3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUDUÍT s. n. Faptul de a dudui; zgomot sacadat; duduitură, durduit. – V. dudui.

DUDUÍT s. n. Faptul de a dudui; zgomot sacadat; duduitură, durduit. – V. dudui.

duduit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~dait, ~dăit / Pl: ~uri / E: dudui] 1-7 Duduire (1-7).

duduit2, ~ă smf, a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: dudui] 1-2 (Om) repezit. 3-4 (Om) neascultător. 5-6 (Om) uituc.

DUDUÍT s. n. Faptul de a dudui; zgomot produs de foc, motoare etc.; bubuit. Un zgomot surd, un duduit înfundat de mașini începe să se audă în noapte. BOGZA, C. O. 414. Se auzea duduitul pasului, strigătul întins al năvălitorilor, răcnetele șirurilor de turci luate în baionetă. SADOVEANU, O. VI 63. În sobă ardea focul cu un duduit adormitor. REBREANU, R. I 91.

DUDUÍ, dúdui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. Intranz. (Despre motoare, mașini etc.; p. ext. despre ateliere, fabrici etc.; la pers. 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde puternic și cu zgomot. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni. – Formație onomatopeică.

dudui [At: ANON. CAR. / V: ~dăi / Pzi: dudui / E: fo] 1 vi (D. pământ, clădiri, ferestre etc.) A se cutremura din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate. 2-3 vi (Reg; îe) A veni (sau a umbla) ~ind A veni (sau a umbla) înfuriat. 4 vi (Îae) A fi în toane rele. 5 vi (D. motoare, mașini etc.; pex d. ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. 6 vi (D. foc) A arde puternic și cu zgomot. 7 vi (D. surse de zgomote și fenomene ale naturii) A tuna. 8 vi A răsuna. 9 vt (Îrg) A îmboldi. 10 vt A alunga. 11 vt (Reg) A lua repede pe cineva. 12 vt A speria.

DUDUÍ, dúdui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. Intranz. (Despre motoare, mașini etc.; p. ext. despre ateliere, fabrici etc.; la pers. 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde viu și cu zgomot. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni. – Formație onomatopeică.

DUDUÍ, dúdui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre foc) A arde (în sobă) cu zgomot. Cînd suna vîntul țiuind în cercevele și focul duduia în soba înaltă. SADOVEANU, N. P. 209. În bucătărie, unde duduia focul, erau părinții ei amîndoi. REBREANU, R. II 114. În sobă focul prinse a dudui vesel. DUNĂREANU, CH. 111. ♦ (Despre pămînt, clădiri, ferestre etc.) A se cutremura, a se zgudui, a bubui (din cauza loviturilor repetate). De ce duduie pămîntul? Vin tractoarele. CAMILAR, TEM. 49. Joacă toți cu voie bună, Duduie sub ei pămîntul! IOSIF, V. 49. Venea, nene, ursul de duduia pădurea. ISPIRESCU, L. 329. Începe a toca în stative, de pîrie păreții casei și duduie fereștile. CREANGĂ, A. 38. ♦ (Despre motoare sau mașini în funcțiune, p. ext. despre ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. Mihai învîrti manivela și motorul porni duduind. MIHALE, O. 189. Luna plutește peste clădiri, peste uzina ce vuiește și duduie. CĂLUGĂRU, O. P. 481. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. REBREANU, R. I 13. 2. Tranz. (Regional) A goni, a alunga. Din două una, ori merg eu, ori duduie-i pe ei! RETEGANUL, P. I 43.

A DUDUÍ pers.3 dúduie intranz. 1) (despre foc) A arde cu zgomot. 2) (despre clădiri, ferestre) A se zgudui, a se cutremura cu putere din cauza unor lovituri, explozii repetate. 3) (despre motoare, mașini) A produce un zgomot ritmic, sacadat. [Sil. -du-i] /Onomat.

DUDUI vb. (Ban., Trans. SV) A alunga; a pune pe fugă. Dudujeszk Pello. AC, 335 ; cf. MCCR, 36. ◊ Fig. Asuprelele ispitelor tu le duduiși năvala patimilor. MCCR, 62. Etimologie: cf. magh. dogni, dödörögni. Vezi și duduire. Cf. î n t i r i (1), p o g o n i, ț i p a, z o g o n i.

duduì v. 1. a răsuna cu sgomot: umbla de duduia casa; 2. a văjăi (de vânt), a clocoti (de cascade). [Onomatopee].

dúduĭ, a- í v. intr. (imit. înrudit cu ung. dödögni, dödörögni, a bufni, a face gură, dudulni, a striga ca pupăza. V. durduĭ). Răsun înfundat: mașina duduĭa de mult foc; acest on e așa de greŭ, în cît duduĭe pămîntu cînd merge! V. tr. Olt. Trans. Munt. Alung, expulsez. – În Olt. și dúdăĭ. V. dupăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

duduí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dúdui, 3 dúduie, imperf. 3 sg. duduiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să dúdui, 3 să dúduie

duduí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dúdui, 3 sg. și pl. dúduie, imperf. 3 sg. duduiá

dudui (ind. prez. 3 sg. și pl. duduie)

arată toate definițiile

Intrare: duduit (adj.)
duduit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duduit
  • duduitul
  • duduitu‑
  • dudui
  • duduita
plural
  • duduiți
  • duduiții
  • duduite
  • duduitele
genitiv-dativ singular
  • duduit
  • duduitului
  • duduite
  • duduitei
plural
  • duduiți
  • duduiților
  • duduite
  • duduitelor
vocativ singular
plural
Intrare: duduit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duduit
  • duduitul
  • duduitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • duduit
  • duduitului
plural
vocativ singular
plural
dudait
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dudăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dudui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dudui
  • duduire
  • duduit
  • duduitu‑
  • duduind
  • duduindu‑
singular plural
  • duduie
  • duduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dudui
(să)
  • dudui
  • duduiam
  • duduii
  • duduisem
a II-a (tu)
  • dudui
(să)
  • dudui
  • duduiai
  • duduiși
  • duduiseși
a III-a (el, ea)
  • duduie
(să)
  • duduie
  • duduia
  • dudui
  • duduise
plural I (noi)
  • duduim
(să)
  • duduim
  • duduiam
  • duduirăm
  • duduiserăm
  • duduisem
a II-a (voi)
  • duduiți
(să)
  • duduiți
  • duduiați
  • duduirăți
  • duduiserăți
  • duduiseți
a III-a (ei, ele)
  • duduie
(să)
  • duduie
  • duduiau
  • dudui
  • duduiseră
dudăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

duduit (s.n.) dudait dudăit

  • 1. Faptul de a dudui; zgomot sacadat.
    exemple
    • Un zgomot surd, un duduit înfundat de mașini începe să se audă în noapte. BOGZA, C. O. 414.
      surse: DLRLC
    • Se auzea duduitul pasului, strigătul întins al năvălitorilor, răcnetele șirurilor de turci luate în baionetă. SADOVEANU, O. VI 63.
      surse: DLRLC
    • În sobă ardea focul cu un duduit adormitor. REBREANU, R. I 91.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dudui
    surse: DEX '98 DEX '09

dudui dudăi

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bubui cutremura zgudui attach_file 4 exemple
    exemple
    • De ce duduie pămîntul? Vin tractoarele. CAMILAR, TEM. 49.
      surse: DLRLC
    • Joacă toți cu voie bună, Duduie sub ei pămîntul! IOSIF, V. 49.
      surse: DLRLC
    • Venea, nene, ursul de duduia pădurea. ISPIRESCU, L. 329.
      surse: DLRLC
    • Începe a toca în stative, de pîrie păreții casei și duduie fereștile. CREANGĂ, A. 38.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv unipersonal (Despre motoare, mașini etc.; prin extensiune despre ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mihai învîrti manivela și motorul porni duduind. MIHALE, O. 189.
      surse: DLRLC
    • Luna plutește peste clădiri, peste uzina ce vuiește și duduie. CĂLUGĂRU, O. P. 481.
      surse: DLRLC
    • Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. REBREANU, R. I 13.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre foc) A arde puternic și cu zgomot.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Cînd suna vîntul țiuind în cercevele și focul duduia în soba înaltă. SADOVEANU, N. P. 209.
        surse: DLRLC
      • În bucătărie, unde duduia focul, erau părinții ei amîndoi. REBREANU, R. II 114.
        surse: DLRLC
      • În sobă focul prinse a dudui vesel. DUNĂREANU, CH. 111.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit regional A îmboldi, a îndemna (la mers).
    exemple
    • Din două una, ori merg eu, ori duduie-i pe ei! RETEGANUL, P. I 43.
      surse: DLRLC

etimologie: