6 definiții pentru momire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

momire sf [At: BOLLIAC, ap. DDRF / Pl: ~ri / E: momi] (Rar) 1 Atragere prin vorbe sau gesturi măgulitoare etc. Si: (rar) momitură (1). 2 Seducere. 3 Atragere a cuiva de parte sa. 4 Determinare a cuiva să meargă undeva. 5 Ademenire a peștilor sau vânatului cu momeală (4-5). 6 Liniștire pentru scurt timp.

MOMÍRE, momiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a momi și rezultatul ei. – V. momi.

MOMÍRE, momiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a momi și rezultatul ei. – V. momi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

momíre (rar) s. f., g.-d. art. momírii; pl. momíri

momíre s. f., g.-d. art. momírii; pl. momíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOMÍRE s. v. înșelare.

MOMIRE s. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.)

Intrare: momire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • momire
  • momirea
plural
  • momiri
  • momirile
genitiv-dativ singular
  • momiri
  • momirii
plural
  • momiri
  • momirilor
vocativ singular
plural