12 definiții pentru ademenire ademinire adimenire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ademenire sf [At: CONACHI, P. 151 / V: (reg) -dim- / Pl: ~ri / E: ademeni] 1 Determinare a cuiva prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase să participe la o acțiune Si: (nob) ademeneală, atragere, ispitire, tentare. 2 Inducere în eroare abuzând de încrederea cuiva Si: amăgire, înșelare, momire (1), (îrg) prilestire, (îvr) aromire, celuire. 3 (Spc) Seducere (1).

ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimeníre s. f.] – V. ademeni.

ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimeníre s. f.] – V. ademeni.

ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire; (concretizat) mijloc, faptă sau vorbă prin care se ademenește. Începu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrări. PAS, L. I 153. 2. (Neobișnuit) Încîntare, admirație. Pe poalele Sinaii mergînd, mă rătăcisem, Atras tot înainte de-un farmec fioros în umbra tupilată sub codru maiestos. Pe-o culme-n discul lunii o fantasmă zărisem Și plin de-ademenire în față mă oprisem. ALECSANDRI, P. III 503. – Variantă: (regional) adimeníre (NEGRUZZI, S. I 55) s. f.

ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire, seducere; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. 2. (Rar) Încântare, admirație. [Var.: (reg.) adimeníre s. f.]


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ademeníre s. f., g.-d. art. ademenírii; pl. ademeníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADEMENÍRE s. 1. v. tentație. 2. v. înșelare. 3. v. seducere.

ademenire f. 1. atragere (amăgitoare); 2. iluziune.

ademinire sf vz ademenire

ADIMENÍRE s. f. v. ademenire.

ADIMENÍRE s. f. v. ademenire.

ADIMENÍRE s. f. v. ademenire.

ADIMENÍRE s. f. v. ademenire.

ademeníre s. f., g.-d. art. ademenírii; pl. ademeníri

ADEMENIRE s. 1. atracție, ispită, seducere, seducție, tentație, (înv.) blaznă, iscușenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) 2. amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. amăgire, seducere, seducție. (~ unei fecioare.)

Intrare: ademenire
ademenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ademenire
  • ademenirea
plural
  • ademeniri
  • ademenirile
genitiv-dativ singular
  • ademeniri
  • ademenirii
plural
  • ademeniri
  • ademenirilor
vocativ singular
plural
adimenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adimenire
  • adimenirea
plural
  • adimeniri
  • adimenirile
genitiv-dativ singular
  • adimeniri
  • adimenirii
plural
  • adimeniri
  • adimenirilor
vocativ singular
plural
ademinire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ademinire
  • ademinirea
plural
  • ademiniri
  • ademinirile
genitiv-dativ singular
  • ademiniri
  • ademinirii
plural
  • ademiniri
  • ademinirilor
vocativ singular
plural

ademenire ademinire adimenire

  • 1. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei.
    exemple
    • Începu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrări. PAS, L. I 153.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Faptă sau vorbă prin care se ademenește.
      surse: DEX '09
  • exemple
    • Pe poalele Sinaii mergînd, mă rătăcisem, Atras tot înainte de-un farmec fioros în umbra tupilată sub codru maiestos. Pe-o culme-n discul lunii o fantasmă zărisem Și plin de-ademenire în față mă oprisem. ALECSANDRI, P. III 503.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ademeni
    surse: DEX '98 DEX '09