societate, a lua contact cu oameni și situații noi, a începe să frecventeze societatea. A ajunge (sau a fi) de râsul lumii = a ajunge (sau a fi) într-o situație degradantă; a se face de râs. III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană; viață, existență. ◊ Expr. A veni pe lume = a se naște. A se duce (fiecare) în lumea lui = a-și vedea (fiecare) de treburile sale. Nu știe pe ce lume e (sau se află) = nu știe nimic din ce se întâmplă; e foarte fericit. A-i fi (cuiva) lumea dragă = a-i plăcea (cuiva) să trăiască; a-i fi foarte plăcut să... Când ți-e lumea mai dragă = când te simți mai bine; când nici nu te gândești, când nici nu te aștepți. Zi-i lume și te mântuie! = asta e! n-ai ce(-i) face! ♦ Viață laică; viață veselă, liberă. ◊ Loc. adj. De lume = care se referă la viața de plăceri, la dragoste. 2. (În sintagmele) Lumea albă = (în basme) viața pământească, în care trăiesc oamenii. Lumea neagră = (în basme) viața subpământeană, în care ar trăi duhurile rele. Lume de apoi (sau lumea cealaltă, ceea lume) = a) (în concepțiile religioase) viața de dincolo de moarte; b) (în basme) regiune imaginată dincolo de acest pământ, celălalt tărâm. – Lat. lumen.

NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ Refl. A purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2. Tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca. 3. Refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind 4. Tranz. A pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume.

ÎNCURCĂ-LÚME s. m. invar. Om care încurcă pe alții, care nu e bun de nimic; om zăpăcit.

LÚME1, lumi, s. f. I. 1. Totalitatea celor existente în realitate; univers, cosmos. În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă. EMINESCU, O. I 171. Atîta-s de supărat Cumu-i ceriul înnorat... De-ar fi lumea de hîrtie, I-aș da foc într-o mînie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 221. ◊ Loc. adv. De cînd (e sau îi sau cu) lumea (și pămîntul) = de (sau din) totdeauna; (mai ales însoțind un verb în construcții negative) vreodată, niciodată. Se duse și el ca toată suflarea de pe pămînt, de pare că n-a fost de cînd lumea și pămîntul. ISPIRESCU, L. 42. Vede și el ceea ce nu se mai văzuse și nu se mai auzise de cînd lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 159. Și în acea zi se vor auzi mai multe vaiete de cum s-au auzit de cînd lumea. RUSSO, O. 28. Cît (e sau îi) lumea (și pămîntul) = (mai ales însoțind un verb în construcții negative) a) veșnic. Doar n-am a trăi cît lumea. CREANGĂ, P. 186; b) (după negație) niciodată, nicăieri. Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. Mîndră ca dumneata Nu-i nime cîtu-i lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25. (Regional) Pînă-i lumea = veșnic, pentru totdeauna; (mai ales însoțind un verb în construcții negative) niciodată. Eu mă duc, mîndruță, duc... Nu mai vin pînă-i lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 114. ◊ Expr. Lumea de pe lume = totul, orice. Pentru altul n-aș face-o, să știu că mi-ar da lumea de pe lume. CREANGĂ, P. 162. Nici pentru toată lumea (sau pentru nimic în lume) = cu nici un preț. Buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul nostru; și nu-l putem da nici pentru toată lumea. CREANGĂ, P. 57. Că doar nu piere lumea, se zice atunci cînd vrei să convingi pe cineva că un anumit lucru nu e prea greu de făcut, nu cere un sacrificiu sau o grabă prea mare. Parcă toată lumea e (sau ar fi) a lui, se zice despre cineva care este foarte fericit. O ducea tot într-un cîntec, de parcă era toată lumea a lui. CREANGĂ, P. 299. 2. Ansamblu de corpuri cerești format din sori, planete și planetoizi și constituind un sistem; sistem solar, sistem planetar. Întreg edificiul concepțiilor noastre asupra sistemului planetar și în genere asupra originii lumilor din univers se clatină sub riguroasele lovituri ale teoriilor contemporane. MARINESCU, P. A. 36. Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos. EMINESCU, O. I 132. Tu, Ileană Cosinzană, Suflețel fără prihană Și tu, soare luminate... Ceriul să cutreierați Lumile să luminați. ALECSANDRI, P. P. 29. ◊ (Determinat prin «de stele») Cerul cu lumea lui de stele se resfrîngea în apă ca într-o oglindă neagră... BART, E. 251. Puține sînt la număr aceste lumi de stele. ALEXANDRESCU, P. 24. 3. Pămîntul, globul pămîntesc (cu întreaga lui viață animală și vegetală). A început să-i făgăduiască toate bunurile din lume. ISPIRESCU, L. 2. Trec în stoluri rîndunele... Și se duc pe rînd, pe rînd, Zarea lumii-ntunecînd. EMINESCU, O. I 214. Cu tine m-aș duce în fundul lumii, dar cum să facem? ALECSANDRI, T. I 204. Mîndra mea, pe lume una cumu-i între stele luna! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 35. ♦ Loc. adv. În (sau prin) toată lumea (sau lumea toată) = pretutindeni, oriunde, peste tot. Împăratul a dat de știre... în toată lumea. CREANGĂ, P. 77. S-a dus vestea în toată lumea. id. ib. 218. În (sau din) fundul lumii sau (de) peste lume = (de) foarte departe. Din fundul lumii, mai din sus, Și din Zorit și din Apus... Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, P. I 55. ◊ Expr. A se duce (sau a fugi, a pleca) în (toată) lume(a) sau în lumea largă = a pleca departe fără să se știe unde (pentru a scăpa de un necaz, a căuta pe cineva sau ceva etc.). În sfîrșit, s-a hotărît a se duce în toată lumea, să-și caute bărbatul. CREANGĂ, P. 89. Apoi pleacă iar în lume năzdrăvanul cel voinic. EMINESCU, O. I 79. Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume. id. ib. 176. De urît m-aș duce-n lume, Dragostea capu mi-l pune. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 9. A(-și) lua (sau a apuca) lumea-n cap = a pleca (departe) părăsindu-și casa, locul de origine. Pînă nu se va scula încă Pepelea, să apucăm lumea-n cap și să-l lăsăm pe dînsul aice. SBIERA, P. 17. Pleacă pentru vreme lungă, fuge, lumea în cap ia. PANN, P. V. II 124. A umbla prin lume (sau a cutreiera (toată) lumea) = a călători mult și în locuri diferite, a umbla de colo-colo, a colinda. Sînt nevoit să cutreier toată lumea. ISPIRESCU, L. 2. Cînd te-i sătura tu de umblat prin lume, atunci să vii să slujești și la poarta mea. CREANGĂ, P. 300. A lua lumea de-a lungul (și de-a latul) = a cutreiera toată lumea, a se duce peste tot. A dormi Ca dus de pe lume = a dormi dus. II. 1. Populația globului pămîntesc, neamul omenesc, omenirea întreagă. Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gîndul... Visînd că toată lumea îmi asculta cuvîntul. EMINESCU, O. I 88. Le pare zea Venus cînd a ieșit din unde, Ca să arate lumii frumosul ideal. ALECSANDRI, P. A. 109. Idei drepte și înalte... Vor vedea lumina zilei; și în formă de mari fapte... Lumii se vor arăta. ALEXANDRESCU, P. 139. 2. Categorie de oameni, grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii practicate, al culturii, al felului de viață etc. și care prezintă trăsături specifice. V. societate. Lumea artiștilor. Lumea savanților.Fără prea mare cheltuială și fără să-și angajeze vechea firmă populară în lumea moașelor, pensionarilor... pregătea armele de asalt pentru un portofoliu ministerial. C. PETRESCU, C. V. 159. ◊ (Poetic) Cu Creangă, Eminescu era întors din nou în lumea moșilor sfătoși din vremea copilăriei. CĂLINESCU, E. 311. ◊ (Reflectînd concepția de clasă a burghezo-moșierimii) Lumea bună (sau mare, înaltă) = vîrfurile claselor exploatatoare. V. bun4 (VIII). Om (sau femeie) de lume = persoană din clasa exploatatoare considerată distinsă, manierată etc. în cadrul acestei clase. 3. Oameni, mulțime, public, societate, mediu social. A fost odată un om care toată viața lui nu s-a putut potrivi cu lumea. CARAGIALE, P. 11. Pe unde trecea, lumea din toate părțile îl înghesuia. CREANGĂ, P. 228. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos. EMINESCU, N. 27. ◊ Loc. adv. De ochii lumii v. ochi.Loc. adj. Ca lumea = cum trebuie, cum se cade. E vorba să se facă un pod ca lumea. SADOVEANU, M. C. 182. ◊ Expr. În rînd cu lumea = la fel cu ceilalți oameni, așezat, cu rost. Vreu... să te văd om ca toți oamenii în rînd cu lumea. CREANGĂ, P. 162. Lume(a) (toată) de pe lume = mulțime nenumărată, oameni mulți (și de pretutindeni). S-a adunat lumea de pe lume la această mare și bogată nuntă. CREANGĂ, P. 102. Lumea toată de pre lume Ne-a și pus urîte nume. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65. O lume (toată sau întreagă) = mulți oameni, o mulțime de persoane. O lume-ntreagă mi-a rămas în urmă Cu goana ei pripită după viață. GOGA, C. P. 68. O lume se plîngea de nedreptățile ce făcea. ISPIRESCU, U. 68. O lume toată-nțelegea – Tu nu m-ai înțeles. EMINESCU, O. I 191. A purta lumea pe degete = a induce în eroare, a înșela, a-și bate joc. Să-i strîmbi gîtul oleacă, să se învețe ea de altă dată a mai purta lumea pe degete. CREANGĂ, P. 267. A ieși în lume = a se duce printre oameni, în societate, a lua contact pentru prima dată cu oameni și situații noi. Bucură-te dar și te veselește, dragă Marghioliță, că în curînd ai să ieși și tu în lume. ALECSANDRI, T. I 36. Gura lumii v. gură. A ajunge (sau a fi) de rîsul lumii = a ajunge (sau a fi) într-o situație înjositoare, degradantă; a se face de rîs. III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană; viață, existență. Cîte n-am văzut și eu De atunci pe lume. COȘBUC, P. I 262. Ce mai la deal la vale? Așa e lumea asta. CREANGĂ, P. 233. Ții tu minte cîte-n lume-ai auzit? EMINESCU, O. I 134. ◊ Expr. A veni pe lume = a se naște. A se duce (fiecare) în lumea lui = a-și vedea (fiecare) de treburile sale, a se retrage. Pe urmă m-am dus în lumea mea cu Ioniță. Atîta am avut și eu drag pe lume, și m-am dus cu el. SADOVEANU, O. V 8. Nu știe pe ce lume e (sau se află) = a) nu știe nimic din ce se întîmplă; b) e foarte fericit. A-i fi (cuiva) lumea dragă (sau dragă lumea) = a) a-i fi dragă viața, a-i plăcea să trăiască. Tuturor li-i dragă lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 221; b) a avea multă plăcere să..., a fi foarte plăcut să... Fata împăratului se făcu un flăcău de-ți era dragă lumea să te uiți la el. ISPIRESCU, L. 30. Cînd ți-e lumea mai dragă v. drag2. Zi-i lume și te mîntuie = ce mai la deal la vale; asta e, n-ai ce(-i) face. Zică cine-o zice și cum a vrea să zică, dar cînd este să dai peste păcat, dacă-i înainte te silești să-l ajungi... Vorba ceea: zi-i lume și te mîntuie. CREANGĂ, P. 223. ♦ Viață laică, viață care satisface necesitățile și plăcerile naturale ale omului, viață veselă, liberă. Sus, în deal, la mănăstire Plînge sora-ntr-o grădină... Dup-a lumii fericire. ALECSANDRI, P. I 15. Plecasem să mă duc la vro sehăstrie, să fug de lume. NEGRUZZI, S. I 67. De desfătările lumii poftele mele lipsite, Nu mai au nici o plăcere, nu mai au nici o pornire. CONACHI, P. 104. ◊ Cîntec de lume = poezie de dragoste însoțită de melodie. Îl plimba cu dînsul noaptea în butcă... de-i cînta cîntece de lume. GHICA, S. 56. 2. (În expr.) Lumea albă = (în basme) viață pămîntească în care trăiesc oamenii. De cînd sînteți pe lumea asta albă, voi ați îmblat cu furca, cu acul, cu războiul. ISPIRESCU, L. 12. Lumea neagră = (în basme) presupusa viață subpămînteană în care ar trăi duhurile necurate, rele, diavolii. Ca să mergi de pe lumea albă în lumea neagră, trebuie să-ți dai drumul prin fîntîna zmeilor. ȘEZ. II 202. Lumea de apoi (sau lumea cealaltă, ceea (rar cea) lume) = a) (în concepțiile mistico-religioase) presupusa viață de după moarte. Muri după ce mîncă trei oi fripte și bău o balercă de pelin, zicînd că nu trebuie să se ducă pe ceea lume flămînd și însetat. NEGRUZZI, S. I 247; b) (în basme) celălalt tărîm. După ce simțiră că fiul oii a ajuns pe cea lume și s-a scoborît din leagăn, traseră leagănul afară. RETEGANUL, P. I 65. 3. Ansamblu, totalitate, mediu, viață. Lumea vegetală. Lumea animală.

LÚME2, lumi, s. f. (Învechit, arhaizant și regional) Lumină. Cînd dă iar de Ivan, i se întunecă lumea înaintea ochilor. CREANGĂ, P. 317. A ochilor mei lume din vedere îmi lipsește. CONACHI, P. 100. ◊ Lumea ochiului (sau ochilor) = pupila ochiului (sau ochilor). Și mă-ntorc... și mi s-arată Sîngele-mproșcat pe zid, Și, gemînd cutremurată, Lumea ochilor mi-o-nchid. COȘBUC, P. II 12. ◊ Expr. A ieși la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, larg. (Fig.) Ah! unde-i vremea ceea cînd eu cercam un vad Să ies la lumea largă. EMINESCU, O. I 92.

NUMÍ, numesc, vb. IV. Tranz. 1. A da un nume, a pune un nume; a denumi. Este caracteristic amănuntul că «Băbeasca» și «Dealul» din lista noastră numesc păduri, așadar locuri interesante pentru un număr mai restrîns de indivizi. IORDAN, N. L. 108. Papagalul lui, pe care îl numise Pol, rostea cîte un cuvînt. DRĂGHICI, R. 150. ♦ Refl. pas. A purta numele de..., a fi denumit..., a se chema. Fratele craiului se numea Verde-împărat. CREANGĂ, P. 183. Aceea ce se aflase mai sigur pentru dînsa era că se numea Olga. NEGRUZZI, S. I 44. Este o parte a pămîntului cure se numește Africa. DRĂGHICI, R. 15. 2. A adăuga (la numele cuiva) un epitet, o poreclă, a considera (pe cineva) drept... (dîndu-i calificativul, titlul sau numele de...). De nu era doamna palatului afară, dînd de mîncare puilor ei (căci așa numea ea lighioanele din pădure), îi prăpădea negreșit. ISPIRESCU, L. 7. Amîna... această poznașă trebușoară și gingașă în multe privinți, după cum o numea el. CREANGĂ, P. 141. Pe măgar, cît să-l împodobești, Armăsar tot nu poți să-l numești. PANN, P. V. III 39. ◊ Refl. pas. Boierii, ca toți orășenii, se numeau jupani, adică cetățeni. BĂLCESCU, O. II 14. ♦ Refl. A fi supranumit, a purta un titlu sau un calificativ; a se intitula. Spune-mi cînd mă voi numi soția ta? NEGRUZZI, S. I 18. 3. A rosti, a menționa, a arăta, a pomeni numele cuiva sau a ceva. Mai ales, ținea la un cîntec, pe care vru să-l numească. BASSARABESCU, V. 12. 4. A pune (pe cineva) într-o funcție (v. încadra), a angaja; a da cuiva o însărcinare; a conferi cuiva un grad, un titlu. Prin urmare, Numiți-mă prefect! ALECSANDRI, T, I 285. ◊ Refl. pas. (Învechit) Boierii ajutorați de popor gonesc pe... Ilieș, și Vasile Lupul se numește domn. BĂLCESCU, O. II 22.

VÎNTURĂ-LÚME s. m. Hoinar, aventurier. Cum să îngenunche tîmplă-n tîmplă cu toți oropsiții... și cu atîția vîntură-lume. CAMILAR, N. II 11. În castelul de la Zips al palatinului Laski, Despot se întîlnește cu alți vîntură-lume. ALECSANDRI, T. II 49.

lúmea a pátra sint. s. Populația foarte săracă din țările dezvoltate ◊ „În mijlocul «societății de consum» o veritabilă «lume a patra» condamnată la existență în cercul vicios al sărăciei.” R.l. 7 IV 80 p. 6; v. și 24 XII 79 p. 6 (după fr. quart-monde; DMC 1965)

arată toate definițiile

Intrare: lumi
lumi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încurcă-lume (s.f.)
încurcă-lume2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
plural
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
genitiv-dativ singular
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
plural
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
vocativ singular
plural
Intrare: încurcă-lume (s.m.)
încurcă-lume1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
plural
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
genitiv-dativ singular
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
plural
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
  • încurcă-lume
  • ‑ncurcă-lume
vocativ singular
plural
Intrare: lume
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lume
  • lumea
plural
  • lumi
  • lumile
genitiv-dativ singular
  • lumi
  • lumii
plural
  • lumi
  • lumilor
vocativ singular
plural
Intrare: numi (vb.)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • numi
  • numire
  • numit
  • numitu‑
  • numind
  • numindu‑
singular plural
  • numește
  • numiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • numesc
(să)
  • numesc
  • numeam
  • numii
  • numisem
a II-a (tu)
  • numești
(să)
  • numești
  • numeai
  • numiși
  • numiseși
a III-a (el, ea)
  • numește
(să)
  • numească
  • numea
  • numi
  • numise
plural I (noi)
  • numim
(să)
  • numim
  • numeam
  • numirăm
  • numiserăm
  • numisem
a II-a (voi)
  • numiți
(să)
  • numiți
  • numeați
  • numirăți
  • numiserăți
  • numiseți
a III-a (ei, ele)
  • numesc
(să)
  • numească
  • numeau
  • numi
  • numiseră
lumi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vântură-lume (s.f.)
vântură-lume2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântură-lume
  • vântură-lume
plural
  • vântură-lume
  • vântură-lume
genitiv-dativ singular
  • vântură-lume
  • vântură-lume
plural
  • vântură-lume
  • vântură-lume
vocativ singular
plural
Intrare: vântură-lume (s.m.)
vântură-lume1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântură-lume
  • vântură-lume
plural
  • vântură-lume
  • vântură-lume
genitiv-dativ singular
  • vântură-lume
  • vântură-lume
plural
  • vântură-lume
  • vântură-lume
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încurcă-lume

  • 1. familiar Om care încurcă pe alții, care nu este bun de nimic.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

lume

  • 1. Tot ce există ca realitate și ca reflectare a ei.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cosmos univers attach_file 2 exemple
    exemple
    • În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă. EMINESCU, O. I 171.
      surse: DLRLC
    • Atîta-s de supărat Cumu-i ceriul înnorat... De-ar fi lumea de hîrtie, I-aș da foc într-o mînie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 221.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie De când (e sau cu) lumea (și pământul) = de (sau din)totdeauna.
      exemple
      • Se duse și el ca toată suflarea de pe pămînt, de pare că n-a fost de cînd lumea și pămîntul. ISPIRESCU, L. 42.
        surse: DLRLC
      • Vede și el ceea ce nu se mai văzuse și nu se mai auzise de cînd lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 159.
        surse: DLRLC
      • Și în acea zi se vor auzi mai multe vaiete de cum s-au auzit de cînd lumea. RUSSO, O. 28.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Cât (e) lumea (și pământul) = veșnic
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Doar n-am a trăi cît lumea. CREANGĂ, P. 186.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Cât (e) lumea (și pământul) (în construcții negative) = niciodată nicăieri
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230.
        surse: DLRLC
      • Mîndră ca dumneata Nu-i nime cîtu-i lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie regional Până-i lumea = veșnic
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.5. expresie regional Până-i lumea (în construcții negative) = niciodată
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Eu mă duc, mîndruță, duc... Nu mai vin pînă-i lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 114.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie Lumea de pe lume = totul.
      exemple
      • Pentru altul n-aș face-o, să știu că mi-ar da lumea de pe lume. CREANGĂ, P. 162.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie regional Nici pentru toată lumea sau pentru nimic în lume = cu nici un preț, cu nici un chip.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul nostru; și nu-l putem da nici pentru toată lumea. CREANGĂ, P. 57.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie regional Că (doar) nu piere lumea, se spune atunci când vrei să convingi pe cineva că un anumit lucru nu e prea greu de făcut sau că nu cere un sacrificiu sau o grabă prea mare.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.9. expresie regional Parcă toată lumea e (sau ar fi) a lui, se spune despre cineva care este foarte fericit.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • O ducea tot într-un cîntec, de parcă era toată lumea a lui. CREANGĂ, P. 299.
        surse: DLRLC
  • 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili, constituind un sistem organizat; sistem solar, sistem planetar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Întreg edificiul concepțiilor noastre asupra sistemului planetar și în genere asupra originii lumilor din univers se clatină sub riguroasele lovituri ale teoriilor contemporane. MARINESCU, P. A. 36.
      surse: DLRLC
    • Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • Tu, Ileană Cosinzană, Suflețel fără prihană Și tu, soare luminate... Ceriul să cutreierați Lumile să luminați. ALECSANDRI, P. P. 29.
      surse: DLRLC
    • Cerul cu lumea lui de stele se resfrîngea în apă ca într-o oglindă neagră... BART, E. 251.
      surse: DLRLC
    • Puține sînt la număr aceste lumi de stele. ALEXANDRESCU, P. 24.
      surse: DLRLC
  • 3. Globul pământesc (cu întreaga lui viață animală și vegetală), pământul locuit de om.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • A început să-i făgăduiască toate bunurile din lume. ISPIRESCU, L. 2.
      surse: DLRLC
    • Trec în stoluri rîndunele... Și se duc pe rînd, pe rînd, Zarea lumii-ntunecînd. EMINESCU, O. I 214.
      surse: DLRLC
    • Cu tine m-aș duce în fundul lumii, dar cum să facem? ALECSANDRI, T. I 204.
      surse: DLRLC
    • Mîndra mea, pe lume una cumu-i între stele luna! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 35.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Lumea veche = pământul cunoscut înainte de descoperirea Americii (Asia, Europa și Africa).
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.2. Lumea nouă = cele două Americi și Oceania.
      surse: DEX '09
    • 3.3. Lumea tăcerii = universul adâncurilor marine și oceanice.
      surse: DEX '09
    • 3.4. expresie În (sau prin) toată lumea (sau lumea toată) = peste tot.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: oriunde pretutindeni attach_file 2 exemple
      exemple
      • Împăratul a dat de știre... în toată lumea. CREANGĂ, P. 77.
        surse: DLRLC
      • S-a dus vestea în toată lumea. CREANGĂ, P. 218.
        surse: DLRLC
    • 3.5. expresie În (sau din) fundul lumii sau (de) peste lume = (de) foarte departe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Din fundul lumii, mai din sus, Și din Zorit și din Apus... Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, P. I 55.
        surse: DLRLC
    • 3.6. expresie A se duce (sau a fugi, a pleca) în lume (sau în toată lumea, în lumea largă) = a pleca departe, fără să se știe unde.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • În sfîrșit, s-a hotărît a se duce în toată lumea, să-și caute bărbatul. CREANGĂ, P. 89.
        surse: DLRLC
      • Apoi pleacă iar în lume năzdrăvanul cel voinic. EMINESCU, O. I 79.
        surse: DLRLC
      • Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume. EMINESCU, O. I 176.
        surse: DLRLC
      • De urît m-aș duce-n lume, Dragostea capu mi-l pune. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 9.
        surse: DLRLC
    • 3.7. expresie A da cuiva drumul în lume = a da cuiva libertatea să plece.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.8. expresie A(-și) lua (sau a apuca) lumea în cap = a pleca (departe) părăsind totul (mai ales din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Pînă nu se va scula încă Pepelea, să apucăm lumea-n cap și să-l lăsăm pe dînsul aice. SBIERA, P. 17.
        surse: DLRLC
      • Pleacă pentru vreme lungă, fuge, lumea în cap ia. PANN, P. V. II 124.
        surse: DLRLC
    • 3.9. expresie A umbla prin lume sau a cutreiera lumea = a călători mult și în locuri diferite, a colinda.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colinda călători attach_file 2 exemple
      exemple
      • Sînt nevoit să cutreier toată lumea. ISPIRESCU, L. 2.
        surse: DLRLC
      • Cînd te-i sătura tu de umblat prin lume, atunci să vii să slujești și la poarta mea. CREANGĂ, P. 300.
        surse: DLRLC
    • 3.10. expresie A lua lumea de-a lungul (și de-a latul) = a cutreiera toată lumea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.11. expresie A dormi (sau a adormi) ca dus (sau ca dușii) de pe lume = a dormi (sau a adormi) adânc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd dă iar de Ivan, i se întunecă lumea înaintea ochilor. CREANGĂ, P. 317.
      surse: DLRLC
    • A ochilor mei lume din vedere îmi lipsește. CONACHI, P. 100.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Lumea ochiului (sau ochilor) = pupila ochiului (sau ochilor).
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Și mă-ntorc... și mi s-arată Sîngele-mproșcat pe zid, Și, gemînd cutremurată, Lumea ochilor mi-o-nchid. COȘBUC, P. II 12.
        surse: DLRLC
    • 4.2. expresie rar A ieși la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, la larg.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • figurat Ah! unde-i vremea ceea cînd eu cercam un vad Să ies la lumea largă. EMINESCU, O. I 92.
        surse: DLRLC
  • 5. Populația globului pământesc, omenirea întreagă; umanitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: umanitate attach_file 3 exemple
    exemple
    • Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gîndul... Visînd că toată lumea îmi asculta cuvîntul. EMINESCU, O. I 88.
      surse: DLRLC
    • Le pare zea Venus cînd a ieșit din unde, Ca să arate lumii frumosul ideal. ALECSANDRI, P. A. 109.
      surse: DLRLC
    • Idei drepte și înalte... Vor vedea lumina zilei; și în formă de mari fapte... Lumii se vor arăta. ALEXANDRESCU, P. 139.
      surse: DLRLC
    • 5.1. Majoritatea oamenilor.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 6. Categorie de oameni, grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii, al culturii, al felului de viață etc. și care prezintă trăsături specifice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lumea artiștilor. Lumea savanților.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • Fără prea mare cheltuială și fără să-și angajeze vechea firmă populară în lumea moașelor, pensionarilor... pregătea armele de asalt pentru un portofoliu ministerial. C. PETRESCU, C. V. 159.
      surse: DLRLC
    • poetic Cu Creangă, Eminescu era întors din nou în lumea moșilor sfătoși din vremea copilăriei. CĂLINESCU, E. 311.
      surse: DLRLC
    • 6.1. (Reflectând concepția de clasă a burghezo-moșierimii) Lumea bună (sau mare, înaltă) = vârfurile claselor exploatatoare.
      surse: DLRLC
    • 6.2. Om (sau femeie) de lume = persoană din clasa exploatatoare considerată distinsă, manierată etc. în cadrul acestei clase.
      surse: DLRLC
  • 7. Oameni; mediu social.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mulțime public societate attach_file 3 exemple
    exemple
    • A fost odată un om care toată viața lui nu s-a putut potrivi cu lumea. CARAGIALE, P. 11.
      surse: DLRLC
    • Pe unde trecea, lumea din toate părțile îl înghesuia. CREANGĂ, P. 228.
      surse: DLRLC
    • Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos. EMINESCU, N. 27.
      surse: DLRLC
    • 7.1. Om de lume = persoană care are experiența vieții în societate, care cunoaște uzanțele; persoană dornică de petreceri, exuberantă, veselă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • surse: DLRLC
    • 7.3. locuțiune adjectivală Ca lumea = cum trebuie, cum se cuvine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • E vorba să se facă un pod ca lumea. SADOVEANU, M. C. 182.
        surse: DLRLC
    • 7.4. expresie (A fi) în rând cu lumea = (a fi) la fel cu ceilalți; (a fi) cu rost, așezat, cu o viață chibzuită.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Vreu... să te văd om ca toți oamenii în rînd cu lumea. CREANGĂ, P. 162.
        surse: DLRLC
    • 7.5. expresie Lume(a) de pe lume sau lumea toată, o lume (toată, întreagă) = mulțime nenumărată, foarte mulți oameni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • S-a adunat lumea de pe lume la această mare și bogată nuntă. CREANGĂ, P. 102.
        surse: DLRLC
      • Lumea toată de pre lume Ne-a și pus urîte nume. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65.
        surse: DLRLC
    • 7.6. expresie O lume (toată sau întreagă) = mulți oameni, o mulțime de persoane.
      exemple
      • O lume-ntreagă mi-a rămas în urmă Cu goana ei pripită după viață. GOGA, C. P. 68.
        surse: DLRLC
      • O lume se plîngea de nedreptățile ce făcea. ISPIRESCU, U. 68.
        surse: DLRLC
      • O lume toată-nțelegea – Tu nu m-ai înțeles. EMINESCU, O. I 191.
        surse: DLRLC
    • 7.7. expresie A purta lumea pe degete = a înșela oamenii; a-și bate joc de ei, a fi șmecher, abil.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înșela (amăgi) attach_file un exemplu
      exemple
      • Să-i strîmbi gîtul oleacă, să se învețe ea de altă dată a mai purta lumea pe degete. CREANGĂ, P. 267.
        surse: DLRLC
    • 7.8. expresie A ieși (sau a scoate capul) în lume = a apărea în societate, a lua contact cu oameni și situații noi, a începe să frecventeze societatea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Bucură-te dar și te veselește, dragă Marghioliță, că în curînd ai să ieși și tu în lume. ALECSANDRI, T. I 36.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 7.10. expresie A ajunge (sau a fi) de râsul lumii = a ajunge (sau a fi) într-o situație degradantă; a se face de râs.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 8. Mediu în care se desfășoară existența umană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: existență viață attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cîte n-am văzut și eu De atunci pe lume. COȘBUC, P. I 262.
      surse: DLRLC
    • Ce mai la deal la vale? Așa e lumea asta. CREANGĂ, P. 233.
      surse: DLRLC
    • Ții tu minte cîte-n lume-ai auzit? EMINESCU, O. I 134.
      surse: DLRLC
    • 8.1. expresie A veni pe lume = a se naște.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: naște
    • 8.2. expresie A se duce (fiecare) în lumea lui = a-și vedea (fiecare) de treburile sale.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: retrage attach_file un exemplu
      exemple
      • Pe urmă m-am dus în lumea mea cu Ioniță. Atîta am avut și eu drag pe lume, și m-am dus cu el. SADOVEANU, O. V 8.
        surse: DLRLC
    • 8.3. expresie Nu știe pe ce lume e (sau se află) = nu știe nimic din ce se întâmplă; e foarte fericit.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 8.4. expresie A-i fi (cuiva) lumea dragă = a-i plăcea (cuiva) să trăiască; a-i fi foarte plăcut să...
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Tuturor li-i dragă lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 221.
        surse: DLRLC
      • Fata împăratului se făcu un flăcău de-ți era dragă lumea să te uiți la el. ISPIRESCU, L. 30.
        surse: DLRLC
    • 8.5. expresie Când ți-e lumea mai dragă = când te simți mai bine; când nici nu te gândești, când nici nu te aștepți.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 8.6. expresie Zi-i lume și te măntuie! = asta e! n-ai ce(-i) face!
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Zică cine-o zice și cum a vrea să zică, dar cînd este să dai peste păcat, dacă-i înainte te silești să-l ajungi... Vorba ceea: zi-i lume și te mîntuie. CREANGĂ, P. 223.
        surse: DLRLC
    • 8.7. Viață laică; viață veselă, liberă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Sus, în deal, la mănăstire Plînge sora-ntr-o grădină... Dup-a lumii fericire. ALECSANDRI, P. I 15.
        surse: DLRLC
      • Plecasem să mă duc la vro sehăstrie, să fug de lume. NEGRUZZI, S. I 67.
        surse: DLRLC
      • De desfătările lumii poftele mele lipsite, Nu mai au nici o plăcere, nu mai au nici o pornire. CONACHI, P. 104.
        surse: DLRLC
      • 8.7.1. locuțiune adjectivală De lume = care se referă la viața de plăceri, la dragoste.
        surse: DEX '09 DEX '98
        • 8.7.1.1. Cântec de lume = poezie de dragoste însoțită de melodie.
          exemple
          • Îl plimba cu dînsul noaptea în butcă... de-i cînta cîntece de lume. GHICA, S. 56.
            surse: DLRLC
  • 9. (în) sintagmă în basme Lumea albă = viața pământească, în care trăiesc oamenii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • De cînd sînteți pe lumea asta albă, voi ați îmblat cu furca, cu acul, cu războiul. ISPIRESCU, L. 12.
      surse: DLRLC
  • 10. (în) sintagmă în basme Lumea neagră = viața subpământeană, în care ar trăi duhurile rele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ca să mergi de pe lumea albă în lumea neagră, trebuie să-ți dai drumul prin fîntîna zmeilor. ȘEZ. II 202.
      surse: DLRLC
  • 11. (în) sintagmă Lumea de apoi (sau lumea cealaltă, ceea lume) = (în concepțiile religioase) viața de dincolo de moarte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Muri după ce mîncă trei oi fripte și bău o balercă de pelin, zicînd că nu trebuie să se ducă pe ceea lume flămînd și însetat. NEGRUZZI, S. I 247.
      surse: DLRLC
  • 12. (în) sintagmă în basme Lumea de apoi (sau lumea cealaltă, ceea lume) = regiune imaginată dincolo de acest pământ, celălalt tărâm.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • După ce simțiră că fiul oii a ajuns pe cea lume și s-a scoborît din leagăn, traseră leagănul afară. RETEGANUL, P. I 65.
      surse: DLRLC

etimologie:

numi (vb.) lumi

  • 1. tranzitiv A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume.
    exemple
    • Este caracteristic amănuntul că «Băbeasca» și «Dealul» din lista noastră numesc păduri, așadar locuri interesante pentru un număr mai restrîns de indivizi. IORDAN, N. L. 108.
      surse: DLRLC
    • Papagalul lui, pe care îl numise Pol, rostea cîte un cuvînt. DRĂGHICI, R. 150.
      surse: DLRLC
    • De nu era doamna palatului afară, dînd de mîncare puilor ei (căci așa numea ea lighioanele din pădure), îi prăpădea negreșit. ISPIRESCU, L. 7.
      surse: DLRLC
    • Amîna... această poznașă trebușoară și gingașă în multe privinți, după cum o numea el. CREANGĂ, P. 141.
      surse: DLRLC
    • Pe măgar, cît să-l împodobești, Armăsar tot nu poți să-l numești. PANN, P. V. III 39.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A purta numele de..., a se chema...; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 5 exemple
      exemple
      • pasiv Fratele craiului se numea Verde-împărat. CREANGĂ, P. 183.
        surse: DLRLC
      • pasiv Aceea ce se aflase mai sigur pentru dînsa era că se numea Olga. NEGRUZZI, S. I 44.
        surse: DLRLC
      • pasiv Este o parte a pămîntului cure se numește Africa. DRĂGHICI, R. 15.
        surse: DLRLC
      • pasiv Boierii, ca toți orășenii, se numeau jupani, adică cetățeni. BĂLCESCU, O. II 14.
        surse: DLRLC
      • Spune-mi cînd mă voi numi soția ta? NEGRUZZI, S. I 18.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aminti invoca attach_file un exemplu
    exemple
    • Mai ales, ținea la un cîntec, pe care vru să-l numească. BASSARABESCU, V. 12.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A se socoti (sau a fi socotit) drept..., a se considera (sau a fi considerat) ca fiind...
    surse: DEX '09
  • 4. tranzitiv A pune pe cineva într-o funcție; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: angaja attach_file 2 exemple
    exemple
    • Prin urmare, Numiți-mă prefect! ALECSANDRI, T, I 285.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv învechit Boierii ajutorați de popor gonesc pe... Ilieș, și Vasile Lupul se numește domn. BĂLCESCU, O. II 22.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • nume
    surse: DEX '09 DEX '98

vântură-lume

  • exemple
    • Cum să îngenunche tîmplă-n tîmplă cu toți oropsiții... și cu atîția vîntură-lume. CAMILAR, N. II 11.
      surse: DLRLC
    • În castelul de la Zips al palatinului Laski, Despot se întîlnește cu alți vîntură-lume. ALECSANDRI, T. II 49.
      surse: DLRLC

etimologie: