14 definiții pentru umanitate
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UMANITATE s. f. 1. Sentiment de bunăvoință, compasiune pentru nenorocirile altuia, bunătate, omenie, umanitarism. 2. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ♦ Colectivitate de oameni. – Din lat. humanitas, -atis, fr. humanité.
umanitate sf [At: HELIADE, O. II, 47 / V: (înv) h~, (reg) om~ / Pl: (8, 9) ~tăți / E: fr humanité, lat humanitas, -atis] 1 Totalitate a oamenilor. 2 Omenire. 3 (Urmat de determinări) Colectivitate de oameni. 4 Calitatea de om Si: (înv) omenie. 5 Natură umană. 6 (Prc) Totalitatea însușirilor psihice specifice unui individ, unei categorii sociale etc. 7 Umanitarism. 8 (Mpl; rar) Științe sau discipline umanistice. 9 (Iuz; lpl) Învățământ secundar umanistic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UMANITATE s. f. 1. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ♦ Colectivitate de oameni. 2. Umanitarism. – Din lat. humanitas, -atis, fr. humanité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
UMANITATE s. f. 1. Totalitatea oamenilor, omenire. Țiu să mă lămuresc asupra marilor chestiuni cari preocupă umanitatea. CARAGIALE, O. VII 188. Credea în viitorul promis umanității, Precum și în triumful justiției. BOLINTINEANU, O. 227. În inima femeii se oglindesc... cele mai nobile sentimente și patimi ale umanității. BOLLIAC, O. 44. ♦ Colectivitate de oameni. Ion Ozun n-ar fi crezut că într-un spațiu atît de strîmt poate viețui atît de sonor o atît de diversă și tristă umanitate. C. PETRESCU, C. V. 49. Ar fi avut putere să-i pună cu botul pe labe pe toți satrapii mici și mari ce terorizau umanitatea de la marginile orașului. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 16. 2. Umanitarism. S-a mai pomenit atîta umanitate în vreo armată de cînd e istoria? REBREANU, P. S. 135. Și acum, domnilor, las dreptul deoparte; și... nu voi mai chema în ajutorul țăranilor noștri decît umanitatea și patriotismul dumneavoastră. KOGĂLNICEANU, S. A. 184.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UMANITATE s.f. 1. Neamul omenesc, omenire. ♦ Colectivitate de oameni. 2. Umanitarism; omenie, bunătate, milă. [Cf. lat. humanitas, fr. humanité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UMANITATE s. f. 1. neamul omenesc, omenire. ◊ colectivitate de oameni. 2. omenie, bunătate, compasiune pentru neonorocirile altuia; umanitarism. (< fr. humanité, lat. humanitas)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
UMANITATE f. 1) Caracter uman. 2) Compasiune și bunăvoință față de nenorocirile altora. 3) Totalitate a oamenilor de pe glob; neam omenesc; omenire; lume. /<lat. humanitas, ~atis, fr. humanité
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
umanitate f. 1. genul uman: umanitatea ar trebui să formeze o singură familie; 2. îndurare pentru suferințele altuia: principe plin de umanitate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*umanitáte f. (lat. humánitas, -átis). Omenire, neamu uman: Pasteur fu un binefăcător al umanitățiĭ. Calitatea (natura) de om: slăbicĭunile umanitățiĭ. Fig. Omenie, blîndeță: a trata captiviĭ cu umanitate. Pl. Învățămîntu secundar clasic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
umanitate (omenie, omenire) s. f., g.-d. art. umanității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
umanitate s. f., g.-d. art. umanității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
umanitate s. f., g.-d. art. umanității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
UMANITATE s. 1. v. omenire. 2. v. umanitarism. 3. v. omenie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
UMANITATE s. 1. lume, omenire, (înv. și reg.) omenime. (Întreaga ~.) 2. umanitarism. (~ lui era cunoscută.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
umanitatesubstantiv feminin
- 1. Sentiment de bunăvoință, compasiune pentru nenorocirile altuia. DEX '09 DLRLC DNsinonime: bunătate milă omenie umanitarism
- S-a mai pomenit atîta umanitate în vreo armată de cînd e istoria? REBREANU, P. S. 135. DLRLC
- Și acum, domnilor, las dreptul deoparte; și... nu voi mai chema în ajutorul țăranilor noștri decît umanitatea și patriotismul dumneavoastră. KOGĂLNICEANU, S. A. 184. DLRLC
-
-
- Țiu să mă lămuresc asupra marilor chestiuni cari preocupă umanitatea. CARAGIALE, O. VII 188. DLRLC
- Credea în viitorul promis umanității, Precum și în triumful justiției. BOLINTINEANU, O. 227. DLRLC
- În inima femeii se oglindesc... cele mai nobile sentimente și patimi ale umanității. BOLLIAC, O. 44. DLRLC
- 2.1. Colectivitate de oameni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ion Ozun n-ar fi crezut că într-un spațiu atît de strîmt poate viețui atît de sonor o atît de diversă și tristă umanitate. C. PETRESCU, C. V. 49. DLRLC
- Ar fi avut putere să-i pună cu botul pe labe pe toți satrapii mici și mari ce terorizau umanitatea de la marginile orașului. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 16. DLRLC
-
-
etimologie:
- humanitas, -atis DEX '09 DEX '98 DN
- humanité DEX '09 DEX '98 DN