opțiuni
  • info

16 definiții pentru aventurier

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVENTURIER, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier.

AVENTURIER, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier.

aventurier, ~ă [At: HASDEU, I. C. 65 / Pl: ~i / E: fr aventurier] 1-12 smf, a (Persoană) care se implică adeseori în aventuri (1-6) Si: aventurar (1-2), aventurist (1-6). 13-18 a Cu caracter de aventură (1-6).

*AVENTURIER sm., *AVENTURIERĂ (pl. -iere) sf. 1 Iubitor de aventuri, om care cutreieră lumea și întreprinde de toate 2 Om fără căpătîiu, vîntură-țară [fr.].

AVENTURIER, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană fără principii, care umblă după aventuri; om fără căpătîi, care cutreieră lumea (trăind din afaceri necurate). Oameni oficiali și gravi, cu masca zîmbetului fals pe buze, dau mîna cu aventurierii și escrocii, barcagiii de ieri, milionarii de azi. BART, E. 146. – Pronunțat: -ri-er.

AVENTURIER, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană care umblă după aventuri. [Pr.: -ri-er] – După fr. aventurier.

AVENTURIER, -Ă s.m. și f. Om care caută aventuri: (depr.) om fără căpătîi, vagabond, derbedeu. [Pron. -ri-er. / < fr. aventurier, it. avventuriero].

AVENTURIER, -Ă s. m. f. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond. (< fr. aventurier, it. avventuriere)

AVENTURIER ~i m. Persoană care caută aventuri. [Sil. -ri-er] /<fr. aventurier, it. avventuriero

aventurier m. 1. cel ce caută aventuri: vântură-țară; 2. cel ce trăește din intrigi, om fără căpătâiu.

*aventuriér, -ă s. (fr. aventurier, -ière). Care caută aventurĭ, vîntură-țară, vagabond.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aventurier (desp. -ri-er) s. m., pl. aventurieri

aventurier (-ri-er) s. m., pl. aventurieri

aventurier s. m. (sil. -ri-er), pl. aventurieri

aventurier, -ră f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AVENTURIER s. (rar) aventurist, (pop.) vânturător, vântură-lume, vântură-țară, (înv.) zvânturat. (E un ~.)

AVENTURIER s. (rar) aventurist, (pop.) vînturător, vîntură-lume, vîntură-țară, (înv.) zvînturat. (E un ~.)

Intrare: aventurier
  • silabație: -ri-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aventurier
  • aventurierul
  • aventurieru‑
plural
  • aventurieri
  • aventurierii
genitiv-dativ singular
  • aventurier
  • aventurierului
plural
  • aventurieri
  • aventurierilor
vocativ singular
  • aventurierule
  • aventuriere
plural
  • aventurierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aventurier, aventurierisubstantiv masculin
aventurieră, aventurieresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.