12 definiții pentru ademenire ademinire adimenire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ademenire sf [At: CONACHI, P. 151 / V: (reg) -dim- / Pl: ~ri / E: ademeni] 1 Determinare a cuiva prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase să participe la o acțiune Si: (nob) ademeneală, atragere, ispitire, tentare. 2 Inducere în eroare abuzând de încrederea cuiva Si: amăgire, înșelare, momire (1), (îrg) prilestire, (îvr) aromire, celuire. 3 (Spc) Seducere (1).
ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimeníre s. f.] – V. ademeni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimeníre s. f.] – V. ademeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire; (concretizat) mijloc, faptă sau vorbă prin care se ademenește. Începu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrări. PAS, L. I 153. 2. (Neobișnuit) Încîntare, admirație. Pe poalele Sinaii mergînd, mă rătăcisem, Atras tot înainte de-un farmec fioros în umbra tupilată sub codru maiestos. Pe-o culme-n discul lunii o fantasmă zărisem Și plin de-ademenire în față mă oprisem. ALECSANDRI, P. III 503. – Variantă: (regional) adimeníre (NEGRUZZI, S. I 55) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMENÍRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire, seducere; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. 2. (Rar) Încântare, admirație. [Var.: (reg.) adimeníre s. f.]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ademeníre s. f., g.-d. art. ademenírii; pl. ademeníri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ADEMENÍRE s. 1. v. tentație. 2. v. înșelare. 3. v. seducere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ademenire f. 1. atragere (amăgitoare); 2. iluziune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ademinire sf vz ademenire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adimeníre sf vz ademenire corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADIMENÍRE s. f. v. ademenire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADIMENÍRE s. f. v. ademenire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADIMENÍRE s. f. v. ademenire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADIMENÍRE s. f. v. ademenire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ademeníre s. f., g.-d. art. ademenírii; pl. ademeníri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ADEMENIRE s. 1. atracție, ispită, seducere, seducție, tentație, (înv.) blaznă, iscușenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) 2. amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. amăgire, seducere, seducție. (~ unei fecioare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ademenire ademinire adimenire
- 1. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei.exemple
- Începu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrări. PAS, L. I 153.surse: DLRLC
- surse: DEX '09
-
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Pe poalele Sinaii mergînd, mă rătăcisem, Atras tot înainte de-un farmec fioros în umbra tupilată sub codru maiestos. Pe-o culme-n discul lunii o fantasmă zărisem Și plin de-ademenire în față mă oprisem. ALECSANDRI, P. III 503.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi ademenisurse: DEX '98 DEX '09