15 definiții pentru cosmos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSMOS s. n. 1. Spațiu cosmic; Univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. – Din fr. cosmos.

cosmos sn [At: DA ms / V: (rar) ~sm / Pl: ~uri / E: fr cosmos] 1 (Ant; îoc haos) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și spațiu. 2 Spațiu cosmic.

COSMOS s. n. 1. Spațiu cosmic; univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. – Din fr. cosmos.

COSMOS s. n. Universul considerat ca un sistem, ca un tot organizat. O prezentare exactă a cosmosului, a dezvoltării sale și a dezvoltării omenirii, precum și a imaginii acestei dezvoltări în mințile oamenilor, nu poate fi deci întocmită decît pe cale dialectică. ENGELS, A. 29.

COSMOS s.n. (La vechii greci) Universul considerat ca un sistem, ca un tot unitar și armonios. ♦ Lumea care ne înconjură, nemărginită în spațiu și în timp; univers. [Var. (rar) cosm s.n. / cf. fr., it. cosmos, gr. kosmos – lume].

COSMOS s. n. 1. univers. 2. spațiu infinit care înconjură atmosfera Pământului. (< fr. cosmos, gr. kosmos)

COSMOS n. 1) Lume considerată ca un tot organizat; întreaga existență; univers. 2) Spațiu extraterestru. /<gr. kósmos

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COSMOS. Subst. Cosmos, univers, cer, ceruri, lume; spațiu cosmic, spațiu extraterestru, spațiu interplanetar. Sistem cosmic. Sistem stelar, sistem sideral, galaxie, metagalaxie; roi de stele, constelație. Galaxia noastră; calea laptelui, calea lactee, calea robilor, drumul robilor. Materie interstelară; nebuloasă. Sferă cerească. Cer, boltă, boltă cerească, bolta cerului, tărie (fig.), firmament (livr.). Axa lumii; ecuator ceresc; emisferă; emisferă nordică (boreală), emisferă sudică (australă). Corp ceresc, astru. Stea, steluță (dim.), stelișoară (reg.), steloi (augm.), stea uriașă, stea pitică; stea luminoasă, luceafăr; luceafărul de (din) zori, luceafărul dimineții, zorilă, steaua Sirius; luceafărul cel mare de miezul nopții, luceafărul cel frumos, steaua Vega; luceafărul porcesc, luceafărul porcar, steaua Adelbaharan; luceafărul mare de noapte, steaua Hiperion; steaua polară, steaua-ciobanului. Sistemul solar. Planetă, planetoid, asteroid, satelit; planete terestre, planete gigante. Soare. Planetele sistemului solar: Mercur; Venus, luceafărul de dimineață, luceafărul de ziuă, zorel (pop.), luceafărul porcilor, luceafărul boului, luceafărul de seară, luceafărul, luceafărul de noapte, luceafărul ciobanilor, steaua ciobanilor; Pămînt, Terra; Marte; Jupiter; Saturn; Uranus; Neptun; Pluton. Luna, Selene (livr.); lună nouă, crai nou; lună plină; cornul lunii. Meteorit, stea căzătoare, meteor, bolid, aerolit, asteroid. Cometă, stea comată (rar), stea cu coadă. Astronomie; astrofizică; cosmologie, cosmografie; cosmogonie. Astronom; cosmolog; cosmograf. Observator astronomic. Adj. Cosmic; galactic. Astral, stelar, sideral; stelin (rar); stelos (înv.), înstelat, constelat. Ceresc, celest (poetic). Solar. Planetar. Terestru; Lunar (rar), selenar. Astronomic; cosmografic; cosmologic; cosmogonic.

Intrare: cosmos
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosmos
  • cosmosul
  • cosmosu‑
plural
  • cosmosuri
  • cosmosurile
genitiv-dativ singular
  • cosmos
  • cosmosului
plural
  • cosmosuri
  • cosmosurilor
vocativ singular
plural
cosm1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosm
  • cosmul
  • cosmu‑
plural
  • cosmuri
  • cosmurile
genitiv-dativ singular
  • cosm
  • cosmului
plural
  • cosmuri
  • cosmurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cosmos, cosmosurisubstantiv neutru

  • 1. Spațiu cosmic; Univers. DEX '09 DN
  • 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O prezentare exactă a cosmosului, a dezvoltării sale și a dezvoltării omenirii, precum și a imaginii acestei dezvoltări în mințile oamenilor, nu poate fi deci întocmită decît pe cale dialectică. ENGELS, A. 29. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.