16 definiții pentru cugeta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUGETÁ, cúget, vb. I. Intranz. A urmări o idee, a medita; a se gândi. ♦ Refl. (Rar) A sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni. ♦ A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare. – Lat. cogitare.

CUGETÁ, cúget, vb. I. Intranz. A urmări o idee, a medita; a se gândi. ♦ Refl. (Rar) A sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni. ♦ A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare. – Lat. cogitare.

cugeta [At: CORESI, EV. 18 / Pzi: cuget și (îvr) ~tez / E: ml cogito, -are] 1 vi A medita. 2 vi A se gândi la ceva. 3 vr (Trs) A chibzui. 4 vi A-și da seama. 5 vi A ține seama de... 6-7 vtr (Înv) A (se) considera. 8 vt (Înv) A născoci. 9 vt (Înv; îe) A ~ sfaturi A unelti. 10 vi A plănui. 11 vi (înv; îe) A ~ (în) bine sau (în) rău (cuiva) A voi binele sau răul cuiva.

CUGETÁ, cúget, vb. I. Intranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau, învechit, «asupra») A avea gîndurile concentrate asupra unui subiect; a urmări o idee, a medita; a se gîndi. Era un om care citea și care cugeta în singurătatea lui. SADOVEANU, O. VIII 7. A stat așa singur, cu ochii înghețați, cugetînd la o răzbunare cruntă, însă încă nedeslușită. SADOVEANU, M. C. 44. Dan cugeta de mult la un roman tras din viața de la țară. VLAHUȚĂ, O. A. 285. Ercule... prinse a cugeta asupra vorbelor celor două muieri. ISPIRESCU, U. 27. ◊ Refl. (Rar) A sta pe gînduri, a chibzui, a cumpăni; a se gîndi. E un moment mare, să mă cuget mai întăi-gîndi el. EMINESCU, N. 58. ♦ (Urmat de o completivă directă) A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare. Cugetă că de mă vei părăsi, voi muri negreșit. NEGRUZZI, S.I 19. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A-și închipui ceva sau pe cineva. Ș-acum, cînd închid ochii și-l cuget, pare că mă uit la dînsul. VLAHUȚĂ, O. A. 145.

A CUGETÁ cúget 1. intranz. 1) A gândi adânc; a chibzui; a medita; a reflecta. 2) rar A sta pe gânduri. 2. tranz. A avea în vedere. Cuget că va trebui să pleci. /<lat. cogitare

cugetá v. 1. a forma în spirit idei, imagini despre un lucru; 2. a chibzui, a-și da seama: cugetă bine; 3. a avea o părere oarecare: el cugetă ca și mine; 4. a avea o intențiune, a-și forma un plan: cuget să plec. [Lat. COGITARE].

2) cúget, a v. tr. (lat. cógito, côgitare, d. agitare, a agita în gînd; vit. coitare, vfr. cuidier, pv. sp. pg. cuidar. V. agit, actor, acțiune, coagulez, reactiv). Sec. 17 ș. a. Proĭectez, plănuĭesc: a cugeta vicleniĭ. Azĭ (maĭ rar de cît gîndesc). V. intr. Mă gîndesc, îmĭ formez în minte ideĭa unuĭ lucru: a cugeta la nemurirea sufletuluĭ. Îmĭ aduc aminte: cuget la țara mea. – În Trans. și refl.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cugeta (a ~) vb., ind. prez. 3 cugetă

cugetá vb., ind. prez. 1 sg. cugét, 3 sg. și pl. cúgetă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUGETÁ vb. 1. v. chibzui. 2. v. filozofa.

CUGETÁ vb. v. aprecia, chibzui, considera, crede, găsi, gândi, intenționa, judeca, opina, plănui, proiecta, socoti.

CUGETA vb. 1. a chibzui, a gîndi, a judeca, a medita, a raționa, a reflecta, (înv.) a meditarisi, a mîndri, a rezona, a semui. (Vrea să ~ în liniște.) 2. a filozofa. (Nu mai ~ întreaga zi!)

cugeta vb. v. APRECIA. CHIBZUI. CONSIDERA. CREDE. GĂSI. GÎNDI. INTENȚIONA. JUDECA. OPINA. PLĂNUI. PROIECTA. SOCOTI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cugetá (cugetát, cugetát), vb. – A se gîndi, a reflecta, a medita. Lat. cōgĭtāre (Pușcariu 431; Candrea-Dens., 425; REW 2027; DAR); cf. alb. kuitoń (Meyer 210; Philippide, I, 637), v. it. coitare, v. fr. cuidier, sp., port. cuidar.Der. cuget, s. n. (gîndire, judecată, reflecție; rațiune, spirit; imaginație; judecată; părere; intenție; conștiință), care de asemenea ar putea fi un der. romanic, cf. lec. kúšetu, v. esp. cuita, gal. coita; cugetător, s. m. (gînditor; filozof); cugetăcios (var. cugetăreț), adj. (înv., rezonabil, judicios); cugetare, s. f. (reflecție; meditație; aforism, maximă); necugetat, adj. (nerespectuos); precugeta, vb. (a premedita), format artificial pe baza fr. préméditer.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DELIBERANDUM EST SAEPE, STATUENDUM EST SEMEL (lat.) trebuie să cugeți de multe ori, dar să hotărăști o singură dată – Publilius Syrus, „Sententiae”, 132.

DUBITO, ERGO COGITO (lat.) mă îndoiesc, deci cugetV. Cogito, ergo sum.

Intrare: cugeta
verb (V6)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cugeta
  • cugetare
  • cugetat
  • cugetatu‑
  • cugetând
  • cugetându‑
singular plural
  • cugetă
  • cugetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuget
(să)
  • cuget
  • cugetam
  • cugetai
  • cugetasem
a II-a (tu)
  • cugeți
(să)
  • cugeți
  • cugetai
  • cugetași
  • cugetaseși
a III-a (el, ea)
  • cugetă
(să)
  • cugete
  • cugeta
  • cugetă
  • cugetase
plural I (noi)
  • cugetăm
(să)
  • cugetăm
  • cugetam
  • cugetarăm
  • cugetaserăm
  • cugetasem
a II-a (voi)
  • cugetați
(să)
  • cugetați
  • cugetați
  • cugetarăți
  • cugetaserăți
  • cugetaseți
a III-a (ei, ele)
  • cugetă
(să)
  • cugete
  • cugetau
  • cugeta
  • cugetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cugeta, cugetverb

  • 1. A urmări o idee; a se gândi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era un om care citea și care cugeta în singurătatea lui. SADOVEANU, O. VIII 7. DLRLC
    • format_quote A stat așa singur, cu ochii înghețați, cugetînd la o răzbunare cruntă, însă încă nedeslușită. SADOVEANU, M. C. 44. DLRLC
    • format_quote Dan cugeta de mult la un roman tras din viața de la țară. VLAHUȚĂ, O. A. 285. DLRLC
    • format_quote Ercule... prinse a cugeta asupra vorbelor celor două muieri. ISPIRESCU, U. 27. DLRLC
    • 1.1. reflexiv rar A sta pe gânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote E un moment mare, să mă cuget mai întăi – gîndi el. EMINESCU, N. 58. DLRLC
    • 1.2. A-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cugetă că de mă vei părăsi, voi muri negreșit. NEGRUZZI, S.I 19. DLRLC
    • 1.3. tranzitiv neobișnuit A-și închipui ceva sau pe cineva. DLRLC
      sinonime: închipui
      • format_quote Ș-acum, cînd închid ochii și-l cuget, pare că mă uit la dînsul. VLAHUȚĂ, O. A. 145. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.