ispitire sf [At: COD. VOR. 139/12 / Pl: ~ri / E: ispiti] 1 (Înv) Examinare atentă Si: cercetare, ispitit¹ (1). 2 (Înv) Urmărire pe furiș Si: ispitit¹ (2). 3 (Înv) Obținere de informații prin întrebări multe și insistente Si: ispitit¹ (3). 4 (Înv) Efectuare a unei introspecții Si: ispitit¹ (4). 5 Apreciere a valorii Si: ispitit¹ (5). 6 Încercare prin toate mijloacele posibile de a realiza ceva Si: ispitit¹ (6). 7 Intenție de a provoca un rău cuiva Si: ispitit¹ (7). 8 Încercare de a afla un secret Si: ispitit¹ (8). 9 Punere la încercare prin participarea la o întrecere Si: ispitit¹ (9). 10 (Nob) Încercare a gustului Si: gustare, ispitit¹ (10). 11-12 Ademenire (spre ceva rău) Si: ispitit¹ (11-12), ispititură (1-2). 13 (Înv) Experiență acumulată trecând prin încercări dificile Si: ispitit¹ (13). 14 (Bis) Tentație spre săvârșirea unui păcat Si: ispititură (3).

ISPITIRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere, momire. 2. (Învechit) Încercare (prin care trece cineva în viață). Numai încetul cu încetul... prin multe ispitiri, numai după ce s-a lovit cu capul de toate zidurile și a dat destule dovezi că e destoinic de a se povățui însuși pe sine, are s-ajungă omul stăpîn de capul său și povățuitor pentru alții. SLAVICI, O. II 109. 3. (Învechit) Experiență. Ispitirea fost-au totdeauna Prea bună la om sfătuitoare; Ispitirea dară să ne spună Monarhia ce feliu de urmări are. BUDAI-DELEANU, Ț. 353. II. (Învechit) Demers, intervenție. Femeia... făcu oarecare rugăciuni și ispitiri zadarnice pentru a mîntui pe soțul ei. BĂLCESCU, O. II 199.

ispiti [At: PSALT. 16/14 / Pzi: ~tesc / E: vsl испитати] 1 vt(a) (Înv) A examina cu atenție Si: a cerceta, a se documenta, a studia. 2 vt (Înv) A urmări pe furiș Si: a spiona. 3 vt (Înv) A obține informații prin întrebări multe și insistente Si: a descoase. 4 vr A face o introspecție. 5 vt (Înv) A căuta. 6 vt (Îvr) A găsi. 7 vt (Înv) A aprecia valoarea a ceva Si: a considera. 8-9 vtr(a) (Înv) A face tot posibilul pentru realizarea unui lucru Si: a (se) sili, a se strădui, a (se) trudi. 10-11 vtr (Înv) A îndrăzni. 12 vt A avea intenția de a provoca un rău cuiva. 13 vt A încerca să afli un secret. 14 vr (Îvr) A-și pune la încercare puterile sau îndemânarea, prin participarea la o întrecere. 15 vt (Îvp) A pretinde. 16-19 vtr (A ademeni sau) a se lăsa ademenit (spre rău) Si: a ademeni, a seduce. 20 vt (Înv) A trece prin încercări dificile Si: a păți.

ISPITI, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage, a tenta, a ademeni, a seduce, a momi; (în concepția religioasă) a îndemna la săvîrșirea unui păcat. Mă ispitește, ca o șoaptă seacă, gîndul să plec totuși la Cîmpulung. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. Mereu mă ispitește amintirea lui Teofil. REBREANU, R. I 123. Fugi, moarte, d-aci, Nu mă ispiti; Că m-ai ispitit, Pîn' m-ai prăpădit. Feciori mi-ai luat, Cuc că m-ai lăsat! PĂSCULESCU, L. P. 169. ◊ Absol. Ce alta are de lucru decît să ispitească și să păcălească. CARAGIALE, O. III 56. ♦ Refl. (Învechit și popular) A se lăsa ademenit, atras, îndemnat. Teutonii și nordmanzii rătăcitori... s-au tot ispitit în Orient după dobînzile cruciatelor. ODOBESCU, S. II 508. La tîrg în Brașov El că mi-a plecat, Dar n-a tîrguit... Ci s-a ispitit De s-a logodit. TEODORESCU, P. P. 659. 2. A pune la încercare (sentimentele sau caracterul cuiva); a încerca. Zmeul... voind să-i ispitească credința, i-au zis: «Apoi ce, drăguță, dacă vrei tu să știi unde mi-i inima mea, iată! ea se află în vătrariul acela de colo!». SBIERA, P. 63. Tînărule pătimașe... Să știi că a ta iubire am voit să ispitesc. CONACHI, P. 180. 3. A căuta să vadă, să cunoască ceva; a cerceta, a examina. Cobori la Vasile Rusu pescarul, de partea cealaltă a șoselei. Ispitești ce este acolo, le spui oamenilor c-avem un necaz; și dacă nu-i nici o împiedecare, ne-aduci numaidecît răspuns. SADOVEANU, N. F. 118. ◊ Absol. Cu ochiul pironit către partea unde s-aude lătratul, el așteaptă, ispitește, caută, măsoară luciul zăpezei fără de cărare. ODOBESCU, S. III 42. ♦ A întreba (cu anumite intenții ascunse) pentru a afla ceva; a descoase. Uimit era judele. A ispitit pe femeie, să afle cine i-a dat asemenea sfat isteț. SADOVEANU, D. P. 147. Părinții băgară de seamă că nu mai era fata în apele ei și se puse s-o cerceteze și s-o ispitească, dar ea nu scoase grai din gură. POPESCU, B. III 46. 4. (Învechit) A constata, a afla, a descoperi. Radu Socol ispitise mai demult cum că fiicele Chiajnei, în fieșce dimineață, ieșind din chilia lor, treceau printr-acea horă ca să meargă în odaia... unde se adunau la lucru toate femeile doamnei. ODOBESCU, S. A. 132.

A ISPITI ~esc tranz. 1) A supune unei ispite; a ademeni; a momi; a tenta. 2) înv. (persoane sau caracterul și sentimentele lor) A pune la încercare. 3) (persoane) A întreba cu insistență, recurgând la vicleșuguri, pentru a afla un secret; a iscodi; a descoase. /<sl. ispytati

ispitì v. 1. a (se) încerca: alte cete se ispitiau a trece prin alte vaduri BĂLC.; 2. a cerceta, a supune la cercare: filozofi să vie să ispitească cu învățăturile lor pe fiul său ISP.; 3. a afla: Radu ispitise mai de mult că... OD. [Slav. ISPITATI, a cerceta].

ispitésc v. tr. (vsl. ispytatĭ, a ispiti; sîrb. ispitati, a examina). Vechĭ. Cercetez, scrutez, examinez: a ispiti pe cineva ca să vezĭ ce știe. Azĭ. Cercetez, caut să aflu secrete: a ispiti slugile. Tentez, duc în ispită: baniĭ nu-l ispiteaŭ. Rar. Cercetez și aflu: el ispitise că așa era. V. refl. Mă încerc, tentez: nu te ispiti să trecĭ!

ispitire s. f., g.-d. art. ispitirii; pl. ispitiri

ispitire s. f., g.-d. art. ispitirii; pl. ispitiri

ispitire s. f., g.-d. art. ispitirii; pl. ispitiri

ispiti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispitesc, 3 sg. ispitește, imperf. 1 ispiteam; conj. prez. 1 sg. să ispitesc, 3 să ispitească

ispiti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispitesc, imperf. 3 sg. ispitea; conj. prez. 3 să ispitească

ispiti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispitesc, imperf. 3 sg. ispitea; conj. prez. 3 sg. și pl. ispitească

ISPITIRE s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experiență, intervenție, observare, observație, practică, rutină, scrutare, studiere, studiu.

ispitire s. v. ANALIZĂ. CERCETARE. DEMERS. EXAMINARE. EXPERIENȚĂ. INTERVENȚIE. OBSERVARE. OBSERVAȚIE. PRACTICĂ. RUTINĂ. SCRUTARE. STUDIERE. STUDIU.

ISPITI vb. v. tenta.

ISPITI vb. v. afla, analiza, cerceta, chestiona, cuteza, descoperi, examina, găsi, interoga, încerca, încumeta, îndrăzni, întreba, măsura, observa, proba, scruta, studia, urmări, verifica.

ispiti vb. v. AFLA. ANALIZA. CERCETA. CHESTIONA. CUTEZA. DESCOPERI. EXAMINA. GĂSI. INTEROGA. ÎNCERCA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI. ÎNTREBA. MĂSURA. OBSERVA. PROBA. SCRUTA. STUDIA. URMĂRI. VERIFICA.

ISPITI vb. a ademeni, a amăgi, a atrage, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

A ispiti ≠ a dezgusta