13 definiții pentru temeinic temelnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temélnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic.

TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temélnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic.

TEMÉINIC, -Ă, temeinici, -e, adj. Cu temei, solid, serios. El avea cunoștințe temeinice de economie politică și-i plăcea să le dezvolte. CĂLINESCU, E. 201. Trec pe lîngă bordei, vorbind, Bălcescu și Mitică Filipescu, care păreau prinși într-o discuție temeinică. CAMIL PETRESCU, O. I 294. Aceasta e una din temeinicele pricini cari au dat lui Turgheniev atîta vază. GHEREA, ST. CR. II 211. ◊ (Adverbial) Apoi ploaia începe temeinic. BOGZA, C. O. 62. Dobîndirea culturii în școli trebuie să se realizeze temeinic. SADOVEANU, E. 47. Pe-acolo veacuri de liniște și de siguranță au îngăduit omului să-și lege temeinic viața lui și a urmașilor lui de aceeași vatră, de același colț de pămînt. VLAHUȚĂ, R. P. 16. ♦ Adînc, intens. Ana dormea somnul temeinic al tinereții. D. ZAMFIRESCU, R. 171. – Variantă: (învechit) temélnic, -ă (NEGRUZZI, S. II 156, RUSSO, S. 33) adj.

TEMÉINIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care are un temei serios; fondat pe o bază solidă; sănătos. ◊ A cunoaște ceva ~ a cunoaște foarte bine. /temei + suf. ~nic

temeinic a. ce are temeiu, solid.

teméĭnic, -ă adj. (d. temeĭ). Care are temeĭ, solid, traĭnic: zidire temeĭnică. Fig. Fundamental, serios: om temeĭnic. Adv. Cu temeĭ: a lucra temeĭnic. – Vechĭ -élnic (vsîrb. temelĭnŭ).

TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic.

TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic.

TEMÉLNIC, -Ă adj. v. temeinic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teméinic adj. m., pl. teméinici; f. teméinică, pl. teméinice

teméinic adj. m., pl. teméinici; f. sg. teméinică, pl. teméinice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEMÉINIC adj. v. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, puternic, radical, serios, structural, substanțial, tare, vital.

TEMÉINIC adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adj. v. chibzuit. 3. adv. v. just. 4. adj. v. convingător. 5. adj. v. profund. 6. adj. v. important. 7. adj., adv. v. serios.

temeinic adj. v. ADÎNC. CAPITAL. CONSIDERABIL. CRUCIAL. DECISIV. ESENȚIAL. FUNDAMENTAL. HOTĂRÎTOR. IMPORTANT. ÎNSEMNAT. ORGANIC. PRIMORDIAL. PROFUND. PUTERNIC. RADICAL. SERIOS. STRUCTURAL. SUBSTANȚIAL. TARE. VITAL.

TEMEINIC adj., adv. 1. adj. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (A invocat o scuză ~.) 2. adj. chibzuit, cumpănit, gîndit, judicios, matur, serios, socotit. (O judecată ~.) 3. adv. drept, întemeiat, just. (A judecat ~.) 4. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.) 5. adj. adînc, profund, serios, (fig.) pătrunzător. (Un eseu ~; are cunoștințe ~.) 6. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuție ~ la dezvoltarea...) 7. adj., adv. serios, stăruitor, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.)

Intrare: temeinic
temeinic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temeinic
  • temeinicul
  • temeinicu‑
  • temeinică
  • temeinica
plural
  • temeinici
  • temeinicii
  • temeinice
  • temeinicele
genitiv-dativ singular
  • temeinic
  • temeinicului
  • temeinice
  • temeinicei
plural
  • temeinici
  • temeinicilor
  • temeinice
  • temeinicelor
vocativ singular
plural
temelnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temelnic
  • temelnicul
  • temelnicu‑
  • temelnică
  • temelnica
plural
  • temelnici
  • temelnicii
  • temelnice
  • temelnicele
genitiv-dativ singular
  • temelnic
  • temelnicului
  • temelnice
  • temelnicei
plural
  • temelnici
  • temelnicilor
  • temelnice
  • temelnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)