12 definiții pentru cutremura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTREMURÁ, cutrémur, vb. I. 1. Refl. (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur (1). ♦ Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) scutura. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; p. ext. a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta. – Lat. *contremulare.

CUTREMURÁ, cutrémur, vb. I. 1. Refl. (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur (1). ♦ Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) scutura. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; p. ext. a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta. – Lat. *contremulare.

cutremura vtr [At: PSALT. 114/4 / V: ~trăm~, ~trim~ / Pzi: cutremur / E: ml *contremule, -are cf tremura, cutremur] 1-2 A tremura sau a face să tremure, să se zguduie. 3-4 A (se) înfiora. 5-6 (Pex) A (se) îngrozi. 7-8 (D. pământ) A (se) zgudui din cauza unui cutremur (2).

CUTREMURÁ, cutremúr, vb. I. Refl. 1. (Despre pămînt) A se zgudui din cauza unui cutremur, a suferi o zguduire seismică. Se cutremură pămîntul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie. GREANGĂ, P. 54. ♦ (Despre obiecte acționate de cineva) A se zgudui, a se clătina, a se scutura, a tremura. I se cutremurau umerii și i se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, L. 9. ◊ (Prin exagerare) Cerurile clocoteau subt descărcările zguduitoare ale tunetelor și pămîntul înfricoșat se cutremura nemernic... sub ropotul de trăsnete. HOGAȘ, M. N. 176. Răcnea de se cutremurau codrii. ISPIRESCU, L. 17. ◊ Tranz. Tresărind în cercuri albe, El [lacul] cutremură o barcă. EMINESCU, O. I 74. ◊ (Prin exagerare) Porunca luiDima a izbucnit cutremurînd... zidurile vechi. GALAN, Z. R. 247. Trîmbița de alamă cutremura castelul. VLAHUȚĂ, O. A. 152. 2. Fig. (Despre oameni) A se înfiora, a tresări (de spaimă, de scîrbă); p. e xt. a se înspăimînta, a se îngrozire cutremurară la un astfel de gînd. SAHIA, N. 105. Să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost-nainte vremuri. IOSIF, PATR. 5. Auziră, la o depărtare, o strigătură puternică. Toți se cutremurară. RETEGANUL, P. II 41. Sufletul lui se cutremura la gîndirea că nu va putea scutura greutatea acestui amor. EMINESCU, N. 71. ◊ Tranz. Un fulger și-a deschis cărare, Cutremurîndu-mi pieptul șubred. GOGA, C. P. 11. Mai aruncă-ți o privire... Peste vechea zbuciumare ce cutremură-al meu piept. MACEDONSKI, O. I 272. Cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri. EMINESCU, O. I 155.

A CUTREMURÁ cutrémur tranz. A face să se cutremure. /<lat. contremulare

A SE CUTREMURÁ mă cutrémur intranz. 1) A se zgudui sub acțiunea unui cutremur. 2) A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se clătina; a se legăna. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se înfiora; a se înspăimânta. /<lat. contremulare

cutremurà v. a tremura din toate puterile, a se înfiora. [Cf. lat. CONTREMULUS, care tremură foarte].

2) cutrémur, a v. tr. (lat. contrémulo, -trĕmulare saŭ rom. cu și tremur). Zguduĭ din temelie, zguduĭ tare: acest om cutremură casa cînd merge. Fig. Îngrozesc: mă cutremurĭ cu vorba asta. V. refl. Tremur din temelie: pămîntu s’a cutremurat. Fig. Mă îngrozesc: auzind trista veste, s’a cutremurat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cutremurá (a ~) (cu-tre-) vb., ind. prez. 3 cutrémură

cutremurá vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. cutrémur, 3 sg. și pl. cutrémură


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUTREMURÁ vb. 1. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlțâi, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a dârdâi, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Mold. și Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereții când trec mașinile.) 3. a se înfiora, a se scutura, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 4. v. îngrozi.

CUTREMURA vb. 1. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgîlțîi, a (se) zgudui, (înv. și reg.) a (se) clăti, (înv.) a (se) smăcina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a se clătina, a dîrdîi, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Mold. și Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (Se ~ pereții.) 3. a se înfiora, a se scutura, a tremura, a tresări. (Calul se ~ din tot corpul.) 4. a se încrîncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (Se ~ la auzul acestei vești.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cutremurá (cutrémur, cutremurát), vb.1. A face să tremure. 2. A scutura, a clătina. – 3. A înfiora, a inspira teamă, a îngrozi. – 4. (Refl.) A se cutremura pămîntul ca urmare a unui seism. – 5. (Refl.) A se speria. – Mr. cutream(b)ur, megl. cutrumur. Lat. *contrĕmŭlāre (Pușcariu 475; DAR). Este de asemenea posibil să fie vorba de o der. internă de la tremura, cu cu- expresiv. – Der. cutremur, s. n. (scuturătură; tremur; seism; teroare); cutremurător, adj. (îngrozitor).

Intrare: cutremura
  • silabație: cu-tre-mu-ra
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cutremura
  • cutremurare
  • cutremurat
  • cutremuratu‑
  • cutremurând
  • cutremurându‑
singular plural
  • cutremură
  • cutremurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cutremur
(să)
  • cutremur
  • cutremuram
  • cutremurai
  • cutremurasem
a II-a (tu)
  • cutremuri
(să)
  • cutremuri
  • cutremurai
  • cutremurași
  • cutremuraseși
a III-a (el, ea)
  • cutremură
(să)
  • cutremure
  • cutremura
  • cutremură
  • cutremurase
plural I (noi)
  • cutremurăm
(să)
  • cutremurăm
  • cutremuram
  • cutremurarăm
  • cutremuraserăm
  • cutremurasem
a II-a (voi)
  • cutremurați
(să)
  • cutremurați
  • cutremurați
  • cutremurarăți
  • cutremuraserăți
  • cutremuraseți
a III-a (ei, ele)
  • cutremură
(să)
  • cutremure
  • cutremurau
  • cutremura
  • cutremuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cutremura

  • 1. reflexiv (Despre pământ) A se zgudui din cauza unui cutremur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Se cutremură pămîntul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie. GREANGĂ, P. 54.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv tranzitiv A (se) clătina, a (se) scutura.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clătina scutura tremura zgudui 6 exemple
      exemple
      • I se cutremurau umerii și i se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, L. 9.
        surse: DLRLC
      • prin exagerare Cerurile clocoteau subt descărcările zguduitoare ale tunetelor și pămîntul înfricoșat se cutremura nemernic... sub ropotul de trăsnete. HOGAȘ, M. N. 176.
        surse: DLRLC
      • prin exagerare Răcnea de se cutremurau codrii. ISPIRESCU, L. 17.
        surse: DLRLC
      • Tresărind în cercuri albe, El [lacul] cutremură o barcă. EMINESCU, O. I 74.
        surse: DLRLC
      • prin exagerare Porunca lui Dima a izbucnit cutremurînd... zidurile vechi. GALAN, Z. R. 247.
        surse: DLRLC
      • prin exagerare Trîmbița de alamă cutremura castelul. VLAHUȚĂ, O. A. 152.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv figurat A (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tresări înfiora 6 exemple
    exemple
    • Se cutremurară la un astfel de gînd. SAHIA, N. 105.
      surse: DLRLC
    • Să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost-nainte vremuri. IOSIF, PATR. 5.
      surse: DLRLC
    • Sufletul lui se cutremura la gîndirea că nu va putea scutura greutatea acestui amor. EMINESCU, N. 71.
      surse: DLRLC
    • Un fulger și-a deschis cărare, Cutremurîndu-mi pieptul șubred. GOGA, C. P. 11.
      surse: DLRLC
    • Mai aruncă-ți o privire... Peste vechea zbuciumare ce cutremură-al meu piept. MACEDONSKI, O. I 272.
      surse: DLRLC
    • Cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri. EMINESCU, O. I 155.
      surse: DLRLC

etimologie: