SOCIETATE, societăți, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legați între ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relații între oameni istoricește determinate, bazate pe relații economice și de schimb; p. ext. sistem social. ♦ Cerc limitat de oameni de prim rang (prin poziție socială, situație materială etc.). 2. Asociație de persoane constituită într-un anumit scop (științific, literar, sportiv etc.). 3. (Comerț) Asociație de oameni de afaceri alcătuită pe baza unor investiții de capital, în vederea obținerii unor beneficii comune. ◊ Societate în nume colectiv = asociație între un număr limitat de persoane, care întemeiază o întreprindere comercială sau industrială, depunând fiecare capital și contribuție în muncă și răspunzând solidar și nelimitat la obligațiile pe care și le-au asumat. Societate anonimă pe acțiuni = întreprindere industrială, comercială sau financiară, formată prin asociere de capital. 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp împreună; tovărășie, companie. ◊ Expr. În societate = între oameni, în lume. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. société, lat. societas, -atis.

societate sf [At: CALENDARIU (1733), 14/12 / P: ~ci-e~ / V: (înv) soți~, (îvr) soțieta / G-D: (înv) ~tăței / Pl: ~tăți / E: lat societas, -atis, fr société, it società] 1 Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legați de anumite relații istoric determinate. 2 Ansamblu unitar de relații între oameni, bazate pe relații economice și de schimb. 3 Formațiune social-economică Si: orânduire, regim, sistem (2). 4 (Pan) Totalitatea viețuitoarelor care trăiesc împreună. 5 Grup restrâns de persoane, pe care relațiile sociale le fac să petreacă un anumit timp împreună Si: anturaj, companie¹ (5), tovărășie, (grî) sinanstrofie. 6 (Îe) În ~ Între oameni. 7 Grup social constituit pe baza condițiilor materiale, spirituale, morale etc. 8 (De obicei determinat prin „înalt”) Grup limitat de oameni care aparțin claselor privilegiate în regimurile bazate pe clase antagoniste. 9 Grup de persoane asociate în vederea unui anumit scop (științific, cultural, sportiv etc.) Si: asociație (4), (înv) reuniune. 10 Organizație constituită cu scopul de a promova unele idei sau acțiuni de interes general. 11-12 Sediul în care se desfășoară activitatea unei societăți (9-10). 13 Întreprindere alcătuită pe baza unor investiții de capital în comun, în vederea realizării unor beneficii în raport cu capitalul depus. 14 Sediul în care se desfășoară activitatea unei societăți (13). 15 (Îs) ~ (anonimă) pe acțiuni (sau, înv, prin sau pre acții) Formă de organizare a unei întreprinderi al cărei capital este împărțit în acțiuni, acționarii respectivi nerăspunzând de datorii decât în limita sumelor subscrise în vederea alcătuirii capitalului acestuia. 16 (Îs) ~ în nume colectiv Organizare a unei întreprinderi pentru obligațiile căreia membrii săi răspund solidar și nelimitat, cu întregul patrimoniu. 17 (Înv; îs) Regula de sau regula de companie, regula ~tății ori regula însoțirii Regulă de trei compusă, care servește la calcularea părții de câștig sau de pierdere a fiecărui participant la o asociație, în raport cu fondurile depuse. 18 (Jur) Persoană juridică, care se constituie pe temeiul unui contract.

SOCIETATE, societăți, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legați între ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relații între oameni istoricește determinate, bazate pe relații economice și de schimb; p. ext. sistem social. ♦ Cerc limitat de oameni de prim rang (prin poziție socială, situație materială etc.). 2. Asociație de persoane constituită într-un anumit scop (științific, literar, sportiv etc.). 3. (Comerț) Asociație de oameni de afaceri alcătuită pe baza unor investiții de capital, în vederea obținerii unor beneficii comune. ◊ Societate în nume colectiv = asociație între un număr limitat de persoane, care întemeiază o întreprindere comercială sau industrială, depunând fiecare capital și contribuție în muncă și răspunzând solidar și nelimitat la obligațiile pe care și le-au asumat. 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp împreună; tovărășie, companie. ◊ Expr. În societate = între oameni, în lume. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. société, lat. societas, -atis.

SOCIETATE, societăți, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legați prin anumite raporturi de producție. Societatea întreagă era împărțită în două: cei ce mureau de foame și cei ce mureau de prea multă mîncare. GALACTION, O. I 337. Organizația dinlăuntru a societății singură ne poate explica evoluțiile istorice prin care nația romînă trecu. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ Orînduire social-economică. Societatea feudală. Societatea capitalistă. ♦ (În orînduirile sociale bazate pe clase antagoniste) Cerc limitat de oameni care aparțin claselor privilegiate. Era vioaie, îndrăzneață, intra fără sfială peste tot... trăise în societatea înaltă, în luxul și atmosfera palatelor de ambasadă. BART, E. 39. Vîrtejul societății, procesuri, intrigile politice mă cuprinseseră. NEGRUZZI, S. I 60. Culmele societății nu aveau conștiința de întunericul și prăpastia în care arunca neamul. RUSSO, S. 109. 2. Asociație de persoane constituită într-un anumit scop (științific, literar, sportiv etc.). La una din societățile studențești din care făcea parte, poetul-student [Eminescu] era bibliotecar. CĂLINESCU, E. 169. Reușise în cîțiva ani să organizeze o filială a societății «Dante Alighieri». BART, E. 315. 3. (În regimul capitalist) Asociație de oameni de afaceri, alcătuită pe baza unor investiții de capital și în vederea unor beneficii comune. Mă trimisese direcțiunea societății să recunosc și să măsor cîteva locuri pe care era vorba să le cumpere. GALACTION, O. I 241. Se pare că inginerii de la societățile petrolifere cîștigă acum îndestul de bine, chiar cînd sînt atît de tineri și începători. C. PETRESCU, Î. II 237. El visa o societate de navigație cu remorchere, șlepuri și elevatoare din Brăila să împînzească toată Dunărea pînă la Viena. BART, E. 63. ◊ Societate pe acțiuni = formă de organizare capitalistă a unei întreprinderi, prin asocierea mai multor acționari. Se făceau calcule financiare, se croiau planuri, vaste combinații de comerț fluvial și maritim, societăți pe acțiuni pentru vapoare, elevatoare, remorchere, șlepuri. BART, E. 26. Societate în nume colectiv = asociație între un număr limitat de persoane, care întemeiază o afacere comercială sau industrială, depunînd fiecare capital și contribuție în muncă. 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp împreună; companie, tovărășie. Spune tu ce vei voi despre superioritatea vînătorii cu prepelicarul și despre plăcerile inteligente și alese ce resimte omul în unica societate a unui cîne dresat după regulele artei. ODOBESCU, S. III 19. Unde... sînt rediurile umbroase... Unde mai ales amabila d-voastră societate? NEGRUZZI, S. I 95. ◊ Expr. În societate = între oameni, în lume. O să te stabilești și dumneata în societate, numai să-ți vie vremea și gîndul bun. SADOVEANU, P. M. 118. De altfel, doamna comandor... era apreciată în societate ca o soție model. BART, E. 392. Ca să scape de gura lumei... și cunoscînd că trebuie în sfîrșit să-și ia un loc oarecare în societate, ascultă mincinoasele propuneri ce îi făcu Iancu că o va lua de soție. NEGRUZZI, S. I 25.

SOCIETATE s.f. 1. Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, legați prin anumite raporturi de producție. ♦ Orînduire social-economică. 2. Asociație de persoane organizată potrivit unui anumit scop. 3. Categorie socială; cerc limitat de oameni (mai ales din clasele privilegiate). ♦ Anturaj; tovărășie, companie. 4. Întreprindere capitalistă alcătuită pe baza unor investiții de capital și în vederea unor beneficii comune. [< fr. société, it. società, lat. societas].

SOCIETATE s. f. 1. ansamblu unitar, sistem organic închegat de relații între oameni, istoricește determinate, al căror fundament îl constituie relațiile de producție. ◊ formațiune social-economică. ◊ grup (organizat) în care trăiesc unele ființe. 2. asociație de persoane organizată potrivit unui anumit scop. 3. categorie socială; cerc limitat de oameni. ◊ anturaj; companie. 4. asociație între oameni de afaceri alcătuită pe baza unor investiții de capital social și în vederea unor profituri comune. 5. organizație cu caracter (inter)național, obștesc etc. care are drept scop promovarea unor idei sau acțiuni de interes general. (< fr. société, lat. societas)

societate s. f. 1977 Grup, mai mult sau mai puțin numeros și organizat, în care trăiesc unele ființe v. sociobiologie, etologie (din fr. société; DN, DEX, DN3 – doar cu referire la oameni)

SOCIETATE ~ăți f. 1) Totalitate a oamenilor care trăiesc împreună și între care există anumite relații bazate pe legi comune; colectivitate. 2) Organizație (cu caracter național sau internațional) având drept scop acțiuni de interes comun. ~ științifică. ~ sportivă. 3) Întreprindere întemeiată pe investirea de capital de către două sau mai multe persoane, care desfășoară o activitate socială sau lucrativă. 4) Grup de persoane care își petrec timpul liber împreună; companie. [G.-D. societății; Sil. -ci-e-] /<lat. societas, ~atis, fr. société, it. societá

societate f. 1. reunire de oameni având aceeași origine sau legi comune: omul e născut pentru societate; 2. reunire de animale cari trăiesc împreună: albinele trăiesc în societate; 3. legăturile oamenilor între dânșii: societate înaltă; 4. unire de persoane în vederea unei afaceri: societate financiară; 5. asociațiune de literați, de învățați, de artiști; 6. întruniri în saloane: a frecventa societatea.

*societáte f., pl. ățĭ (lat. societas, -átis. V. soț). Tovărășie, traĭ la un loc; oameniĭ, albinele, furnicile trăĭesc în societate. Pătură socială a trăĭ în înalta societate. Lumea cĭoplită: a frecuenta societatea. Clasele sociale la un loc: societatea ĭa măsuri contra anarhiștilor. Tovărășie (companie, reuniune) p. afacerĭ: societate comercială. Tovărășie, asociațiune de savanțĭ orĭ de artiștĭ: societate științifică. Societate civilă, asociațiune fără scopurĭ comerciale.

soțieta sf vz societate

soțietate sf vz societate

societate de consum sint. s. 1974 Tip de societate în care sistemul economic împinge la consum și creează nevoi în sectoarele care îi sunt profitabile v. hippy, marketing (din fr. société de consommation)

Societatea națiunilor f. ligă constituită în 1919 (cu sediul la Geneva), având de scop a desvolta cooperarea între națiuni, asigurându-le pacea și siguranța, reducerea armamentelor, garanția și regularea diferendelor între State.

societate (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. societății; pl. societăți

societate (-ci-e-) s. f., g.-d. art. societății; pl. societăți

societate s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. societății; pl. societăți

societate (i-e)

societate, -tăți.

SOCIETATE s. 1. colectivitate, comunitate, obște, (înv.) obștime. (Opinia întregii ~ăți.) 2. lume. (Iese prima oară în ~.) 3. anturaj, companie, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ ei.) 4. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învârte?) 5. orânduire, regim, sistem. (~ capitalistă.) 6. (IST.) societate feudală = feudalism, feudalitate, orânduire feudală. 7. asociație, (înv.) reuniune. (~ legal constituită.) 8. (înv.) reuniune. (~ pe acțiuni.)

SOCIETATE s. 1. colectivitate, comunitate, obște, (înv.) obștime. (Opinia întregii ~.) 2. lume. (Iese prima oară în ~.) 3. anturaj, companie, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ ei.) 4. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, sferă, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învîrte?) 5. orînduire, regim, sistem. (~ capitalistă.) 6. (IST.) societate feudală = feudalism, feudalitate, orînduire feudală. 7. asociație, (înv.) reuniune. (~ legal constituită.) 8. (înv.) reuniune. (~ pe acțiuni.)

societăți de concerte v. concert (1).

ALL PROGRESS MEANS WAR WITH SOCIETY (engl.) orice progres înseamnă război cu societatea – G.B. Shaw, „Getting married”, 559.

ANNALES.ÉCONOMIES.SOCIÉTÉS.CIVILISATIONS, numele din 1946 al revistei Annales d’histoire et sociale fondată în 1929, la Paris, de Marc Bloch și Lucien Febvre, cu o profundă influență asupra istoriografiei contemporane. Promotorii „Școlii de la Annales” (F. Braudel, E.Le Roy Ladurie, J. Le Goff) au opus istoriei „evenimențiale” istoria „globală”.

FOAIA SOCIETĂȚII PENTRU LITERATURĂ ȘI CULTURĂ ROMÂNĂ ÎN BUCOVINA, revistă lunară apărută la Cernăuți (1865-1869), având drept scop popularizarea literaturii române în partea de nord a țării, aflată sub stăpânire austriacă. Colaboratori: I. Sbierea, V. Alecsandri, Gh. Hurmuzachi, T. Maiorescu, V. Burlă ș.a.

INSULELE SOCIETĂȚII (Îles de la Société [il dö la societé]), grup de insule vulcanice și coraligene în partea de V a Polineziei franceze (Oc. Pacific); c. 1,7 mii km². Cuprinde Insulele Vântului (2) și Insulele de sub Vânt (2). Climă tropicală maritimă; vegetație abundentă. Expl. de fosfați. Pescuit de perle. Culturi de trestie de zahăr, bumbac, taro ș.a. Plantații de arbori de vanilie, de bananieri, cocotieri ș.a.

LIGA SOCIETĂȚILOR DE CRUCE ROȘIE v. Crucea Roșie Internațională.

SOCIETATE INTERNAȚIONALĂ DE MUZICĂ CONTEMPORANĂ (S.I.M.C.), organizație fundată în 1922 la Salzburg, având ca scop susținerea creației contemporane. Multiple filiale naționale, inclusiv în România.

SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ, asociație a intelectualilor români din exil, întemeiată în 1957, după o inițiativă a generalului N. Rădescu din 1952, care o gândea ca o alternativă la Academia R.P.R., „desfigurată și aservită”. Din conducerea ei au făcut parte: D. Găzdaru, N.I. Herescu, B. Munteanu, Gr. Nandriș, Oct. Bârlea, M. Eliade (ca președinte al secției de filozofie și teologie). Activitatea S. s-a materializat în congrese și publicații proprii, între care „Acta Philosophica et Theologica”, „Revista Scriitorilor Români”.

SOCIETATEA DE CRUCE ROȘIE DIN ROMÂNIA, organizație națională, cu caracter umanitar. Înființată în 1876, în scopul de a contribui la apărarea sănătății și vieții oamenilor, la dezvoltarea continuă a spiritului de solidaritate și întrajutorare umană în rândul populației, la aplicarea în viață a principiilor rezultate din convențiile internaționale ale Crucii Roșii. Face parte din Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

SOCIETATEA DE MÂINE, revistă pentru probleme sociale și economice, apărută trimestrial la Cluj (1924-1940) și apoi la București (1940-1945). Editor și redactor-șef: Ion Clopoțel. A dezbătut în paginile ei probleme sociale, economice, politice, juridice, literare și culturale. A avut colaboratori de marcă, printre care: M. Ralea, P. Andrei, N. Bagdasar, C. Rădulescu-Motru, E. Isac, A. Cotruș, M.R. Paraschivescu, G. Bogdan-Duică, L. Rusu, O. Ghibu, S. Pușcariu, S. Mehedinți, T. Vianu, D. Gusti, o. Goga, G. Galaction, Gh. Vâlsan, Th. Capidan, Șt. Pașca, P. Pandrea.

SOCIETATEA FILARMONICĂ, asociație culturală înființată la București în 1833 de Ion Câmpineanu, C. Aristia și I. Heliade Rădulescu. Și-a propus cultivarea literaturii dramatice în limba română, a muzicii vocale și instrumentale, formarea unui teatru național. A înființat Școala Filarmonică pentru muzică, declamație și literatură (1834), precum și primul periodic teatral românesc, „Gazeta Teatrului Național” (1835). Precursoare a mișcării pașoptiste, a avut un rol de seamă în dezvoltarea conștiinței naționale și în promovarea culturii românești. Și-a încetat activitatea în 1838.

SOCIETATEA NAȚIUNILOR, organizație internațională creată oficial la 10 ian. 1920, în urma Conferinței de pace de la Paris (1919) care a pus capăt Primului Război Mondial. Scopul S. n., conform statului, era „dezvoltarea colaborării între popoare, garantarea păcii și securității internaționale”. Organele principale ale S. n. au fost: Adunarea, Consiliul și Secretariatul. Statutul S. n. a fost semnat de 44 de state printre care și România. Deși S.U.A. au fost printre inițiatori, n-au ratificat statutul S. n. Sediul organizației a fost la Geneva. În anii 1930-1931 președintele S. n. a fost Nicolae Titulescu. S. n., care și-a încetat activitatea în 1940, a fost dizolvată la 18 apr. 1946.

SOCIETĂȚII, Insulele ~ (ÎLES DE LA SOCIETÉ) v. Insulele Societății.

High life – expresie engleză, care înseamnă „viață înalță” în sensul de „înaltă societate”. Dar „înaltă” nu se referă aici decît la pătura „de sus” din regimul burghez, la lumea elegantă, cu ifose, aristocrația, la societatea pretins aleasă. Expresia a trecut în alte limbi cu înțelesul adjectival de „luxos”, de ceva „ales”, păstrînd însă și rolul substantival de „elită”, de „societate înaltă”. Astfel se spunea: „Era tot hai-laif-ul Bucureștiului”, dar se mai spunea și: „e un restaurant high-life”, „o rochie high-life” etc. Caragiale, într-o schiță intitulată High-life, face portretul unui tînăr galant „care are multe succese în saloane” și care publică sub pseudonimul Turturel, un „carnet monden” în ziarul „Vocea zimbrului”: „A tost parcă născut a fi cronicar high-life”.

Societas leonina (lat. „Societate de lei”) – adică o societate unde domnește legea junglei. Expresia s-a născut din fabulele lui Esop (nr. 32 Leul, măgarul și vulpea și nr. 258 Leul și măgarul), în care leul apare hrăpăreț și tiranic. El, fiind mai puternic, trage toate foloasele, în timp ce celelalte animale, fiind mai slabe, nu se aleg aproape cu nimic. Vezi: La part du lion, Faustrecht, La raison du plus fort… LIT.