NICĂIERI adv. (În propoziții negative) În niciun loc; în nicio altă parte; în niciun alt caz; la nimeni, niciunde. [Var.: (reg.) nicăierea, nicăirea, nicăiri, nicăiurea adv.] – Lat. nec aliubi.

nicăieri av [At: PALIA (1581), 198/5 / V: ~ierea, ~iri, (îrg) ~irea, ~iurea, ~iuri, (înv) necăire, necăiuri, necheiuri, nicairi, ~ire, ~iri, ~irile, ~iurile, ~iurilea, (reg) năcăirea, necari, necăirea, necăiurea, necăiurilea, necări, necării, necărire, necherii, ~caiuri, ~carii, ~carire, ~ăor, ~ări, ~ăria, ~ărie, ~ării, ~riia, ~ăriie, ~ăruri, ~câiări, ~câire, ~cheiri, ~chiiări, ~chiiri^[1] / E: ml nec aliubi] (Îcn) 1 În nici un loc Si: niciunde (1). 2 În nici o parte Si: niciunde (2). 3 În nici un alt caz Si: niciunde (3). 4 La nimeni Si: niciunde (4). 5 Fără țintă precisă. 6 În gol. 7 În necunoscut. 8 (Spc) În nici o operă a nici unui anumit autor.

NICĂIERI adv. (În propoziții negative) În nici un loc; în nici o altă parte; în nici un alt caz; la nimeni, niciunde. [Var.: (reg.) nicăierea, nicăirea, nicăiri, nicăiurea adv.] – Lat. nec aliubi.

NICĂIERI adv. (Și în forma nicăiri; de obicei în propoziții negative) În nici un loc, în nici o parte. Ilie Zăganu era acasă; nu plecase încă nicăieri. MIHALE, O. 161. Umblară ceasuri întregi, dar ființă vie nu găsiră pe nicăieri. POPESCU, B. II 87. Se ițește el pe colo, se ițește pe dincolo, dar pace bună! iezii nu-s nicăiri! CREANGĂ, P. 24. ◊ (Cu elipsa verbului) Caut-o în sus, caut-o în jos, capra nicăiri. ISPIRESCU, L. 135. Se trezi pe cînd mijea de ziuă. Cînd colo iepele nicăieri. EMINESCU, N. 20. – Variante: nicăierea, nicăiri, nicăirea (ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11, COȘBUC, P. I 125), nicăiurea (CREANGĂ, P. 135), nicăiuri (SBIERA, P. 55) adv.

NICĂIERI adv. Nici într-un loc; în nici o altă parte. [Var. nicăierea] /<lat. nec aliubi

năcăire av vz nicăieri

năcăirea av vz nicăieri

necăire av vz nicăieri

necăirea av vz nicăieri

necăiri av vz nicăieri

necăiurea av vz nicăieri

necăiuri av vz nicăieri

necăiurilea av vz nicăieri

necări av vz nicăieri

necării av vz nicăieri

necărire av vz nicăieri

necherii av vz nicăieri

nicairi av vz nicăieri

nicaiuri av vz nicăieri

nicarii av vz nicăieri

nicaurea av vz nicăieri

nicauri av vz nicăieri

nicăiăr av vz nicăieri

nicăierea av vz nicăieri

nicăire av vz nicăieri

nicăirea av vz nicăieri

nicăiri av vz nicăieri

nicăirile av vz nicăieri

nicăiure av vz nicăieri

nicăiurea av vz nicăieri

nicăiuri av vz nicăieri

nicăiurile av vz nicăieri

nicăiurilea av vz nicăieri

nicăor av vz nicăieri

nicări av vz nicăieri

nicăria av vz nicăieri

nicărie av vz nicăieri

nicării av vz nicăieri

nicăriia av vz nicăieri

nicăriie av vz nicăieri

nicărire av vz nicăieri

nicăriri av vz nicăieri

nicăurea av vz nicăieri

nicăuri av vz nicăieri

nicâiări av vz nicăieri

nicâiri av vz nicăieri

nicheiri av vz nicăieri

nichiiări av vz nicăieri

nichiiri av vz nicăieri

NICĂIURI adv. v. nicăieri.

nicăirea adv. în nici într’o parte. [Lat. NEC ALIUBI, cu o finală analogică (cf. aiure)].

nicăírĭ, nicăĭérĭ, nicăírea și nicăĭúrea (ea dift.) adv. (d. nicĭ și aiurea). În nici o parte, în nicĭ un loc: nu s’a dus nicăirĭ, nu s’a oprit nicăirĭ.

nicăieri/(înv.) nicăierea adv.

nicăieri/(pop.) nicăierea adv.

nicăieri/nicăierea adv.

nicăieri

nicăiri.

NICĂIERI adv. (reg.) niciunde. (Nu-l găsesc ~.)

NICĂIERI adv. (reg.) niciunde. (Nu-l găsesc ~.)

Nicăieri ≠ oriunde, orișiunde, pretutindeni

nicăieri adv. – În nici o parte, niciunde. – Var. (înv.) necăire(a), nicăi(u)re(a). Mr. necal’urea, megl. nicăl’ura. Lat. nĕc urmat de o combinație de tipul *alibi volet, cf. aiurea. După Pușcariu 1178 și Pascu, I, 33, din nec aliuba.

nicări, (nicăiri), adv. – (pop.) Nicăieri, niciunde: „Oloiu nu-i nicări. Mi l-o furat careva” (Bârsana, 2013). – Var. a lui nicăieri (< lat. nec. aliube) (MDA). Lat. nec aliubi (Pușcariu, Pascu, cf. DER; DEX).

L’UNIVERS EST UN CERCLE DONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”.