29 de definiții pentru mediu (s.n.) medium


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÉDIU1, medii, s. n. 1. Totalitatea condițiilor (relief, climă, sol etc.) în care trăiesc organismele. ◊ Mediu intern = totalitatea umorilor care scaldă celulele organismului. Mediu de cultură = soluție nutritivă sterilizată, utilizată pentru înmulțirea microbilor în laborator, în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva; ambianță. 3. Substanță solidă, lichidă sau gazoasă, câmp electromagnetic sau gravitațional etc. în care se desfășoară fenomenele fizice. 4. (În spiritism și în alte practici oculte) Persoană care poate comunica cu spiritele și poate fi intermediar între ele și o anumită persoană. – Din lat. medium.

mediu1 sn [At: LM / V: (rar) -m (P: ~di-um) / Pl: ~ii / E: lat medium] 1 Natură înconjurătoare și totalitate a factorilor externi în care se găsesc ființele și lucrurile. 2 (Îs) ~ de cultură Soluție, substanță etc. nutritivă, folosită pentru culturi de microorganisme. 3 (Îs) ~ intern Totalitate a umorilor unui organism. 4 Sistem sau ansamblu de sisteme fizico-chimice în care se produce un fenomen. 5 Societate, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva Vz ambianță, anturaj. 6 Persoană care are însușirea de a putea fi trecută în stare de hipnoză, de transă și despre care, în practicile oculte, se crede că poate comunica cu spiritele, servind ca intermediar între ele și cei vii.

mediu2, ~ie [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) meziu (Pl: mezi, mezii) / P: ~diu, ~di-e / Pl: ~ii / E: lat medius, -a, -um, cf it mezzo] 1 a Care se află la mijloc, din punctul de vedere al poziției, al dimensiunii, calității, intensității etc. Si: de mijloc, mijlociu (1). 2 a (Îs) Învățământ ~ Treaptă a învățământului public, între învățământul elementar și cel superior. 3 a (Îs) Școală ~ie Școală de învățământ mediu. 4 a (Log; îs) Termen ~ Al doilea termen al silogismului. 5 a (Lit; îas) Însușire sau însușiri comune a două obiecte, ființe, fenomene, care fac posibilă realizarea figurii de stil numite comparație. 6 smp (Mat; îf mezi) Termeni de la mijlocul unei proporții. 7 a (Fig) Moderat (3). 8 a Care rezultă din împărțirea sumei unor mărimi la numărul total al acestora, reprezentând o medie (9). 9 sf Valoare mijlocie a mai multor mărimi. 10 (Îs) ~ aritmetică Număr rezultat din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor. 11 (îs) – geometrică Radical al unui produs. 12 Notă obținută din adunarea notelor primite de un elev, un student etc. la o materie (sau la toate materiile) și împărțirea sumei totale la numărul lor. 13 (Îlav) În ~ie sau (înv) în ~ Ca măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente. 14 (Îe) A (nu)-i ieși sau a (nu) avea ~a (sau ~) A (nu) obține media minimă de absolvire. 15 s (Îvr) Mijloc folosit pentru atingerea unui scop. 16 smp (Îvr; spc; îf mezii) Mijloace materiale. 17 smp (Îvr; spc; îf mezii) Bani. 18 a (Îs) Evul ~ Perioadă din istoria umanității cuprinsă între sclavagism și epoca modernă.

MÉDIU1, medii, s. n. 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile. ◊ Mediu intern = totalitatea umorilor care scaldă celulele organismului. Mediu de cultură = soluție nutritivă sterilizată, utilizată pentru înmulțirea microbilor în laborator, în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva; ambianță. 3. Substanță solidă, lichidă sau gazoasă, câmp electromagnetic sau gravitațional etc. în care se desfășoară fenomenele fizice. 4. Persoană care poate fi trecută în stare de hipnoză, de transă și despre care, în practicile oculte, se crede că poate comunica cu spiritele și poate servi ca intermediar între ele și cei vii. – Din lat. medium.

MÉDIU1, medii, s. n. 1. Natura înconjurătoare în care se află ființele și lucrurile. V. ambianță. Mediul pune la dispoziția ființei vii materia din care se compune, energiile pe care le cheltuiește și excitanții care o pun în mișcare. MARINESCU, P. A. 44. [Animalele] s-au selecționat... și s-au adaptat diferitelor medii. ANGHEL, PR. 74. Mediu geografic = natura înconjurătoare, condițiile naturale exterioare ale vieții sociale (clima, solul, bogățiile subsolului etc.), care constituie una dintre condițiile necesare și permanente ale vieții materiale a societății și un factor care influențează dezvoltarea ei. Adaptare la mediu = evoluție a organismelor animale și vegetale sub influența condițiilor fizice, în vederea viețuirii lor în aceste condiții. Mediu de cultură = hrană oferită organismelor cultivate artificial și care trebuie să cuprindă toate substanțele necesare vieții lor. ♦ Orice substanță care poate fi străbătută de un fluid. Lumina se refractă trecînd dintr-un mediu într-altul. 2. Societatea, lumea din preajma cuiva, totalitatea persoanelor în mijlocul cărora trăiește cineva. Mediul în care a trăit și a lucrat Mihail Eminescu i-a fost cu totul neprielnic. SADOVEANU, E. 83. Faptele se petrec într-un mediu orășănesc. IBRĂILEANU, S. 4. Influența mediului imediat înconjurător asupra artistului e prea vădită. GHEREA, ST. cr. II 20. 3. (În practicile ocultiste) Persoană care pretinde că poate comunica cu spiritele, servind ca intermediar între ele și cei vii.

MÉDIU s.n. 1. Natura, spațiul înconjurător în care se află o ființă, un lucru etc. ◊ Mediu geografic = totalitatea condițiilor naturale exterioare ale vieții sociale, care constituie una dintre condițiile necesare și permanente ale vieții materiale a societății și unul dintre factorii care influențează dezvoltarea ei. ♦ Orice substanță în care se produce sau se propagă un fenomen. ◊ Mediu de cultură = soluție nutritivă sterilizată, folosită pentru înmulțirea microbilor în laborator în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva. 3. (În forma medium) (Cel) care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte. [Pron. -diu, var. medium s.n. / cf. lat. medium, fr. médium].

MÉDIU1 s. n. 1. natura, spațiul înconjurător în care se află o ființă, un lucru etc.; complexul tuturor factorilor care afectează viața și dezvoltarea organismelor. ◊ orice substanță în care se produce sau se propagă un fenomen. ♦ ~ de cultură = soluție nutritivă sterilizată, pentru înmulțirea microbilor în laborator. 2. substanță care poate fi străbătură de un fluid. 3. societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva. 4. (în forma medium) cel care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte. (< lat. medium)

MÉDIU1 ~i n. 1) Ansamblu de factori, de obiecte materiale și de condiții fizice, care înconjoară și influențează organismele. 2) Spațiu material în care se află un corp sau în care se desfășoară un fenomen fizic. 3) Ansamblu de condiții externe în care trăiește și se dezvoltă un individ uman. 4) Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale; ambianță care înconjoară o persoană; anturaj; climat; cadru. /<lat. medium

MÉDIU2 medii m. (în practicile oculte) Persoană dotată cu spirite, servind ca intermediar între spirite și cei vii. /<lat. medium

mediu a. mijlociu. ║ n. 1. sunetul vocii între grav și acut; 2. Fiz. spațiu în care e pus un corp: aerul e mediul în care trăim; 3. fig. totalitatea persoanelor printre cari trăiește cineva, apucăturile și ideile lor: a trăi într’un mediu intelectual; 4. la spiritiști: cel ce servă de intermediar între oameni și spirite.

meziu, ~ie s, a vz mediu

MÉDIUM s. n. elem. mediu1 (4).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

médiu2 [diu pron. diu] s. n., art. médiul; pl. médii, art. médiile (-di-i-)

médiu s. n. [-diu pron. -diu], art. médiul; pl. médii, art. médiile (sil. -di-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÉDIU s. ambianță, anturaj, cadru, cerc, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învârte?)

MÉDIU s. v. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem.

MEDIU s. ambianță, anturaj, cadru, cerc, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învîrte?)

mediu s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINȚĂ. SISTEM.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

médiu (médii), s. n. – Ambianță, mijlocire. Lat. medium (sec. XVIII). – Der. mediat, adj., din fr. médiat; imediat, adj., adv., din fr. immédiat; median, adj., din fr. médian; mediatiza, vb., din fr. médiatiser; mediator, s. m., din lat. mediator, apare la Radu Popescu (sec. XVIII); mediațiune, s. f., din fr. médiation; medie, s. f. (valoare mijlocie), din lat. media (sec. XIX).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mediu de sedimentare, (engl.= depositional environment) dom., zonă sau areal caracterizat printr-un complex de factori fizico-chimici și biotici care controlează procesul de sedimentare dintr-un anumit loc și dintr-un anumit moment. Astfel, în raport cu poziția sa față de principalii factori externi, apa, aerul și gheața, se poate vorbi de m. subacvatic, m. subaerian și m. glaciar; în raport cu marile unități de relief și agenții care îl modelează, se disting: m. continental (lacustru, fluviatil, paludal, spelean, deșertic, glaciar), m. de tranziție (deltaic, lagunar, de estuar) și m. marin și/sau oceanic (în care se disting diferite zone de sedimentare: litorală, neritică, batială, abisală, hadală). Fiecare m.s. se caracterizează printr-o asociație de sedimente cu trăsături granulometrice, morfometrice, litologice și structurale specifice. V. și sistem depozițional.

MEDIU AERONAUTIC totalitatea factorilor care acționează asupra organismului în timpul zborului.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OCROTIREA NATURII ȘI A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, revistă științifică editată de Academia Română începând cu 1955 (până în 1974 cu titlul „Ocrotirea naturii”). Are un rol important în impulsionarea activității protecționiste din România și în promovarea conceptelor și normelor organismelor internaționale implicate în ocrotirea naturii și a mediului.

PROGRAMUL NAȚIUNILOR UNITE PENTRU MEDIU (P.N.U.M.; în engl. United Nations Environment Programme – U.N.E.P.), organ subsidiar al Adunării Generale a O.N.U. de asistență multilaterală, cu sediul la Nairobi, creat în 1972, în scopul de a furniza statelor membre ale organizației sau altor organe și instituții specializate din sistemul Națiunilor Unite asistență în domeniul protejării mediului. Resursele programului provin din bugetul O.N.U. și contribuții voluntare ale statelor membre ale organizației.

SCHIMBĂRI GLOBALE ALE MEDIULUI, modificări de mare amploare ale condițiilor de viață la nivelul întregii planete. În trecutul geologic au avut loc numeroase astfel de schimbări, din cauze încă insuficient cunoscute. În prezent există temerea că astfel de modificări se vor produce în scurt timp ca urmare a unor acțiuni antropice care pun în pericol echilibrul natural al Terrei; se consideră că chiar, pe lângă variațiile climatice normale, au început să se manifeste și unele tendințe ale acestor s.g., care vor avea implicații profunde asupra societății omenești. Printre cauze se numără emisiile de gaze cu efect de seră, îndeosebi prin arderea combustibililor fosili, utilizarea unor produse artificiale ca halonii și clorofluorurile de carbon, care distrug stratul de ozon, distrugerea pe scară largă a pădurilor (îndeosebi a celor tropicale), agricultura intensivă, puternic chimizată și mecanizată (inclusiv marea extindere a orezăriilor inundate și a a fermelor de bovine, surse de gaze cu efect de seră), eliberarea de gaze din haldele de gunoi. Printre consecințele prognozate se numără: încălzirea climatică globală, modificarea circulației atmosferice și deci a regimului pluviometric (și creșterea frecvenței și razei de acțiune a unor fenomene climatice extreme – uragane, tornade, viscole, dar și a ariilor afectate de deșertificare), modificarea traseelor curenților marini, creșterea nivelului oceanului (ca urmare a topirii calotelor glaciare) și inundarea ins. joase, a deltelor și a câmpiilor, reducerea biodiversității și modificări ale ecosistemelor terestre și marine (afectate și de acțiuni antropice directe), redistribuirea pe glob a culturilor agricole, creșterea incidenței cataractei și cancerului de piele (datorită subțierii stratului de ozon) și extinderea la latitudini medii a unor boli tropicale.

Campanula medium L. Specie ce înflorește vara. Flori simple sau duble în formă de cupă, albe, roz, albastre sau mov, în panicule mari. Plantă bienală, erbacee (cca 90 cm înălțime), aspru-păroasă (Pl. 16, fig. 91).

Intrare: mediu (s.n.)
mediu2 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: medĭu
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediu
  • mediul
  • mediu‑
plural
  • medii
  • mediile
genitiv-dativ singular
  • mediu
  • mediului
plural
  • medii
  • mediilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medium
  • mediumul
  • mediumu‑
plural
  • mediumuri
  • mediumurile
genitiv-dativ singular
  • medium
  • mediumului
plural
  • mediumuri
  • mediumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mediu (s.n.) medium

  • 1. Totalitatea condițiilor (relief, climă, sol etc.) în care trăiesc organismele.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Mediul pune la dispoziția ființei vii materia din care se compune, energiile pe care le cheltuiește și excitanții care o pun în mișcare. MARINESCU, P. A. 44.
      surse: DLRLC
    • [Animalele] s-au selecționat... și s-au adaptat diferitelor medii. ANGHEL, PR. 74.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mediu geografic = natura înconjurătoare, condițiile naturale exterioare ale vieții sociale (clima, solul, bogățiile subsolului etc.), care constituie una dintre condițiile necesare și permanente ale vieții materiale a societății și un factor care influențează dezvoltarea ei.
      surse: DLRLC DN
    • 1.2. Adaptare la mediu = evoluție a organismelor animale și vegetale sub influența condițiilor fizice, în vederea viețuirii lor în aceste condiții.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Mediu intern = totalitatea umorilor care scaldă celulele organismului.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. Mediu de cultură = soluție nutritivă sterilizată, utilizată pentru înmulțirea microbilor în laborator, în diverse scopuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ambianță 3 exemple
    exemple
    • Mediul în care a trăit și a lucrat Mihail Eminescu i-a fost cu totul neprielnic. SADOVEANU, E. 83.
      surse: DLRLC
    • Faptele se petrec într-un mediu orășănesc. IBRĂILEANU, S. 4.
      surse: DLRLC
    • Influența mediului imediat înconjurător asupra artistului e prea vădită. GHEREA, ST. CR. II 20.
      surse: DLRLC
  • 3. Substanță solidă, lichidă sau gazoasă, câmp electromagnetic sau gravitațional etc. în care se desfășoară fenomenele fizice.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Lumina se refractă trecând dintr-un mediu într-altul.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Orice substanță care poate fi străbătută de un fluid.
      surse: DLRLC DN
  • 4. (În spiritism și în alte practici oculte) Persoană care poate comunica cu spiritele și poate fi intermediar între ele și o anumită persoană.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • comentariu Varianta medium se folosește numai pentru acest sens.
      surse: DN

etimologie: