3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂNDÍT1 s. n. Faptul de a (se) gândi. Loc. adv. Pe gândite = (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.

GÂNDÍT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.

gândit2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 184 / Pl: ~iți, ~e / E: gândi] 1 Care a fost bine pătruns cu mintea, bine chibzuit. 2 (Îoc negândit2) Închipuit. 3 (Înv; d. persoane; îoc negândit2) Persoană care gândește (1) cu atenție și răbdare.

gândit1 sn [At: DA ms / E: gândi] (Rar) Formare a unei judecăți, a unui raționament, a unei idei despre ceva sau cineva Cf gândi (1).

GÂNDÍT, -Ă, gândiți, -te, adj. Care a fost (bine) pătruns cu mintea; (bine) socotit, chibzuit. – V. gândi.

GÂNDIT2, -Ă, gândiți, -te, adj. Pătruns cu mintea; chibzuit. – V. gândi.

GÂNDÍT1 s. n. (Rar) Faptul de a gândi.Expr. Pe gândite = după o îndelungată cugetare. [Formă gramaticală: (În expr.) gândite].

GÂNDÍT n. v. A GÂNDI și A SE GÂNDI. * Pe ~e cu multă chibzuială. A-i da cuiva de ~ a-l face pe cineva să mediteze. /v. a (se) gândi

GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând.

GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ◊ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. și tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. și intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. și intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. și refl. A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...). 5. Refl. A intenționa (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând.

gândi [At: DOSOFTEI, V. S. 72/2 / V: (reg) ~ni, ghin~ / Pzi: ~desc / E: gând] 1-2 vir A(-și) forma o judecată, un raționament, o idee despre ceva sau cineva. 3 vr (Adesea construit cu pp „la”) A reflecta la ceva, a medita. 4 (Îoc pe negândite; îlav) Pe ~te Încet, după o cugetare îndelungată. 5 (Îe) A da (cuiva) de gândit A da cuiva ocazia de a medita, de a reflecta asupra unei probleme. 6-7 vti A concepe o abstracțiune sau ceva concret. 8 vr A chibzui cum e mai bine de făcut. 9 vr (Înv; în legătură cu dogma religioasă) A se îndoi. 10 vr A lua o hotărâre. 11 vi (Îvp; Mol; Trs; construit cu pp „de”) A-i păsa de cineva sau de ceva. 12-13 vrt (Complementul e o propoziție introdusă prin „că”) presupune că... 14 vt (Pop) A-și închipui că. 15 vt (Îe) (Nici) nu e de gândit Nu se poate închipui. 16-17 vrt (Complementul e o prepoziție introdusă prin „că”) A spera că se va realiza ceva. 18-19 vtr A lua în considerare (că... ). 20 vt (Nob; la Anton Pann; îe) A-l ~ de mort A avea impresia că a decedat. 21-22 vtr (Complementul e o propoziție introdusă prin „să”) A avea intenția să... 23-24 vti (Pop; îe) A-i ~ cuiva bine (sau rău sau gând bun ori rău) și A ~ rău (sau bine) despre cineva A avea față de cineva gânduri ori intenții bune sau rele. 25 vi (Pop; cu dativul persoanei; îe) A(-i) ~ cuiva A bănui pe cineva de o faptă rea. 26 vr A se aștepta la ceva. 27 vt(a) (Fam; îe) Când nici nu gândești Când nici nu te aștepți. 28 vt(a) (Fam; îe) Unde nici nu gândești (acolo-l găsești) Unde nici nu te aștepți. 29 vt (Fam; îe) Nici cu gândul nu ~ Nu-ți face iluzii, speranțe deșarte. 30 vt (Reg) A dori, a spera din tot sufletul. 31 vi (Înv) A se teme.

GÎNDÍ, gîndesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și forma o idee despre un lucru; a pătrunde cu gîndul un lucru pentru a-l înțelege; a cugeta. Așa gîndești, fiindcă așa gîndește toată lumea. C. PETRESCU, C. V. 108. Din fundul lumii, mai din sus, Și din Zorit, și din Apus, Din cît loc poți gîndind să bați, Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, P. I 55. De multe ori se întreba: «oare gîndesc și alți copii de vîrsta mea, așa ca mine?» VLAHUȚĂ, O. A. III 16. ♦ A concepe. Discursurile lor parcă sînt gîndite, scrise și zise de un singur om. DELAVRANCEA, H. T. 213. 2. Refl. și intranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «la») A reflecta, a medita. Du-te și-i spune să vie să cînte puțintel fetiței, căci stă supărată și se gîndește cu lacrimi la măicuța ei. SADOVEANU, O. V. 417. Gîndește-te bine toată noaptea și mîine să-mi dai răspunsul. CARAGIALE, O. III 104. Cum mergea el, gîndind și uitîndu-se pe jos, vede o nucă. ȘEZ. V. 65. ◊ Tranz. Înțeleg tot ce gîndești dumneata, domnule Steriu...Nimeni nu poate să înțeleagă ce gîndește alt om. C. PETRESCU, C. V. 146. ◊ Expr. A da (cuiva) de gîndit = a pune (pe cineva) pe gînduri. ♦ A avea ceva în minte, a fi sau a se întoarce cu gîndul (la ceva sau la cineva). Tu poate mai gîndești și-acum în căpșorul mic Cum ne-am plimbat într-o sară-amîndoi. D. BOTEZ, P. O. 77. Vai! tot mai gîndești la anii, cînd visam în academii, Ascultînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii. EMINESCU, O. I 140. Cînd gîndesc, mîndră, la tine Nu mai am inimă-n mine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 114. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», popular «de») A-i fi cuiva gîndul, grija la ceva, a se îngriji, a-i păsa (de ceva sau de cineva). Mîncați, beți și vă veseliți, dar de fata Împăratului-Roș nici nu gîndiți. CREANGĂ, P. 232. Hai, bade, să ne iubim, La luat să nu gîndim! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 56. Bea Codrean, se veselește, Cu Șanta se drăgostește, Și de plată nici gîndește. ALECSANDRI, P. P. 88. 3. Tranz. (Determinat printr-o propoziție completivă sau printr-un infinitiv) A-i da (cuiva) prin gînd, a-i trece prin minte. Gîndit-ai vrodată că ai să ajungi soarele cu picioarele...? CREANGĂ, P. 196. ◊ Refl. Nu se gîndise să vie pe aici nici azi. REBREANU, R. I 246. Somnul meu... a zburat în fuga mare și nici nu m-am mai gîndit a-l prinde. GHICA, S. A. 46. ◊ (Intranz., în expr.) Nici cu gîndul n-am gîndit, cînd cu gîndul n-ai gîndi v. gînd (4). 4. Refl. A chibzui; a judeca. Am să mă gîndesc și să vedem ce e de făcut. C. PETRESCU, C. V. 229. S-a gîndit cîtva și i-a mai spus. CARAGIALE, O. III 48. El răspunde: tu, leliță, Să-mi mai fii un an drăguță! Eu i-am spus că m-oi gîndi, Ș-apoi mă voi hotărî. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. 5. Tranz. (Determinat printr-o propoziție completivă introdusă prin conj. «că») A lua în considerare, a ține seamă, a-și da seama că... Cînd gîndesc că ieri, nu mai departe... se jura pe sănătatea lui, pe viața lui, pe ochii lui că mă iubește. NEGRUZZI, S. I 51. ◊ Refl. Aproape să amețesc cînd mă gîndesc că nu voi putea urca. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. 6. Tranz. (Determinat printr-o propoziție completivă, introdusă prin conj. «că» sau printr-un pronume) A crede, a socoti, a avea o părere. Aș fi curioasă să știu ce gîndește de mine. VLAHUȚĂ, O. A. III 89. Ce gîndești? Și unii ca aceștia sînt trebuitori pe lume cîteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte. CREANGĂ, P. 220. A privi gîndești că pot Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedece de-un ciot? EMINESCU, O. I 146. ◊ Intranz. Trei luni de cînd nu ne-am văzut. E adevărat că timpul zboară cît nu gîndești. DAVIDOGLU, M. 9. Iată și domnul Franț, prietinul nostru. Unde nu gîndești, acolo-l găsești. ALECSANDRI, T. I 42. Precum gîndesc, Meleli va cîștiga, căci e bun călăreț. NEGRUZZI, S. I 40. 7. Refl. (Determinat printr-o propoziție secundară introdusă prin «ca să» sau «să») A intenționa. El se gîndește să-i pedepsească cu mult mai aspru. CARAGIALE, O. III 256. ◊ Tranz. Gîndit-am, mîndră, gîndit Să mă las de-al tău iubit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 42. ♦ Tranz. A dori. Din gînd așa gîndești, Ca cu ea să tot trăiești. BIBICESCU, P. P. 177. Costandine... Nu ți-am gîndit rău. TEODORESCU, P. P. 46.

GÎNDÍT1 s. n. (Rar, numai în expr.) Pe gîndite = după cugetare îndelungată, încet. Lecția curgea mai repede sau mai pe gîndite. DELAVRANCEA, la TDRG. – Formă gramaticală: (în expr.) gîndite.

GÎNDÍT2, -Ă, gîndiți, -te, adj. Pătruns cu mintea, cugetat, chibzuit. Cu mișcări liniștite și gîndite, luă toporul de jos. MIHALE, O. 509. Oratorul ne dete un discurs bine gîndit. BOLINTINEANU, O. 280.

A GÂNDÍ ~ésc 1. intranz. 1) A crea idei despre obiectele și fenomenele din realitatea înconjurătoare. 2) A-și aplica reflecția; a reflecta; a medita. 3) A fi cu gândul; a fi cuprins de îngrijorare; a păsa; a se îngrijora. 2. tranz. 1) A găsi de cuviință; a crede; a socoti; a considera. 2) A proiecta în gând; a avea în intenție; a intenționa; a dori. /Din gând

A SE GÂNDÍ mă ~ésc intranz. 1) A fi conștient (de ceva); a-și da seama. 2) A-și aduce aminte, evocând în memorie sau în imaginație. ~ la anii de școală. /Din gând

GÎNDI vb. (Mold., Ban., Trans. S) A ține seama, a avea grijă, a-i păsa. A: Țăranii de darurile lui Dumnedzău puțin gîndesc. VARLAAM Nice gîndi de logodnic. DOSOFTEI, VS. [Porcii] De cîte ori adease să gonesc din grădinile ceale cu legumi ... dară ei nimică gîndindu-se de aceasta, iarăși acolo să întorc. ALF, 51v. C: Dumneata nu griji de mine și eu încă nu gîndesc de tine. FL. D 1693, 38r. De dumnezeu nu gîndim. CSOM, 5r; cf. MOL. 1725, 120r. // B: Gîndiia de aceaia de care în toată vreamea să scîrbiia. MINEIUL (1776). Etimologie : gînd + suf. -i; cf. magh. gondolni. Cf. c î ș t i g a, î n c î ș t i g a.

gândi v. 1. a cugeta: a gândi la plecare; 2. a reflecta; gândește-te bine; 3. a socoti, a crede: ce gândești despre asta? 4. a avea de gând.

gîndésc v. intr. (d. gînd). Cuget, socotesc, cred: ce gîndeștĭ despre lumea asta? Am de gînd, am intențiune: gîndesc să plec mîne. V. refl. Cuget, îmĭ trimet gîndu la: mă gîndesc la tine. Am de gînd: mă gîndesc să plec. Hotărăsc ceva relativ la ceva: acuma facem asta, ĭar la cele-lalte ne vom gîndi pe urmă.

arată toate definițiile

Intrare: gândit (adj.)
gândit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gândit
  • gânditul
  • gânditu‑
  • gândi
  • gândita
plural
  • gândiți
  • gândiții
  • gândite
  • gânditele
genitiv-dativ singular
  • gândit
  • gânditului
  • gândite
  • gânditei
plural
  • gândiți
  • gândiților
  • gândite
  • gânditelor
vocativ singular
plural
Intrare: gândit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gândit
  • gânditul
  • gânditu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gândit
  • gânditului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: gândi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gândi
  • gândire
  • gândit
  • gânditu‑
  • gândind
  • gândindu‑
singular plural
  • gândește
  • gândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gândesc
(să)
  • gândesc
  • gândeam
  • gândii
  • gândisem
a II-a (tu)
  • gândești
(să)
  • gândești
  • gândeai
  • gândiși
  • gândiseși
a III-a (el, ea)
  • gândește
(să)
  • gândească
  • gândea
  • gândi
  • gândise
plural I (noi)
  • gândim
(să)
  • gândim
  • gândeam
  • gândirăm
  • gândiserăm
  • gândisem
a II-a (voi)
  • gândiți
(să)
  • gândiți
  • gândeați
  • gândirăți
  • gândiserăți
  • gândiseți
a III-a (ei, ele)
  • gândesc
(să)
  • gândească
  • gândeau
  • gândi
  • gândiseră
gâni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghindi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gândit (adj.)

etimologie:

  • vezi gândi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

gândit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) gândi.
    surse: DEX '09 NODEX
  • comentariu Formă gramaticală (în expresie): gîndite
    surse: DLRLC NODEX

etimologie:

  • vezi gândi
    surse: DEX '09 DEX '98

gândi gâni ghindi

  • 1. intranzitiv reflexiv A-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta la ceva.
    exemple
    • Așa gîndești, fiindcă așa gîndește toată lumea. C. PETRESCU, C. V. 108.
      surse: DLRLC
    • Din fundul lumii, mai din sus, Și din Zorit, și din Apus, Din cît loc poți gîndind să bați, Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, P. I 55.
      surse: DLRLC
    • De multe ori se întreba: «oare gîndesc și alți copii de vîrsta mea, așa ca mine?» VLAHUȚĂ, O. A. III 16.
      surse: DLRLC
    • Du-te și-i spune să vie să cînte puțintel fetiței, căci stă supărată și se gîndește cu lacrimi la măicuța ei. SADOVEANU, O. V. 417.
      surse: DLRLC
    • Gîndește-te bine toată noaptea și mîine să-mi dai răspunsul. CARAGIALE, O. III 104.
      surse: DLRLC
    • Cum mergea el, gîndind și uitîndu-se pe jos, vede o nucă. ȘEZ. V. 65.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Înțeleg tot ce gîndești dumneata, domnule Steriu... – Nimeni nu poate să înțeleagă ce gîndește alt om. C. PETRESCU, C. V. 146.
      surse: DLRLC
    • Am să mă gîndesc și să vedem ce e de făcut. C. PETRESCU, C. V. 229.
      surse: DLRLC
    • S-a gîndit cîtva și i-a mai spus. CARAGIALE, O. III 48.
      surse: DLRLC
    • El răspunde: tu, leliță, Să-mi mai fii un an drăguță! Eu i-am spus că m-oi gîndi, Ș-apoi mă voi hotărî. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. intranzitiv tranzitiv A crea ceva (abstract sau concret).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: concepe crea attach_file un exemplu
      exemple
      • Discursurile lor parcă sînt gîndite, scrise și zise de un singur om. DELAVRANCEA, H. T. 213.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A avea ceva în minte, a fi sau a se întoarce cu gândul (la ceva sau la cineva).
      exemple
      • Tu poate mai gîndești și-acum în căpșorul mic Cum ne-am plimbat într-o sară-amîndoi. D. BOTEZ, P. O. 77.
        surse: DLRLC
      • Vai! tot mai gîndești la anii, cînd visam în academii, Ascultînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii. EMINESCU, O. I 140.
        surse: DLRLC
      • Cînd gîndesc, mîndră, la tine Nu mai am inimă-n mine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 114.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mîncați, beți și vă veseliți, dar de fata Împăratului-Roș nici nu gîndiți. CREANGĂ, P. 232.
      surse: DLRLC
    • Hai, bade, să ne iubim, La luat să nu gîndim! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 56.
      surse: DLRLC
    • Bea Codrean, se veselește, Cu Șanta se drăgostește, Și de plată nici gîndește. ALECSANDRI, P. P. 88.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv intranzitiv A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede (că...).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crede socoti attach_file 9 exemple
    exemple
    • Gîndit-ai vrodată că ai să ajungi soarele cu picioarele...? CREANGĂ, P. 196.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Nu se gîndise să vie pe aici nici azi. REBREANU, R. I 246.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Somnul meu... a zburat în fuga mare și nici nu m-am mai gîndit a-l prinde. GHICA, S. A. 46.
      surse: DLRLC
    • Aș fi curioasă să știu ce gîndește de mine. VLAHUȚĂ, O. A. III 89.
      surse: DLRLC
    • Ce gîndești? Și unii ca aceștia sînt trebuitori pe lume cîteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte. CREANGĂ, P. 220.
      surse: DLRLC
    • A privi gîndești că pot Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedece de-un ciot? EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC
    • Trei luni de cînd nu ne-am văzut. E adevărat că timpul zboară cît nu gîndești. DAVIDOGLU, M. 9.
      surse: DLRLC
    • Iată și domnul Franț, prietinul nostru. Unde nu gîndești, acolo-l găsești. ALECSANDRI, T. I 42.
      surse: DLRLC
    • Precum gîndesc, Meleli va cîștiga, căci e bun călăreț. NEGRUZZI, S. I 40.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A lua în considerare (că...), a-și da seama (că...).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd gîndesc că ieri, nu mai departe... se jura pe sănătatea lui, pe viața lui, pe ochii lui că mă iubește. NEGRUZZI, S. I 51.
      surse: DLRLC
    • Aproape să amețesc cînd mă gîndesc că nu voi putea urca. CAMIL PETRESCU, U. N. 404.
      surse: DLRLC
  • 5. reflexiv A intenționa (să...).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intenționa attach_file 2 exemple
    exemple
    • El se gîndește să-i pedepsească cu mult mai aspru. CARAGIALE, O. III 256.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Gîndit-am, mîndră, gîndit Să mă las de-al tău iubit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • gând
    surse: DEX '09 DEX '98