15 definiții pentru ademenire
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADEMENIRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimenire s. f.] – V. ademeni.
ADEMENIRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimenire s. f.] – V. ademeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ademenire sf [At: CONACHI, P. 151 / V: (reg) ~dim~ / Pl: ~ri / E: ademeni] 1 Determinare a cuiva prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase să participe la o acțiune Si: (nob) ademeneală, atragere, ispitire, tentare. 2 Inducere în eroare abuzând de încrederea cuiva Si: amăgire, înșelare, momire (1), (îrg) prilestire, (îvr) aromire, celuire. 3 (Spc) Seducere (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMENIRE, ADIMENIRE, sf. Faptul de a ademeni; ispită, amăgeală: mii de visuri vin de mă îngînă cu ale lor poetice ademeniri (ALECS.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADEMENIRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire; (concretizat) mijloc, faptă sau vorbă prin care se ademenește. Începu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrări. PAS, L. I 153. 2. (Neobișnuit) Încîntare, admirație. Pe poalele Sinaii mergînd, mă rătăcisem, Atras tot înainte de-un farmec fioros în umbra tupilată sub codru maiestos. Pe-o culme-n discul lunii o fantasmă zărisem Și plin de-ademenire în față mă oprisem. ALECSANDRI, P. III 503. – Variantă: (regional) adimenire (NEGRUZZI, S. I 55) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMENIRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire, seducere; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. 2. (Rar) Încîntare, admirație. [Var.: (reg.) adimenire s. f.]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ademenire f. 1. atragere (amăgitoare); 2. iluziune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADIMENIRE s. f. v. ademenire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADIMENIRE s. f. v. ademenire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADIMENIRE s. f. v. ademenire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADIMENIRE s. f. v. ademenire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
adămănire[1] sf vz ademenire
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ademinire[1] sf vz ademenire
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adimenire sf vz ademenire corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ademenire s. f., g.-d. art. ademenirii; pl. ademeniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ademenire s. f., g.-d. art. ademenirii; pl. ademeniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ademenire s. f., g.-d. art. ademenirii; pl. ademeniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ADEMENIRE s. 1. v. tentație. 2. v. înșelare. 3. v. seducere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ADEMENIRE s. 1. atracție, ispită, seducere, seducție, tentație, (înv.) blaznă, iscușenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) 2. amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. amăgire, seducere, seducție. (~ unei fecioare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ademenire, ademenirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ademeneală atragere ispitire momire
- Începu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrări. PAS, L. I 153. DLRLC
- 1.1. Determinare a cuiva prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase să participe la o acțiune. MDA2sinonime: tentare
- 1.2. Inducere în eroare abuzând de încrederea cuiva. MDA2sinonime: amăgire aromire celuire prilestire înșelare
- 1.3. Seducere. MDA2sinonime: seducere
- 1.4. Faptă sau vorbă prin care se ademenește. DEX '09
-
-
- Pe poalele Sinaii mergînd, mă rătăcisem, Atras tot înainte de-un farmec fioros în umbra tupilată sub codru maiestos. Pe-o culme-n discul lunii o fantasmă zărisem Și plin de-ademenire în față mă oprisem. ALECSANDRI, P. III 503. DLRLC
-
etimologie:
- ademeni DEX '09 MDA2 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.